Va exista un timp în care să nu mai fie nici o lipsă?
Pe pămînt ar putea domni condiţii excelente de viaţă, astfel încît fiecare care trăieşte astăzi — fie că e bărbat sau femeie, fie că e copil — să se poată bucura de hrană sănătoasă şi îndestulătoare. Totuşi, milioane de oameni nu ştiu, practic, ce înseamnă a avea hrană suficientă şi locuinţă confortabilă. Mulţi locuiesc în cocioabe sărăcăcioase, care nu pot oferi decît un adăpost nesatisfăcător împotriva frigului şi a ploii. In blocuri cu locuinţe de închiriat, neîngrijite şi devenite adevărate cazărmi, se întîmplă, adeseori, să trăiască, înghesuite într–o singură cămăruţă, familii întregi. Există perspectiva ca aceste condiţii mizere să se schimbe vreodată?
Creatorul omului, Iehova Dumnezeu, intenţionează să înlăture toate sistemele corupte care există pe pămînt şi să le înlocuiască printr–o ordine nouă dreaptă. „[Există] ceruri noi şi un pămînt nou, pe care le aşteptăm după promisiunea lui, şi în care va locui dreptatea“ (2 Pet. 3:13). Această promisiune este o garanţie a faptului că, odată, realmente nu va mai fi nici o lipsă. Chiar şi dacă numai cîţiva oameni ar mai suferi atunci consecintele sărăciei, aceasta ar însemna să „cerurile noi“ domnitoare şi „pămîntul nou“ alcătuit din supuşi loiali, ar duce lipsă de dreptate. Dar nu se va întîmpla aşa. „Cerurile noi“ şi „pămîntul nou“ vor fi pe deplin drepte.
Pe baza atitudinii pe care o are Dumnezeu faţă de cei săraci şi faţă de oamenii înşelaţi, putem fi convinşi că va fi un timp cînd nu va mai exista sărăcie. Iehova este numit în Scriptură „tată al orfanilor şi judecătorul văduvelor“ (Ps. 68:5). Legea pe care a dat–o Dumnezeu în vechime poporului Israel, confirma acest lucru. Această lege îi ocrotea pe cei săraci şi trebuia să–l ajute pe fiecare israelit în parte să nu sărăcească fără nădejde.
Cu excepţia leviţilor, care pentru serviciul lor în Locaşul Sfînt primeau zeciuială din recolta tării, toate familiile israelite au primit cîte o bucată de pămînt ca proprietate de moştenire, avînd astfel, mijlocul pe baza căruia se puteau îngriji pentru existenţa lor. Chiar dacă un bărbat ajungea în sărăcie sau, probabil, îşi risipea mijloacele sale, astfel încît familia lui cădea în sărăcie, proprietatea de pămînt moştenit nu era pierdută pentru totdeauna. Legea prevedea că nu putea fi vîndută decît folosinţa pămîntului (şi recolta sa) şi aceasta numai pentru anii rămaşi pînă la anul jubiliar. Anul jubiliar se repeta din cincizeci în cincizeci de ani şi se deosebea de restul prin faptul că atunci, toate proprietăţile de teren erau date înapoi proprietarului lor originar sau moştenitorului acestuia (Lev. 25:13, 23–27). In decursul anilor în care israelitii săraci nu erau în posesia proprietăţilor lor de pămînt moştenite, ei nu erau obligaţi să meargă să cerşească sau să se îngosească în vreun fel oarecare, pentru a–şi putea procura lucrurile necesare vieţii. Ei aveau dreptul să meargă pe ogoare şi prin grădinile cu fructe şi vii şi să culeagă spicele rămase după secerat sau poamele şi strugurii rămaşi după cules (Lev. 19:9, 10; 23:22; Deut. 24:19–21)
Scopul lui Dumnezeu de a scoate pe cei săraci din mizeria lor, îl putem recunoaşte din ceea ce s–a spus profetic despre domnia regelui Solomon. In Psalmul 72:12–14, se zice: „El va izbăvi pe cei săraci. . . ., şi pe cei asupriţi, şi pe oricine n–are ajutor. Ii va fi milă de cei neînsemnaţi şi de săraci, şi va mîntui sufletele celor săraci. El va scăpa sufletele lor de apăsare şi violenţă“.
Această atitudine iubitoare faţă de cei asupriţi va caracteriza domnia „cerurilor noi“ guvernatoare. Cum de ştim aceasta? Fiindcă domnitorul suprem al acestei ordini noi este unul mai mare ca Solomon, adică Isus Cristos, „regele regilor şi domnul domnilor“ (Apoc. 19:16; Luc. 11:31).
Dar cineva ar putea obiecta: „Pentru ce deci, după aşa multe secole, Isus Cristos n–a întreprins încă nimic pentru a ajuta pe cei săraci?“ Biblia arată că aceasta se va întîmpla la un timp stabilit de Iehova Dumnezeu. Cînd Isus Cristos era pe pămînt, nici chiar el nu ştia cu precizie cînd va fi nimicit sistemul prezent de lucruri, pentru a fi înlocuit cu ordine nouă dreaptă (Marcu 13:32). El a arătat, totuşi, că o anumită generaţie va trăi înlăturarea greutăţilor actuale, generaţie care mai întîi va fi martoră la nişte războaie mari, la cutremure, epidemii, foamete şi la o frică fără precedent, datorată evenimentelor mondiale (Luc. 21:10, 11, 25, 26, 31, 32). N–am experimentat noi aceste lucruri în secolul nostru? Astfel, putem fi convinşi că ordinea nouă dreaptă s–a apropiat.
Faptul că Iehova n–a întreprins nimic pînă acum împotriva lumii fără Dumnezeu, s–a răsfrînt, practic, înspre binele oamenilor. Apostolul Petru ne–a făcut atenţi la aceasta, atunci cînd a scris: „Iehova nu este încet în ce priveşte promisiunea sa, după cum consideră unii că aceasta ar fi încetineală, ci el este răbdător cu voi, fiindcă nu vrea ca cineva să fie nimicit, ci ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Pet. 3:9).
Răbdarea lui Dumnezeu face posibil oamenilor să arate dacă doresc să trăiască cu adevărat într–un sistem nou drept, în care să nu mai existe greutăţile care survin ca urmare a lipsurilor. Ei pot arăta ce punct de vedere adoptă în această chestiune, indiferent de condiţiile lor agricole. Dacă doresc să trăiască cu adevărat într–o ordine nouă dreaptă, ei trebuie să înveţe şi să afle ce aşteaptă Dumnezeu de la persoanele pe care le aprobă, să regrete faptul că înainte au călcat poruncile lui Dumnezeu şi să–şi aducă, în calitate de ucenici ai lui Isus Cristos, modul de procedare în armonie cu voia sa.
Dar ce se întîmplă cu milioanele de decedaţi? Mulţi dintre ei ar fi putut să fi suferit, desigur, sub nedreptate şi asuprire, dar ei n–au fost vătămaţi prin aceasta pentru totdeauna. De ce nu? Fiindcă Iehova Dumnezeu se poate îngriji, şi chiar se va îngriji, ca cei morţi să vină din nou la viaţă, dîndu–le ocazia să dobîndească viaţă veşnică (Fapt. 24:15). Vor fi ceva pentru aceşti înviaţi, puţinii ani trecuţi de suferinţă, în comparaţie cu o viaţă veşnică fără necazuri şi griji? Nu. Ei se vor gîndi ca apostolul Pavel care a zis că „necazul este uşor şi de scurtă durată“ (2 Cor. 4:17).
In ordinea nouă a lui Dumnezeu nu va mai exista, deci, lipsă. Ai intreprins tu vreo acţiune pentru a arăte că doreşti să trăieşti în aceasta? Te străduieşti să cunoşti Biblia şi să aplici principiile ei în viaţa zilnică? Dacă poţi răspunde afirmativ, atunci, probabil, vei face parte dintre acei oameni fericiţi care vor trăi în timpul în care nu va mai exista sărăcie.
[Text generic de pe pagina 28]
“El va izbăvi pe cei săraci care strigă după ajutor şi pe cei asupriţi şi pe oricine n–are ajutor. Ii va fi milă de cei neînsemnaţi şi de săraci, şi va mîntui sufletele celor săraci“ (Ps. 72:12, 13).