Trebuie oare să vă botezaţi?
APROAPE un milion de persoane au fost botezate de către Martorii lui Iehova în ultimii trei ani. Aceasta înseamnă, în medie, 824 de persoane botezate pe zi, sau 4 la fiecare şapte minute. Este oare acest fenomen doar o copie a entuziasmului religios din secolul al XV-lea şi al XVI-lea?
Nu, aceste persoane nu au fost botezate în mod forţat, în cadrul unei convertiri în masă, sau ca urmare a unei atracţii de ordin afectiv exercitate de către un orator religios. Persoanele respective s-au botezat deoarece Isus Cristos, Stăpînul şi Conducătorul creştinilor, a ordonat să fie efectuat acest lucru. Ele au urmat paşii şi procedurile pe care le-a indicat Isus şi care au fost puse în practică de către apostolii pe care el însuşi i-a ales şi i-a instruit.
După învierea lui Isus şi înainte de înălţarea lui la cer, el le-a dat continuatorilor săi această însărcinare de adio: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului“ (Matei 28:19, 20). Începînd din acel moment, acesta era singurul botez în apă care avea aprobarea lui Dumnezeu.
În consecinţă, Biblia ne spune că acei continuatori ai lui Cristos din primul secol au devenit „martori [ai lui Isus] în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă la marginile pămîntului“ (Faptele 1:8). Aşa cum prezisese Isus, lucrarea lor de predicare şi învăţare conducea la botezul unor credincioşi care urmau să fie şi ei continuatori ai lui Cristos.
Primul exemplu de acest gen, care a fost consemnat, a avut loc în Ierusalim la Penticosta anului 33 e.n. Cu acea ocazie, apostolul Petru „a stat în picioare cu cei unsprezece“ şi a vorbit înaintea mulţimii adunate despre Isus Mesia. Relatarea ne spune că vorbirea sa ‘i-a străpuns în inimă’ pe cei prezenţi şi ei au întrebat ce trebuiau să facă. „Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.“ Rezultatul a fost că „cei care au primit cuvîntul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete“ (Faptele 2:14–41). Consemnări ulterioare confirmă faptul că, înainte de a fi botezaţi, discipolii auzeau mesajul creştin, credeau vestea bună şi se căiau. — Faptele 8:12, 13, 34–38; 10:34–48; 16:30–34; 18:5, 8; 19:1–5.
În ce mod?
Dar cum anume urmau să fie botezaţi în apă acei noi discipoli? Prin aspersiune (stropire), prin afuziune (vărsare a apei pe cap) sau prin imersiune (scufundare completă)? Ce anume arată consemnarea biblică? Dat fiind faptul că Isus ne-a lăsat un model ‘ca să călcăm pe urmele Lui’, în ce mod a fost el botezat? — 1 Petru 2:21.
Biblia arată că Isus a fost botezat în Iordan, un rîu destul de mare. După ce a fost botezat, el ‘a ieşit din apă’ (Marcu 1:10; Matei 3:13, 16). Aşadar, Isus a fost efectiv scufundat în rîul Iordan. El a fost botezat de Ioan, care, căutînd un loc potrivit pentru a efectua botezurile, a ales un loc în valea Iordanului aproape de Salim „pentru că acolo erau multe ape (exista o mare cantitate de apă, New World Translation)“ (Ioan 3:23). Faptul că scufundarea completă în apă a constituit practica obişnuită de efectuare a botezului în rîndurile continuatorilor lui Isus se observă din cuvintele eunucului etiopian. Reacţionînd la învăţătura prezentată de Filip, el a exclamat: „Iată apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“ Apoi, remarcăm faptul că „s-au coborît amîndoi în apă“, iar după aceea „au ieşit afară din apă“. — Faptele 8:36–39.
Indică oare şi istoria laică existenţa în rîndurile creştinilor a practicii botezului prin scufundare? Sigur că da. Şi este interesant de reţinut faptul că multe bazine mari de botez, potrivite pentru efectuarea de scufundări, există încă în numeroase ţări. „Dovezile arheologice atestă în mod incontestabil faptul că scufundarea era modalitatea obişnuită de efectuare a botezului în primele zece pînă la patrusprezece secole“, afirmă ziarul Ministry. El adaugă: „Istoria botezului creştin poate fi reconstituită căutînd printre ruinele unor vechi edificii creştine şi, de asemenea, în vechile biserici aflate încă în folosinţă. Picturi aflate în catacombe şi biserici, mozaicuri găsite pe duşumele, pe ziduri şi pe plafoane, reliefuri sculptate, precum şi desene existente pe vechi manuscrise ale Noului Testament adaugă detalii la această istorie . . . Acestea completează dovezile găsite în scrierile părinţilor bisericii, arătînd că scufundarea în apă era modalitatea de efectuare a botezului folosită de toţi în biserica timpurie“.
New Catholic Encyclopedia recunoaşte: „Este evident că Botezul în Biserica timpurie se făcea prin scufundare“. Nu este deci surprinzător faptul că găsim în ziare titluri ca acestea: „Catolicii se întorc la botezul prin scufundare“ (The Edmonton Journal, Canada, 24 septembrie 1983), „Botezul prin scufundare devine popular printre catolicii locali“ (St. Louis Post-Dispatch, 7 aprilie 1985), „Mulţi catolici aleg botezul prin scufundare“ (The New York Times, 25 martie 1989) şi „Botezurile prin scufundare se bucură de o renaştere“ (The Houston Chronicle, 24 august 1991).
Cu ce scop?
De ce a poruncit Isus ca discipolii săi să fie botezaţi? Ei bine, acesta era un simbol corespunzător al dedicării lor lui Dumnezeu, dedicare făcută din inimă. ‘Vestea bună’ urma să fie predicată pe întregul pămînt, şi urmau să fie făcuţi discipoli din ‘toate naţiunile’ (Matei 24:14, NW; 28:19). Aceasta însemna că Dumnezeu nu mai trata în exclusivitate cu naţiunea iudaică, alcătuită din persoane care erau dedicate lui Iehova din naştere. Corneliu şi familia lui au fost primii păgîni, sau neiudei, care au acceptat adevărul referitor la Isus Cristos şi au fost botezaţi.
Faptul de a fi cufundaţi în apă demonstra că aceia care erau botezaţi au murit în ce priveşte modul de viaţă axat pe eul personal. Ridicarea lor din apă simboliza faptul că ei erau acum vii pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu şi că puneau acest lucru pe primul loc în viaţa lor, aşa cum făcuse Isus (Matei 16:24). Faptul de a fi botezaţi „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh“ arăta că ei învăţaseră şi acceptaseră adevărul referitor la fiecare dintre aceştia şi îl recunoşteau pe fiecare drept ceea ce era (Matei 28:19; compară cu Faptele 13:48). Botezul nu era altceva decît un prim pas în manifestarea ascultării faţă de Dumnezeu şi a supunerii faţă de voinţa sa.
Scripturile nu sprijină punctul de vedere religios susţinut de către mulţi, şi anume că botezul este un sacrament, adică o ceremonie religioasă care îi conferă celui botezat o valoare — favoare, sfinţenie sau foloase spirituale. De exemplu, bula papală a Papei Eugenius IV, citată în articolul precedent, spunea în continuare cu referire la botez: „Efectul acestui sacrament este iertarea oricărui păcat, strămoşesc şi actual, precum şi a oricărei pedepse care se cuvine pentru păcat. Ca urmare a acestui fapt, asupra celor care sînt botezaţi nu se impune nici o ispăşire pentru păcate trecute; iar dacă mor înainte de a comite vreun păcat, ei ajung imediat în regatul ceresc şi îl văd pe Dumnezeu“.
Isus a fost însă botezat cu toate că el „n-a făcut păcat“ (1 Petru 2:22). În plus, conform Scripturilor, iertarea păcatelor are loc numai prin intermediul jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos. Anania l-a îndemnat pe Saul din Tars: „Scoală-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului [Isus]“ (Faptele 22:12–16). Da, salvarea este posibilă numai prin intermediul sîngelui vărsat al lui Isus şi ‘chemînd Numele său’ cu credinţă. — Evrei 9:22; 1 Ioan 1:7.
Ce se poate spune însă despre cuvintele lui Petru consemnate în 1 Petru 3:21? Aici el spune: „Această imagine vă mîntuieşte acum şi pe voi, adică botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos“. Petru compara botezul cu experienţa lui Noe care a trecut prin apele potopului (versetul 20). Dovedind o credinţă deplină în Dumnezeu, Noe a construit arca în vederea salvării familiei sale (Evrei 11:7). Tot astfel, exercitînd credinţă în Iehova Dumnezeu şi în îngrijirea sa pentru salvare prin intermediul lui Cristos Isus, oamenii de astăzi pot fi salvaţi din această lume rea din prezent. Ei trebuie totodată să acţioneze pe baza acestei credinţe. Căindu-se de păcate, întorcîndu-se de la o conduită greşită şi dedicîndu-se fără rezerve lui Iehova Dumnezeu în rugăciune — prin aceste lucruri este efectuată cererea către Dumnezeu pentru o conştiinţă curată. Dar păcatele sînt iertate şi salvarea este posibilă numai pe baza jertfei lui Isus şi a învierii sale prin care el a prezentat valoarea acestei jertfe lui Dumnezeu în cer. — 1 Petru 3:22.
Ce veţi face?
Sînteţi şi dumneavoastră o persoană asociată de cîtva timp cu Martorii lui Iehova? Probabil aţi făcut deja schimbările necesare în viaţa dumneavoastră, în armonie cu principiile biblice, dar nu aţi făcut pasul dedicării şi pe cel al botezului. Poate că doriţi să înfăptuiţi voinţa lui Dumnezeu, dar vă temeţi totuşi că botezul vă va impune obligaţii. În consecinţă, preferaţi să evitaţi o astfel de responsabilitate şi răspundere, pentru un timp. Aproximativ 11,5 milioane de persoane au asistat anul trecut la celebrarea Cinei Domnului. Totuşi, cifra record a celor care au luat parte la lucrarea de predicare a veştii bune pe parcursul anului respectiv a fost mai mică de 4,5 milioane. Aceasta înseamnă că aproximativ şapte milioane de persoane manifestă o oarecare apreciere pentru adevărul lui Dumnezeu, deşi nu sînt Martori ai lui Iehova botezaţi. Desigur, unii dintre aceştia sînt copii mici şi persoane nou-interesate. Dar nici dintre cei care participă la lucrarea de predicare unii nu sînt încă botezaţi. Aşadar, există multe persoane care au asimilat o cunoştinţă exactă despre Biblie, dar nu profită încă din plin de îngrijirea lui Dumnezeu în vederea salvării, botezîndu-se.
Un aspect important care nu trebuie uitat este că însăşi cunoaşterea a ceea ce pretinde Dumnezeu de la dumneavoastră implică răspundere. „Cine ştie să facă bine şi nu-l face, păcătuieşte“, se spune în Iacov 4:17. În Ezechiel 33:7–9 se arată că o persoană care aude poruncile şi instrucţiunile lui Dumnezeu este răspunzătoare să le împlinească. Aşadar, problema este dacă cineva are o iubire sinceră pentru Dumnezeu şi o dorinţă reală de a-I plăcea. O persoană care are cu adevărat o astfel de iubire şi doreşte să se bucure de o relaţie specială cu Iehova Dumnezeu nu se va reţine să-i dedice Acestuia fără rezerve viaţa sa. Botezul este doar un simbol exterior al acestei dedicări. El este un pas necesar spre salvare. Adevăraţii credincioşi se botează. — Faptele 8:12.
Perspectivele grandioase pe care le rezervă Dumnezeu în cadrul apropiatei lumi noi persoanelor dedicate şi fidele depăşesc cu mult orice avantaje temporare pe care ar putea părea că le oferă acest sistem de lucruri vechi şi rău. Teama de semeni va dispărea dacă ne vom baza pe mîna puternică a lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:22; 1 Petru 5:6, 7). Într-adevăr, este momentul să vă întrebaţi, aşa cum l-a întrebat eunucul etiopian pe Filip: „Ce mă împiedică să fiu botezat?“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Vă întrebaţi, asemenea eunucului etiopian: „Ce mă împiedică să fiu botezat?“