Spiritul sfînt în activitate

„Se va turna peste noi spiritul de sus“ (Isaia 32:15).

1 De ce trebuie ca spiritul sfînt să acţioneze îndeosebi astăzi în favoarea oamenilor iubitori de dreptate?

In timpul actual este deosebit de necesar ca spiritul sfînt să fie în activitate. Acest spirit provine de la Iehova, Dumnezeul prea sfînt. El este forţa invizibilă, activă, pe care Dumnezeu o face să acţioneze corespunzător voinţei sale sfinte. Dar de ce trebuie ca spiritul sfînt să acţioneze, astăzi îndeosebi, în favoarea oamenilor care iubesc ceea ce este drept, bun şi sfînt? Din pricina unei confruntări cu care se văd puşi faţă în faţă.

2 Ce înspăimîntător „trio“ domină astăzi evenimentele mondiale, şi ce întrebări privitoare la influenţa sa am putea noi spune?

² Astăzi evenimentele mondiale sînt dominate de o „fiară sălbatică neobişnuită“, de un „fals profet“ şi de un „balaur“. Influenţa acestui înspăimîntător „trio“ ajunge pînă în cele mai înalte cercuri şi nu scapă de sub ea nici chiar stăpînitorii lumii, „regii întregului pămînt locuit“. (Apoc. 16:13, 14.) Datorită acestui fapt, pentru noi, oamenii simpli, apare o mare primejdie, căci modul de a proceda al unui guvern se răsfrînge în mare măsură asupra poporului. Ne putem determina noi personal atitudinea faţă de „fiara sălbatică“, faţă de „falsul profet“ şi faţă de „balaur“? In ce măsură ne lăsăm noi influenţaşi spre paguba noastră, de acest „trio“? Cum ne-am putea păzi de această influenţă?

3 Cum este descrisă această „fiară sălbatică“ in Apocalips cap. 13 şi de întrebare pun admiratorii ei?

³ Fiara sălbatică îşi exercită activitatea sa dăunătoare în întreaga lume. Această creatură rea este sprijinită de balaurul roşu ca focul. Este vorba aici nu despre o fiară literală care ar fi apărut pe neaşteptate din jungla tropicală a Braziliei sau din pădurea virgină a vreunei ţări central-africane. Această fiară este o creatură care are putere, autoritate şi chiar şi un tron. Prin urmare ea nu domneşte în lumea animalelor, ci în lumea politică. Ea posedă o inteligenţă care corespunde cu aceea a şapte capete. Ea dispune şi de o mare putere care îi dă posibilitatea să–i atace pe alţii sau să se apere şi care se aseamănă celor zece coarne de pe cele zece capete ale ei. De aceea în cartea profetică a Revelaţiei sau Apocalipsa, ea este descrisă ca o fiară sălbatică ce are şapte capete şi zece coarne. Ea este admirată de patrioţii din întreaga lume. Ei cred că această simbolică fiară cu şapte capete şi zece coarne ar fi invincibilă. Aceşti închinători uimiţi pun întrebarea provocatoare: „Cine este asemenea fiarei sălbatice şi cine se poate lupta cu ea? (Apoc. 13:1–4.)

4 Cît timp va mai fi această fiară sălbatică aproape de noi?

⁴ Noi am văzut deja cu toţii această fiară sălbatică tot timpul în activitate. Dar se ştie cine este această fiară şi pentru ce este reprezentată astfel în Apocalips? Această fiară sălbatică există astăzi şi există oameni care se întreabă cu îngrijorare cît timp va mai există ea încă. Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, spune că ea va fi aproape de oameni pînă la sfîrşitul ei, pînă cînd se va întîlni cu cel care poate „lupta cu ea“. Atunci ea nu va mai fi divinizată.

5 Ce simbolizează această fiară sălbatică cu şapte capete, şi de către ce putere supraomenească este ea stăpînită?

⁵ Această fiară sălbatică este o fiară simbolică ca şi cele patru fiare sălbatice descrise în al şaptelea capitol al profeţiei lui Daniel. Aceste patru fiare simbolizează guvernări omeneşti, puteri mondiale ca Babilonul Medo-Persia, Grecia şi Imperiul Roman, cărora li s-a adăugat ceva ce reprezintă actuala dublă putere Anglo-Americană. Dar ce simbolizează fiara sălbatică descrisă în capitolele treisprezece pînă la nouasprezece ale Apocalipsei? Ea este un simbol al stăpînirii politice mondiale. Dar cu toate că ea stăpîneşte întreaga lume, nu este vorba totuşi de o reunire a tuturor guvernărilor statale cu o capitală mondială centrală. Ea este constituită din multe organisme statale care în decursul secolelor au fost dominate de şapte puteri mondiale succesive. Si în sfîrşit ea a fost dominată de către „balaurul“ suprauman, roşu ca focul.

6 De ce origine sînt guvernările pămînteşti actuale? Cărei stăpîniri s-au subordonat ele?

⁶ Toate guvernările actuale de pe pămînt sînt de origine omenească. De aceea în Apocalips 13:1 se spune că fiara sălbatică se ridică „din mare“, adică din marea enormă de oameni care este atît de neliniştită ca şi marea literală, cît şi nemulţumită, pentru că nu este dispusă să de supună stăpînirii Creatorului cerului şi al pămîntului (Isaia 57:20, 21). Ea s-a supus stăpînirii „balaurului“ supraomenesc roşu ca focul. De aceea în Apocalips 13:2 citim că „Balaurul i-a dat [fiarei sălbatice] puterea sa, tronul său şi o mare autoritate.“ Pe cine simbolizează balaurul nu este un secret. In Apocalips 12:9 el este numit „Balaurul cel mare — Sarpele originar — Diavolul şi Satan, care induce în eroare întregul pămînt locuit.“ Satan, Balaurul, nu stăpîneşte singur guvernările politice. El dispune de legiuni de îngeri care ca şi el, sînt spirite supraumane şi care luptă de partea sa în marea controversă sau chestiune de discuţie universală.

7 Cine-i serveşte „Balaurului“ pe pămînt ca purtător de cuvînt?

⁷ Apostolul creştin Pavel îl numeşte pe Satan „Dumnezeul acestui sistem de lucruri“. (2 Cor. 4:4.) In calitate de dumnezeu, „Balaurul“ are un profet pe pămînt. Ce fel de profet? Un fals profet, caci el serveşte ca purtător de cuvînt al „Balaurului“ care „induce în eroare întregul pămînt locuit.“ (Apoc. 12:9.) De aceea trebuie ca profeţiile sale să fie inducătoare în eroare şi „false“. Ne lăsăm noi induşi în eroare de către acest „profet“?

8 Pentru ce a fost permis „falsului profet“ să vorbească în calitate de reprezentant al „fiarei sălbatice“ în totalitate?

⁸ Ar fi greşit să credem că acest fals profet ar fi un om individual. El este un personaj simbolic, un sistem politic, care se evidenţiază atît de puternic printre celelalte guvernări încît este recunoscută de către „fiara sălbatică“ drept puterea politică dominantă. Si de ce nu? Ea s-a dezvoltat corespunzător profeţiilor biblice ca cea mai mare putere mondială a istoriei. De aceea i se permite să vorbească în calitate de reprezentant al întregii „fiare sălbatice“.

9 Cu ce autoritate s-a făcut ascultat pînă astăzi „falsul profet“ si în ce fel au fost inducătoare în eroare profeţiile sale?

⁹ Indeosebi în ultimele două secole a făcut acest „profet“ anglo-american să i se audă glasul cu o autoritate pe care nu şi-a pierdut-o încă nici pînă acuma. Dubla putere anglo-americană este ce a de a şaptea dintre puterile mondiale menţionate în profeţiile biblice, şi ea face semne pentru a impresiona şi induce în eroare toate popoarele astfel încît ele să nu se supună Creatorului cerului şi al pămîntului. Ea este principalul protector şi sprijinitor al actualei Organizaţii a Naţiunilor Unite, al organizaţiei pentru pace mondială şi securitate internaţională. (Apoc. 19:20). Anglo-America este printre primele puteri atomice ale pămîntului. Deoarece ea se încrede în propriile sale puteri, ea nu profeţeşte în favoarea guvernării mondiale a lui Iehova a Creatorului.

TREI SPIRITE NECURATE, ASEMANATOARE UNOR BROASTE

10, 11. a) Pentru ce trebuie să fie avertizată întreaga omenire cu privire la „trio“-ul stăpînitor constituit din „Balaur“, din „fiara sălbatică“ şi din „falsul profet“? b) Ce avertisment aflăm noi în Apocalips 16:13–16?

¹⁰ In faţa acestor fapte putem spune oare că scena mondială a secolului al douăzecilea este dominată într-adevăr de simbolica fiară sălbatică, de „falsul profet“ şi de „Balaur“? Desigur! De aceea noi trebuie să fim avertizaţi cu toţii cu privire la acest „trio“ care este decis să împingă la nimicire întreaga omenire. Cum? Nu printr-un al treilea război mondial, purtat cu arme nucleare, ci printr-un război universal în locul pe care Biblia îl numeşte Har-Maghedon. Ultima carte a Bibliei — Apocalipsa, conţine un asemenea avertisment adresat tuturor oamenilor. Deşi aceasta carte este scrisa într-un limbaj figurativ, totuşi se recunoaşte cu claritate că deznodămîntul menţionatului război va fi pustiitor pentru întreaga omenire. Dacă citim Apocalipsa 16:13–16, putem constata la ce se referă acest avertisment exprimat în limbaj simbolic (figurat). In traducerea Einheitsübersetzung versurile acestea sună, după cum urmează:

¹¹ „Si am văzut trei exprimări inspirate necurate [care semănau] ca nişte broaşte că ieşeau din gura balaurului, din gura fiarei sălbatice şi din gura falsului profet. Ele sînt de fapt exprimări, inspirate de demoni şi fac semne şi se duc la regii întregului pămînt locuit, ca să–i adune laolaltă la războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic . . . şi ele i-au adunat laolaltă în locul care în ebraică este numit Har-Magedon.“

12 a) Ce sînt în realitate cele trei spirite asemănătoare unor broaşte care ies din gura balaurului a fiarei sălbatice şi a falsului profet? b) Incotro conduc aceste spirite întreaga omenire?

¹² „Spiritele necurate“ care sar ca broaştele din gura balaurului, din gura fiarei sălbatice şi din gura falsului profet nu sînt creaturi spirituale sau demoni. Deoarece ele ies din trei guri, ele reprezintă o anumită propagandă, propagandă care este la fel de necurată ca şi broaştele care se umflă şi fac să se audă un orăcăit urît. Este vorba despre o propagandă expresivă care sună convingător. De aceea în traducerea Lumii noi a Sfîntei Scripturi este utilizată expresia „exprimări inspirate de demoni“. Sînt exprimări inspirate necurate care ies din gura balaurului din gura fiarei sălbatice şi din gura falsului profet“. Incotro îi conduc fără ezitare aceste expresive exprimări pe conducătorii omenirii? Spre „războiul zilei Celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“. Ele nu îi conduc la un război între om şi om, cum ar fi în cazul unui al treilea război mondial purtat cu arme nucleare, ci la un război între om şi Dumnezeu. Nu este aceasta o problemă serioasă? Categoric!

13 De ce ajutor avem nevoie noi dacă nu dorim să mărşăluim spre Armaghedon, şi de ce?

¹³ Marşul spre cîmpul de bătălie al Armaghedonului a început deja. Ne vom lăsa noi, personal determinaţi prin propaganda necurată să mărşăluim împreună cu „regii întregului pămînt locuit“? Ne vom lăsa noi ispitiţi de această propagandă să luptăm împotriva lui Dumnezeu, a Celui Atotputernic? Dacă nu dorim lucrul acesta, cum ne-am putea noi împotrivi cu succes influenţei „exprimărilor inspirate necurate“ care provin de la balaur de la fiara sălbatică, şi de la falsul profet? Noi am putea face aceasta numai cu ajutorul forţei care acţionează contrar, a spiritului sfînt a lui Dumnezeu. Această forţă este mult mai puternică, ea nu este necurată, ci sfîntă. In Apocalips 4:5 acţiunea ei este reprezentată multiplicată de şapte ori şi anume prin şapte lămpi care simbolizează „cele şapte spirite ale lui Dumnezeu“. Spiritul lui Dumnezeu este forţa sa activă, invizibilă şi sfîntă. Dacă noi sîntem iluminaţi de ea şi astfel întăriţi prin ea, noi putem să ne împotrivim influenţei celor trei „spirite de demoni“ sau „exprimări inspirate de demoni“. (Apoc. 16:14, Elberfelder Bibel; NW.)

14, 15. a) Ce ar fi şi mai înspăimîntător decît să întîlneşti neînarmat în acelaşi timp o fiară sălbatică literală, un Balaur şi un fals profet? b) In ce mod poate fi făcută asemenea unui şes opoziţia care nouă ni s-ar putea părea ca un munte insurmontabil (de neînvins)?

¹⁴ Cineva insă ar putea exclama disperat: „Bine dar asta înseamnă că trebuie să iei poziţie împotriva întregii lumi. Ar fi îngrozitor!“ Da pentru cineva care nu are spiritul lui Iehova ar fi ceva înspăimîntător. Să ne imaginăm că ne-am găsi neînarmaţi, în acelaşi timp în faţa unei fiare sălbatice literale în faţa unui balaur roşu ca focul şi în faţa unui fals profet! Nu ne-ar umplea de spaime lucrul acesta? Dar care e situaţia cu lucrurile simbolizate prin fiara sălbatică prin balaurul roşu ca focul şi prin falsul profet? Categoric că este şi mai înspăimîntător să trebuiască să te confrunţi cu un sistem de stăpînire politică mondială asemănător unei fiare cu un fals profet înarmat cu arme nucleare şi cu stăpînitorul lor suprauman, marele balaur, Satan Diavolul. Ar putea face acesta un om obişnuit fără o protecţie adevărată? Noi n-am putea rezista niciodată prin propria noastră putere propagandei şi presiunii acestor puteri şi să refuzăm, fără compromis, să aderăm la ele. Această triplă alianţă ne stă împotrivă asemenea unui munte înalt. Cum ne-am putea pune împotrivă?

¹⁵ Dacă Dumnezeul Cel Atotputernic este cu noi atunci putem ţine piept presiunii şi opoziţiei întregii lumi. Apostolul creştin Pavel, care acum nouăsprezece secole a căzut în ghiarele „fiarei sălbatice“ politice şi a murit, astfel, ca martir, a spus fără teamă: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ (Romani 8:31.) Chiar şi atunci cînd opoziţia care se ridică împotriva noastră ne pare ca un munte de neîntrecut, Dumnezeu Cel Atotputernic, o poate face asemenea unui şes. Tocmai lucrul acesta a spus el şi lui Zorobabel guvernatorul Ierusalimului pe care-l însărcinase să reconstruiască templul. Pentru a-l încuraja să-şi continue activitatea în ciuda opoziţiei înălţate ca un munte din partea unor străini, el i-a spus: „Nu prin forţă armată, nici prin putere, ci prin spiritul meu, a spus Iehova al oştirilor.“ (Zah. 4:6).

16 Ce trebuie să punem noi la probă ce odinioară guvernatorul Ierusalimului, dacă dorim ca în Har-Maghedon să fim de partea biruitoare?

¹⁶ In secolul al şaselea înaintea erei noaster guvernatorul Ierusalimului a pus la probă spiritul lui Iehova îndeplinindu-şi misiunea primită de la Dumnezeu. Intrucît el a dovedit astfel, că Dumnezeu este adevărat, în anul 515 î.e.n. el a avut bucuria de a trăi terminarea templului şi inaugurarea lui. (Zah. 4:8–10.) Astăzi credinţa noastră în spiritul lui Dumnezeu este pusă de asemenea la probă, căci noi ne aflăm în faţa opoziţiei triplei alianţe constînd din fiara sălbatică, falsul profet şi balaur. De aceea noi sîntem constrînşi să punem spiritul lui Dumnezeu la probă dacă continuăm să ne închinăm lui Iehova ca Dumnezeu în templul său spiritual şi în timp ce dorim să ne păstrăm separaţi de lume. Dacă facem aceasta, noi vom ieşi categoric biruitori din „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, din războiul de la Har-Maghedon.

SPIRITUL CARE ESTE TURNAT DE SUS

17, 18. a) In ce fel nu l-a abandonat Iehova pe poporul său după vremurile grele prin care a trecut el în primul război mondial? b) Cum a indicat încă dinainte Iehova lucrul acesta prin cuvintele din Isaia 32:12–16?

¹⁷ Iehova, izvorul spiritului, sfînt nu i-a părăsit pe închinătorii săi în criticul „timp al sfîrşitului“, care a început în 1914, odată cu izbucnirea primului război mondial. El a fost loial şi şi-a pus în activitate spiritul său sfînt pentru a le ajuta servilor săi consacraţi şi botezaţi El prezisese că va face aceasta. In timpul primului război mondial 1914–1918 aceşti conştiincioşi cercetători şi vestitori ai Cuvîntului scris al lui Dumnezeu, Sfînta Scriptură, au fost aspru strîmtoraţi şi prigoniţi. Noi nu ne îndoim nici o clipă că Dumnezeu a procedat în mod înţelept şi drept cînd El a permis această corecţie pentru servii săi. Ea a fost preumbrită chiar prin ceea ce li s-a întîmplat regatului de odinioară a lui Iuda şi capitalei sale, Ierusalimul. In capitolul 32 al profeţiei lui Isaia, Iehova a descris devastarea care avea să vină peste poporul său necredincios şi ceea ce avea să se întîmple în caz că avea să se reîntoarcă la el plin de căinţă. El a spus:

¹⁸ Bateţi-vă pieptul în lamentări pentru cîmpurile dorite, pentru via roditoare. Pentru ce? Pe pămîntul poporului meu cresc numai spini, tufişuri pline de ghimpi, căci ele sînt pe toate casele de plăcere şi chiar şi peste oraşul Ierusalim. Căci însuşi turnul de locuit a fost părăsit a fost abandonată chiar şi rumoarea cetăţii; înseşi dealul Ofel şi turnul de veghere au devenit cîmpuri goale pentru un timp nehotărît, bucuria zebrelor şi păşunea turmelor în mişcare; pînă cînd este turnat spiritul de sus şi pustia va deveni o grădină de pomi fructiferi şi însăşi grădina de pomi fructiferi va fi socotită ca o pădure adevărată“. (Isaia 32:12–16.)

19 Spre ce nenorocire naţională a indicat Isaia atunci?

¹⁹ Stim noi astăzi ce nenorocire naţională a descris Isaia prin aceste cuvinte cu mai mult de un secol înainte de a se întîmpla? Da el a vorbit despre pustiirea de şaptezeci de ani a ţării regatului lui Iuda în timpul cărora israeliţii deportaţi se găseau în stare de captivitate în păgînul Babilon. Ei au rămas în viaţă cînd babilonienii au făcut una cu pămîntul oraşul sfînt Ierusalim şi templul său în anul 607 î.e.n. Pentru aceşti supravieţuitori acesta trebuie să fi fost un eveniment zguduitor. In timp ce ei sufereau într-o ţară ai cărei locuitori practicau închinarea la idoli, templul lui Iehova zăcea în ruine, Ierusalimul era un oraş mort, fără tumult şi ţara lor roditoare odinioară era năpădită de tufişuri de mărăcini, un loc de sbenguială, evitat de oameni, al zebrelor sălbatice.

20 a) De ce se poate spune că Babilonul şi-a apreciat greşit puterea asupra poporului lui Iehova, pe care-l ţinea în captivitate? b) Intăriţi prin ce anume s-au reîntors israeliţii căiţi în patria lor, şi ce efect a avut reîntoarcerea lor asupra ţării?

²⁰ In ciuda lui Iehova Dumnezeu, Babilonul idolatru i-a tratat pe israeliţi ca prizonieri. In situaţia sa de a treia putere mondială pe scena evenimentelor mondiale de atunci, el se credea destul de tare pentru a împiedica să mai fie locuită vreodată ţara pustiită a lui Iuda de către închinători ai lui Iehova, ai rivalului idolilor săi. El n-a crezut că Iehova l-ar putea trezi pe Cyrus, cuceritorul persan, pe care el îl menţionase cu numele cu mult înainte. La timpul stabilit acest cuceritor, a intrat pe scenă. După cum fusese profeţit, Cyrus a frînt puterea neîndurătorului Babilon, şi i-a eliberat pe israeliţii captivi. In anul 539 î.e.n. puterea mondială care devastase ţara poporului lui Iehova, s-a prăbuşit. In anul 537 î.e.n. Iehova şi-a turnat apoi spiritul său de sus peste israeliţii căiţi. Intăriţi prin forţa activă a lui Dumnezeu, a Celui Prea Inalt, şi sub conducerea sa, rămăşiţa căită, a părăsit Babilonul şi s-a reîntors în patria sa devastată, pentru a construi Ierusalimul şi templul sfînt al acestuia. Tara repopulată şi-a pierdut cu timpul aspectul de pustietate, întrucît a fost transformată într-o ţară roditoare, aproape la fel de frumoasă ca paradisul, grădina Edenului.

21 In ce măsură s-a împlinit atunci profeţia lui Isaia (capitolul 32)?

²¹ Dar s-a împlinit oare în mod definitiv profeţia lui Isaia cap. 32 cu acest eveniment de care ne despart 2 500 de ani? Nu! Această profeţie s-a împlinit atunci doar în mic. Ea trebuia să se împlinească în timpul nostru în secolul al douazecilea, în mare. Această împlinire mai mare şi definitiva au trăit-o aceia care astăzi sînt poporul lui Iehova, ai aceluiaş Dumnezeu.

22 Cu ce fel de arme s-a luptat în primul război mondial împotriva martorilor creştini ai lui Iehova, şi de ce erau mîniate naţiunile pe ei?

²² Este vorba despre creştinii care sînt cunoscuţi din anul 1931 ca martorii lui Iehova. Cu ani înainte, şi anume în timpul primului război mondial, au fost loviţi de o nenorocire care trebuia să zdruncine credinţa lor. In timp ce acest sîngeros război bubuia, simbolica fiară sălbatică care îşi primise puterea, tronul şi marea sa autoritate de la satan Diavolul — a purtat război împotriva lor. Insă acest război n-a fost purtat cu arme cauzatoare de moarte, căci cercetătorii creştini ai Bibliei ce fusesera atacaţi, erau oameni inofensivi, neînarmaţi. In schimb împotriva acestor creştini paşnici şi nevinovaţi, au fost luate măsuri politice şi juridice, şi mulţi dintre ei Chiar au fost băgaţi la închisoare. (Apoc. 13:3–7) Naţiunile beligerante care aparţineau fiarei sălbatice, s-au mîniat pentru că martorii creştini ai lui Iehova anunţau că Impărăţia lui Dumnezeu sub Cristos ar fi unica guvernare legală pentru pămînt; deoarece „timpurile hotărîte ale naţiunilor“ au expirat în toamna anului 1914. (Luca 21:24; Apoc. 11:15–18).

23 De cine au fost aţîţate naţiunile beligarante şi de către ce puternic „trio“ a fost învinsă rămăşiţa vestitorilor împărăţiei?

²³ Naţiunile mîniate au fost aţîţate de către conducătorii religioşi care aparţineau Babilonului celui mare, imperiului mondial al falsei religii, care-şi are originea în vechiul Babilon. Inainte de toate creştinătatea care aparţine şi ea acestui imperiu religios, a fost aceea care a îmboldit naţiunile să persecute mica rămăşiţă a israeliţilor spirituali. Rămăşiţa, o minoritate inofensivă, neînarmată, a fost învinsă de către tripla alianţă constituită din fiara sălbatică, falsul profet şi balaur. Acest puternic „trio“ şi-a unit forţele pentru a duce în robia Babilonului cel mare pe rămăşiţa vestitorilor împărăţiei. Ce s-a întîmplat după aceea şi cum s-a împlinit definitiv capitolul 32 al profeţiei lui Isaia, va fi expus pe paginile următoare.