Ce te va separa de iubirea lui Dumnezeu?
„Căci sînt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici guvernările, nici lucrurile prezente, nici lucrurile viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adîncimea, nici vreo altă creaţie nu vor fi în stare să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.“ — ROMANI 8:38, 39.
1. În ce fel se manifestă zilnic iubirea lui Dumnezeu?
DUMNEZEU este iubire. Acest lucru se observă zilnic din tot ceea ce ne întreţine viaţa. Aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, hrana pe care o mîncăm sînt tot atîtea manifestări ale iubirii lui Dumnezeu. În plus, aceste lucruri le sînt acordate atît celor buni cît şi celor răi, indiferent dacă ei sînt sau nu recunoscători. Isus a confirmat faptul acesta, declarînd despre Tatăl său ceresc: „El face să răsară soarele său peste cei buni şi peste cei răi şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45). Orice creatură vie de pe pămînt îi datoreşte lui Dumnezeu mijloacele de existenţă pe care le posedă. — Psalm 145:15, 16.
2. Cum şi-a arătat Iehova iubirea profundă pe care o are faţă de omenire, şi cum a demonstrat Isus că respectă voinţa lui Dumnezeu?
2 Iubirea pe care o manifestă Dumnezeu faţă de creaturile sale umane l-a determinat să facă mai mult decît să le întreţină numai viaţa prezentă comparabilă cu o floare care se ofileşte şi cu iarba care se usucă (1 Petru 1:24). El s-a îngrijit ca oamenii să poată trăi pentru totdeauna. Iată ce putem citi în acest sens: „Căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Lucrul acesta a constituit un mare sacrificiu, atît pentru Tatăl ceresc cît şi pentru Fiul său. Aflîndu-se în Ghetsimani, în noaptea dinaintea morţii sale, Isus a îngenunchiat şi s-a rugat, cuprins de o atît de mare nelinişte, încît „transpiraţia lui a devenit ca nişte picături de sînge care cădeau pe pămînt“. În acel moment de grea încercare, Isus era profund frămîntat de batjocura care se îngrămădise asupra numelui lui Dumnezeu, astfel încît el a cerut chiar ca această cupă să fie îndepărtată de la el. Dar a adăugat: „Totuşi, nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce tu vrei“ (Luca 22:44; Marcu 14:36). Deşi Isus era într-o stare de extremă nelinişte, totuşi pentru el voinţa lui Iehova era preocuparea primordială. Nici chiar perspectiva de a fi biciuit şi de a suporta o moarte lentă, ţintuit pe un stîlp, nu putea să-l despartă de iubirea lui Dumnezeu.
3. Ce cuvinte ale lui Pavel îşi aplică lor înşişi Martorii lui Iehova, şi cu ce consecinţe?
3 Şi în zilele noastre, voinţa lui Iehova constituie preocuparea principală a Martorilor lui Iehova care păşesc pe urmele lui Isus. Ei şi-au însuşit următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Cine ne va separa de iubirea lui Cristos? Necazul sau strîmtorarea, sau persecuţia sau foamea sau goliciunea sau primejdia sau sabia? Dimpotrivă, în toate aceste lucruri, noi ieşim complet victorioşi prin intermediul celui care ne-a iubit“ (Romani 8:31, 35, 37). În epoca noastră, unii Martori ai lui Iehova au fost maltrataţi, bătuţi, unşi cu smoală şi apoi tăvăliţi prin pene, lipsiţi de hrană, împuşcaţi de plutoanele de execuţie, unii au fost chiar decapitaţi în lagărele de concentrare naziste, — şi toate acestea din cauză că au refuzat să se despartă de iubirea lui Dumnezeu.
4. Ce impresie produce asupra noastră refuzul acestui tînăr de a se separa de iubirea lui Dumnezeu?
4 Acum 44 de ani, un tînăr Martor al lui Iehova care fusese deportat într-un lagăr de concentrare nazist le-a scris părinţilor săi o scrisoare din care am extras cîteva rînduri:
„Este ora 9. Astăzi voi fi judecat, dar mai am de aşteptat pînă la orele 11,30. Vă scriu aceste rînduri dintr-o celulă a tribunalului militar. Resimt o pace aproape de necrezut; trebuie să spun însă că am pus totul în mîinile Domnului, aşa încît pot să aştept în mod calm această oră, suportînd cătuşele pe care le port încontinuu. Vi s-au dat asigurări că nu voi fi pus în lanţuri. Minciuni! Sînt legat zi şi noapte: deţinuţii nu sînt dezlegaţi decît ca să se îmbrace, să se dezbrace şi să-şi cureţe celula. (. . .)
Ora 12 şi 35 de minute. Acum totul s-a terminat. Deoarece mi-am menţinut atitudinea [nerenunţînd la închinarea la Iehova Dumnezeu], sentinţa de condamnare la moarte a fost pronunţată. Am ascultat, şi după ce am rostit cuvintele ‘Fii fidel pînă la moarte’ şi alte cîteva cuvinte ale Domnului nostru, totul s-a terminat. Dar acum, acest lucru nu mai are importanţă. Nu vă puteţi imagina pacea şi liniştea pe care le resimt. (. . .) Această pace, această bucurie care mă cuprinseseră încă din sala de audiere şi pe care lumea nu va putea niciodată să le înţeleagă mă învăluiau, mă copleşeau cînd am intrat în celula mea. (. . .) Să nu plîngeţi. (. . .) Este cea mai mare alinare pe care v-o pot da vouă şi tuturor fraţilor mei dragi, în această ultimă duminică dinaintea zilei în care voi fi executat (prin decapitare), zi în care voi fi eliberat din lanţurile mele.“a
„Vă va face fermi, vă va face tari“
5, 6. Ce asigurări date de Pavel şi de Petru îi pot mîngîia pe creştinii care sînt greu încercaţi datorită ataşamentului lor indistructibil faţă de iubirea lui Dumnezeu?
5 Acest tînăr a fost separat de viaţă, dar nu de iubirea lui Dumnezeu. De-a lungul secolelor au fost comise atrocităţi asemănătoare şi asupra altor Martori ai lui Iehova. Faptul că slujitorii lui Dumnezeu sînt în măsură să îndure asemenea persecuţii, ba chiar şi moartea, nu se datoreşte propriei lor puteri, ci puterii lui Dumnezeu. Pavel ne dă următoarea asigurare: „Dumnezeu este fidel, şi nu va permite să fiţi tentaţi peste ceea ce puteţi suporta, ci, o dată cu tentaţia, el va pregăti calea de a ieşi din ea, ca să puteţi îndura“ (1 Corinteni 10:13). În epoca noastră, Martorii fideli ai lui Iehova care au fost încercaţi au putut să rostească următoarele cuvinte rostite de Pavel în timp ce era întemniţat: „Domnul a stat lîngă mine şi mi-a insuflat putere.“ — 2 Timotei 4:17.
6 Apostolul Petru, după ce ne pune în gardă cu privire la Satan Diavolul, care umblă ca un leu răcnind, încercînd să ne devoreze — ne dă următoarea asigurare: „După ce veţi fi suferit puţină vreme, Dumnezeul oricărei favori nemeritate, care v-a chemat la gloria sa veşnică în unitate cu Cristos, va sfîrşi formarea voastră, vă va face fermi, vă va face tari“ (1 Petru 5:8–10). Ţinînd cont de tot ajutorul pe care Dumnezeu este gata să ni-l ofere, un lucru este evident: iubirea lui Dumnezeu nu dă niciodată greş; dacă am ajunge să ne separăm de iubirea lui, ar fi vina noastră, nu a lui Dumnezeu.
7. Ce tactică a folosit Satan faţă de Isus, şi cum anume l-a respins acesta?
7 Satan nu atacă întotdeauna ca un leu care răcneşte. De multe ori el acţionează ca un ‘şarpe şiret’ sau ca un „înger de lumină“ apostat. Deoarece el are cu privire la noi planuri rele, noi trebuie să fim vigilenţi, pentru a nu ne lăsa înşelaţi de el. Trebuie să îmbrăcăm armura completă a lui Dumnezeu, pentru ca să ‘putem sta ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului’ (Geneza 3:1; 2 Corinteni 2:11; 11:13–15; Efeseni 6:11, N.W. ed. 1984, [Ref. Bi., nota de subsol]). Cînd Isus şi-a început serviciul sacru, Satan a venit la el şi i-a citat anumite texte din Scripturi cărora le-a denaturat sensul, cu scopul de a-l determina să acţioneze în mod greşit. Toate cele trei tentative ale lui Satan au eşuat. Isus a respins aplicarea denaturată pe care Satan o dădea Scripturilor, replicîndu-i cu ajutorul unor versete corect aplicate, după care i-a spus să plece. Dar Satan „s-a retras de la el“ doar ‘pînă la un alt moment favorabil’. — Luca 4:13; Matei 4:3–11.
8, 9. În ce mod perfid l-a încercat din nou Satan pe Isus şi ce ne-a sfătuit Pavel să facem pentru ocrotirea noastră?
8 Satan este perseverent. El insistă mereu, folosindu-se de diferite înfăţişări. El l-a încercat din nou pe Isus, de data aceasta folosindu-se de conducătorii religioşi din timpul acela. Neputînd fi înşelat, Isus le-a spus fără ocolişuri acestor oameni: „Voi veniţi de la tatăl vostru Diavolul.“ Se întîmplă chiar ca unii oameni să înfăptuiască, fără să-şi dea seama, scopurile lui Satan. Este exact ceea ce a făcut şi apostolul Petru cînd animat fiind de intenţii bune, l-a dojenit pe Isus, spunîndu-i: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea de loc soarta aceasta.“ Isus a trebuit atunci să-l mustre cu severitate, spunîndu-i: „Treci îndărătul meu, Satan! Tu eşti pentru mine o piatră de poticnire“ (Ioan 8:44; Matei 16:22, 23). În mod asemănător, un şef, un tovarăş de lucru, un coleg de şcoală, un prieten, o rudă, un tată, o mamă, sau partenerul de căsătorie ar putea să slujească, fără să vrea, scopurilor lui Satan. Trebuie să veghem neîncetat şi să nu permitem să existe ceva ce ar putea să ne slăbească relaţia pe care o întreţinem cu Iehova.
9 Prin urmare, este absolut necesar să ‘îmbrăcăm armura completă a lui Dumnezeu, ca să putem sta ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului; deoarece noi avem de purtat o luptă nu împotriva sîngelui şi cărnii, ci împotriva (. . .) forţelor spirituale rele care sînt în locurile cereşti.’ — Efeseni 6:11, 12.
Influenţa păcatului asupra cărnii decăzute
10. Care este semnificaţia cuvîntului „păcat“, şi care sînt lucrurile ce ne-ar separa de iubirea lui Dumnezeu dacă le-am practica?
10 Satan îşi îndreaptă loviturile asupra punctelor noastre slabe. Înclinaţia noastră carnală spre păcat constituie deci una dintre ţintele sale preferate (Psalm 51:5). Cuvîntul grecesc redat prin păcat este hamartia. Corespondentul grecesc al verbului a păcătui este hamartano, iar semnificaţia sa literală este „a nu atinge ţinta“ (Romani 3:9, N.W., ed. 1984, nota de subsol). Cu cît vom greşi mai mult ţinta nerespectînd poruncile lui Dumnezeu cu atît mai mult ne vom îndepărta de iubirea lui Dumnezeu, deoarece „iată ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“ (1 Ioan 5:3). Adulterul, fornicaţia, perversiunile sexuale, chefurile, orgiile, pasiunile carnale neînfrînate, geloziile, accesele de mînie, goana după bunuri materiale, toate aceste lucruri ne separă de iubirea lui Dumnezeu, iar ‘cei care le practică nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu’. — Galateni 5:19–21.
11. Cum poate păcatul pune stăpînire în mod progresiv asupra noastră şi cu ce urmări?
11 Unele filme, cărţi, piese de teatru şi programe de televiziune — impregnate de reclame care proslăvesc materialismul, egoismul şi sexul — încurajează goana după plăceri neînfrînate. Primul păcat deschide calea spre al doilea, al treilea şi al patrulea îl urmează, iar păcătosul nu întîrzie să se afunde cu rapiditate în lume. În cele din urmă, cei care sînt „iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“ ajung să ‘facă planuri cu anticipaţie, pentru dorinţele cărnii’ (2 Timotei 3:4; Romani 13:14). Atît adulţii cît şi tinerii sînt înghiţiţi de păcat, iar conştiinţa lor devine completamente insensibilă. „Pierzîndu-şi orice simţ moral, ei s-au dedat unei conduite libertine, pentru a practica în mod avid orice fel de impuritate.“ — Efeseni 4:19; 1 Timotei 4:2.
12. Ce texte din Scripturi arată că păcatul exercită influenţă asupra noastră, şi cu ce cuvinte deplînge Pavel această stare de lucruri?
12 Cei care sînt hotărîţi să nu se lase separaţi de iubirea lui Dumnezeu trebuie să se întărească pentru a putea rezista influenţei pe care o exercită păcatul asupra cărnii decăzute. Păcatul este un duşman teribil, fapt pentru care Biblia subliniază acest lucru de repetate ori, după cum urmează: „Oricine practică păcatul este sclav al păcatului“, „sînt cu toţii sub păcat“, „toţi (. . .) au păcătuit“, „păcatul să nu continue deci să domnească în corpul nostru muritor“, „voi sînteţi sclavii lui pentru că ascultaţi de el“, „plata pe care o plăteşte păcatul, este moartea“, şi toţi sînt „împreună, în custodia păcatului“ (Ioan 8:34; Romani 3:9, 23; 6:12, 16, 23; Galateni 3:22). Pavel era „vîndut sub păcat“, „captiv legii păcatului“, fapt pentru care a spus cu amărăciune: „Binele pe care îl doresc nu îl fac, ci răul pe care nu îl doresc este ceea ce practic“ (Romani 7:14, 19, 23). Iată de ce a exclamat: „Om mizerabil ce sînt! Cine mă va elibera de corpul supus acestei morţi?“ Această întrebare îşi găseşte apoi răspunsul în cuvintele pline de bucurie: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!“ — Romani 7:24, 25.
13, 14. (a) Prin intermediul cui anume sîntem eliberaţi de păcat? (b) Cum putem să rămînem în iubirea lui Cristos?
13 Pînă la venirea lui Isus Cristos, „păcatul a domnit ca rege împreună cu moartea“ (Romani 5:14, 17, 21). Dar de la moartea şi învierea lui Isus, păcatul a fost detronat şi nu mai domneşte asupra acelora care îi sînt recunoscători lui Dumnezeu pentru faptul că şi-a dăruit Fiul cu iubire. El ne-a salvat din păcate, ni le-a şters în întregime, ne-a spălat de ele, ne-a purificat şi ne-a iertat (Matei 1:21; Fapte 3:19; 22:16; 2 Petru 1:9; 1 Ioan 1:7; Apocalips 1:5). Prin urmare, nu numai apostolul Pavel, ci toţi aceia care au credinţă în sîngele vărsat de Isus Cristos trebuie să-i aducă lui Dumnezeu mulţumiri. Prin intermediul Domnului nostru Isus Cristos, ei trebuie să-i mulţumească pentru faptul că s-a îngrijit să-i elibereze din sclavia carnală şi mizerabilă a păcatului şi a morţii.
14 Aşadar, nu este suficient să evităm a ne separa de iubirea lui Dumnezeu, ci totodată trebuie să rămînem şi în iubirea lui Cristos. Condiţiile necesare pentru a rămîne în unitate cu Isus sînt identice cu acelea cerute pentru a rămîne în unitate cu Dumnezeu. Isus a subliniat acest lucru cu următoarele cuvinte: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine şi eu v-am iubit pe voi, rămîneţi în iubirea mea. Dacă respectaţi poruncile mele, veţi rămîne în iubirea mea, aşa cum eu am respectat poruncile Tatălui şi rămîn în iubirea lui.“ — Ioan 15:9, 10.
Pericolul de a merge în derivă
15. Ce pericol ne pîndeşte, şi ce trebuie să facem pentru a-l evita?
15 Să nu redevenim sclavi ai păcatului şi ai morţii, dînd înapoi sau mergînd în derivă. Acest lucru se produce treptat în aşa fel încît nici nu ne dăm seama. Iată ce citim în acest sens la Galateni 6:1: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţile spirituale necesare, încercaţi să-l restabiliţi pe un asemenea om, în spiritul blîndeţii, veghind asupra ta însuţi, ca să nu fii tentat şi tu.“ Cel care dă sfaturi altuia, trebuie să se ‘supravegheze pe el însuşi’. Cu toţii sîntem atît de vulnerabili! „Este necesar să acordăm o atenţie mai mult decît obişnuită lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu mergem niciodată în derivă.“ — Evrei 2:1.
16, 17. Ce exemplu ilustrează modul în care riscăm să mergem în derivă pe plan spiritual, şi ce trebuie să facem pentru a evita să ni se întîmple aşa ceva?
16 Nu trebuie să facem nici un efort pentru a merge în derivă. Prin urmare, acest lucru este foarte uşor, iar, din punct de vedere spiritual, foarte periculos. În felul acesta, riscăm să ne separăm de iubirea lui Dumnezeu înainte chiar de a ne da seama de acest lucru. Situaţia este asemănătoare cu aceea a unei oi care se rătăceşte. Cum ajunge ea să se piardă? Iată în acest sens explicaţia pe care o dă un păstor: ‘Ea se pierde singură în timp ce paşte. Ea vede o tufă de iarbă verde care se găseşte la cîţiva metri depărtare şi merge să o pască. Ea mai zăreşte una, la trei metri de cealaltă şi se duce să o pască. Oii i se pare ispititoare şi o a treia tufă şi se îndreaptă spre ea. În curînd ea se va afla departe de turmă. Ea s-a rătăcit singură în timp ce păştea.’
17 Acelaşi lucru li se întîmplă şi acelora care, pe plan spiritual merg în derivă. Cîteodată, totul începe într-un mod destul de nevinovat, ca urmare a căutării unor bunuri materiale, a tovărăşiilor lumeşti sau a speculaţiilor pe marginea unor texte din Scripturi. Dar încetul cu încetul, aceşti creştini se îndepărtează tot mai mult de turma lui Dumnezeu şi în scurtă vreme ajung să se separe de congregaţie şi de iubirea lui Dumnezeu. Ei nu s-au conformat următorului îndemn dat de Pavel: „Continuaţi să verificaţi dacă sînteţi în credinţă, continuaţi să verificaţi ce sînteţi voi înşivă.“ — 2 Corinteni 13:5.
18, 19. Cum putem face ca Diavolul să fugă de la noi, şi să ne apropiem de Dumnezeu?
18 De aceea, sîntem sfătuiţi: „Opuneţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi.“ Putem să rezistăm atacurilor perfide ale lui Satan folosind cu dibăcie „sabia spiritului, adică cuvîntul lui Dumnezeu“. Prin această procedură, în timp ce era în deşert, Isus l-a respins pe Satan. Iată încă un sfat ce ni se aplică tot nouă: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“ (Iacob 4:7, 8; Efeseni 6:17). Trebuie să rămînem aproape de Dumnezeu, ataşîndu-ne strîns de Cuvîntul său, asemenea scriitorilor Psalmilor, care au scris: „Avertismentul lui Iehova este demn de încredere, făcîndu-l înţelept pe cel lipsit de experienţă.“ „Eu continuu să fiu atent la avertismentele tale.“ „Cuvîntul tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pentru drumul meu. (. . .) De la avertismentele tale nu am deviat.“ — Psalmi 19:7; 119:95, 105, 157.
19 Rugîndu-ne, studiind Cuvîntul lui Dumnezeu, iubindu-ne fraţii şi întrunindu-ne cu regularitate cu ei, vorbindu-le altora despre Regatul lui Dumnezeu, vom reuşi să ne apropiem de Iehova şi de iubirea pe care a manifestat-o în Cristos Isus, Domnul nostru. — 1 Tesaloniceni 5:17; Romani 12:2; Evrei 10:24, 25; Luca 9:2.
20. Ce hotărîre exprimată de Pavel îşi însuşesc Martorii lui Iehova din timpul nostru?
20 Pavel a exprimat hotărîrea tuturor Martorilor fideli ai lui Iehova din timpul nostru printr-o declaraţie puternică şi cuprinzătoare: „Sînt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici guvernările, nici lucrurile prezente, nici lucrurile viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adîncimea, nici vreo altă creaţie nu vor fi în stare să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este [făcută vizibilă, JB] în Cristos Isus, Domnul nostru.“ — Romani 8:38, 39.
[Notă de subsol]
a Turnul de veghere, ediţia engleză din 1 august 1945, pag. 237, 238.
Vă amintiţi?
◻ Cum reiese iubirea lui Iehova din măsurile pe care le-a luat pentru a întreţine viaţa?
◻ Ce metode foloseşte Satan pentru a încerca să-i separe pe Martorii lui Iehova de iubirea lui Dumnezeu?
◻ Ce texte din Scripturi arată că păcatul are influenţă asupra noastră, şi cum este posibil să-l neutralizăm?
◻ Din ce cauză este foarte periculos să mergem în derivă, şi cum putem evita acest lucru?