Unitatea mondială — Cum se va realiza?
LA FEL ca o clădire dărăpănată, devastată de nişte chiriaşi neglijenţi, prezentul sistem mondial este bun numai pentru distrugere şi înlocuire. Acesta nu este doar un scenariu cinic apocaliptic ca toate celelalte. Potrivit Bibliei, este singura viziune realistă. De ce?
Fundaţia actualei ordini mondiale este nesigură. Întreaga construcţie este mâncată de termite şi de cari. Structura de oţel este ruginită. Pereţii de susţinere sunt şubrezi. Acoperişul cade. Ţevile sunt sparte. Instalaţia electrică este defectă şi există pericolul de electrocutare. Locatarii se luptă fără încetare şi fac din răutate daune în toată clădirea. Întreaga proprietate şi împrejurimile ei sunt infestate cu paraziţi care pun în pericol viaţa.
Lumea „dansează pe marginea mormântului“
Din cauza necontenitelor conflicte politice, a lăcomiei, a agresiunii şi a animozităţilor etnice şi tribale adânc înrădăcinate, „întreaga rasă umană dansează pe marginea mormântului“, după cum s-a exprimat Gwynne Dyer. Pretutindeni în lume, minorităţi de neînduplecat — grupuri de presiune, combatanţi pentru libertate, bande criminale, terorişti internaţionali şi alţii — îşi văd de planurile lor egoiste şi lasă impresia că sunt în stare să distrugă orice şansă de pace în lume aproape după bunul lor plac. Asemenea unor locatari turbulenţi, ei pot transforma într-un calvar viaţa celorlaţi oameni.
Însă, potrivit opiniei multor comentatori, grupările disidente şi indivizii imposibil de guvernat nu sunt singurii care stau în calea unităţii mondiale. Cea mai mare barieră sunt statele care au o singură naţionalitate. Samuel Payne jr, autorul unor lucrări a căror tematică este războiul, spune că naţiunile independente se află „într-o stare de anarhie internaţională“. Ele fac orice serveşte cel mai bine interesele lor naţionale, ţinând cont prea puţin sau deloc de altele. Ca urmare a acestui fapt, de-a lungul istoriei, ‘un om a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’. — Eclesiastul 8:9.
Este adevărat că unele guverne au avut un succes relativ în lupta împotriva nedreptăţii şi a asupririi în cadrul graniţelor lor şi, până la un anumit punct, şi la scară internaţională. Din când în când, ele au reuşit, într-o anumită măsură, să realizeze o unitate mondială. Dar, chiar şi atunci când câteva naţiuni îşi unesc forţele pentru a lupta împotriva unei naţiuni agresoare, deseori persistă suspiciunea că acestea acţionează din egoism şi nu dintr-un altruism adevărat. Realitatea este că guvernele omeneşti nu au o soluţie viabilă şi amplă la lipsa de unitate mondială. Gwynne Dyer subliniază: „Teoretic vorbind, conceptul potrivit căruia toate naţiunile lumii se vor uni pentru a preveni sau pedepsi agresiunea unei ţări individualiste este excelent, dar cine stabileşte care este agresorul şi cine plăteşte preţul în bani şi în vieţi care ar putea fi necesar pentru a-l determina să se oprească?“
Bineînţeles, agresiunea unei naţiuni împotriva alteia este posibilă doar atunci când majoritatea cetăţenilor naţiunii agresoare nu opun rezistenţă agresiunii. Istoria a demonstrat de repetate ori că cetăţenii şi-au sprijinit conducătorii, buni sau răi, nu numai în unele „ţări individualiste“. De fapt, majoritatea locuitorilor pământului au procedat astfel. Aşa cum se spune în revista Time, ei au urmat orbeşte „minciunile, demagogia şi propaganda“ unui şir lung de conducători politici şi religioşi.
Naţionalismul a făcut ca pasiunea să întunece judecata unor popoare, de altfel raţionale şi pline de compasiune, determinându-le să comită atrocităţi împotriva bărbaţilor, a femeilor şi a copiilor de alte naţionalităţi. De exemplu, cu privire la primul război mondial, istoricul J. Roberts spune următoarele: „Unul dintre paradoxurile anului 1914 este acela că, în fiecare ţară, un număr imens de oameni din toate partidele şi de toate credinţele şi originile sociale au lăsat impresia în mod surprinzător că s-au dus de bunăvoie şi cu bucurie la război“. Au învăţat oamenii ceva de atunci? Nu! Fiara „naţionalismului miop“, aşa cum l-a numit ziaristul Rod Usher, continuă să distrugă orice şansă de unitate mondială.
Sunt implicate forţe exterioare
Există însă un obstacol şi mai mare în calea unităţii mondiale. Biblia face cunoscut faptul că sunt implicate forţe exterioare. Acestea sunt identificate în persoana lui Satan Diavolul şi a acoliţilor acestuia, demonii. Potrivit Bibliei, Satan este „dumnezeul acestui sistem de lucruri [care] le-a orbit mintea celor necredincioşi“, pentru ca ‘glorioasa veste bună despre Cristos’ să nu aibă nici o influenţă asupra lor. — 2 Corinteni 4:4, NW; Apocalipsa 12:9.
Bineînţeles că lucrul acesta nu-i scuteşte pe oameni de obligaţia de a da socoteală de propriile lor acţiuni, dar explică de ce guvernele omeneşti nu vor putea realiza niciodată o unitate mondială adevărată. Atât timp cât Satan Diavolul va continua să existe, el îi va influenţa pe oameni să cultive ceea ce Biblia numeşte „faptele firii păcătoase“, printre care se numără „vrăjmăşii, certuri, . . . neînţelegeri, dezbinări“. — Galateni 5:19–21.
Un guvern mondial
Atunci care este soluţia? Cu aproximativ şapte sute de ani în urmă, cunoscutul poet şi filozof italian Dante a oferit răspunsul. El a susţinut că numai un guvern mondial ar putea asigura pacea şi unitatea omenirii. Pentru mulţi oameni, speranţa oricărei forme de guvernare mondială este doar o iluzie, nu ceva în care să-şi pună cu adevărat încrederea. „Un guvern mondial, conchide scriitorul Payne, menţionat mai înainte, este imposibil în acest stadiu al istoriei.“ De ce? Deoarece, pentru a avea succes, orice guvern mondial ar trebui să garanteze două lucruri care par a fi cu desăvârşire peste puterile omului, şi anume „să pună capăt războiului şi să nu fie o tiranie mondială“.
Este sigur că nici un guvern omenesc nu va corespunde vreodată acestei descrieri. Regatul lui Dumnezeu însă, aflat în mâinile lui Isus Cristos, poate şi chiar va îndepărta războiul (Psalmul 46:9, 10; Matei 6:10). Într-adevăr, acesta îi va înlătura pe toţi cei care instigă la război. Profetul Daniel arată că la sfârşitul timpurilor fixate de Dumnezeu pentru guvernarea umană asupra pământului, guvernarea umană „va fi împărţită“ ca „fierul amestecat cu lutul“ (Daniel 2:41–43). Acest lucru va avea drept rezultat fragmentări politice şi conflicte inevitabile. Cu toate acestea, Daniel spune că Regatul lui Dumnezeu „va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii [naţionaliste şi dezbinate]“, sau guverne, înlocuindu-le cu Regatul său de mult aşteptat, aflat în mâinile lui Isus Cristos. — Daniel 2:44.
Nu ar avea nici un sens crearea unui mediu înconjurător plăcut pentru oameni, dacă pământul ar continua să fie locuit de persoane rapace, care continuă să le facă altora viaţa nefericită. Dar „făcătorii de rele vor fi nimiciţi“ (Psalmul 37:1, 2, 9, 38; Proverbele 2:22). Astfel, Cristos îi va înlătura pe toţi cei care resping în mod intenţionat normele lui Dumnezeu sau care sprijină autorităţile mondiale dezbinătoare. El îi va distruge pe toţi cei care distrug planeta noastră. Dumnezeu promite că îi ‘va distruge pe cei care distrug pământul’. — Apocalipsa 11:18.
Acest guvern nu va fi un fel de tiranie mondială. Isus Cristos va apăra „adevărul, blândeţea şi dreptatea“ când îi va separa pe cei buni de cei răi (Psalmul 45:3, 4; Matei 25:31–33). Iar această acţiune a lui Isus nu este câtuşi de puţin negativă şi distrugătoare, un abuz de putere. Nu! Nu este ca şi cum o clădire veche şi frumoasă urmează să fie distrusă de nişte agenţi imobiliari lacomi. Mai degrabă, se va asemăna cu distrugerea unei clădiri deteriorate pentru a face loc unui mediu ambiant curat şi încântător.
Ce se poate spune însă despre forţele exterioare care au cauzat atâta dezbinare în trecut? Vor fi ele libere să se infiltreze în acest nou sistem, pentru ca locuitorii lui să înceapă din nou procesul distructiv, luptându-se cu colocatarii lor şi făcându-le viaţa nefericită? Cu siguranţă, nu. Această izgonire şi renovare este definitivă şi completă. „Nenorocirea nu va veni de două ori.“ — Naum 1:9.
Biblia aseamănă distrugerea finală a lui Satan cu arderea gunoiului. Ea spune că „Diavolul, care-i înşela [pe locuitorii pământului], a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă“ (Apocalipsa 20:10). Ce simbol plin de forţă! Imaginaţi-vă, distrugerea nu este asemănată doar cu un crematoriu cu o capacitate redusă, ci cu un întreg lac de foc, care arde şi şterge din existenţă tot ceea ce este rău şi contaminat. Nimănui — fie om, fie demon — nu i se va mai permite să facă lucruri care ameninţă ordinea universală, care violează normele lui Dumnezeu cu privire la ce este bine şi ce este rău sau care îi fac să sufere pe semenii lor. Toţi duşmanii unităţii vor dispărea! — Psalmul 21:9–11; Ţefania 1:18; 3:8.
Un popor unit din toate naţiunile
Supravieţuitorii acestei curăţenii la scară mare vor alcătui „o mare mulţime . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ (Apocalipsa 7:9). Neînţelegerile tribale şi naţionale nu îi vor mai dezbina. Ei vor fi învăţat să trăiască împreună în deplină armonie (Isaia 2:2–4). Ceea ce este şi mai minunat, acestora li se vor alătura locuitori mai de demult ai planetei, care vor putea locui din nou pământul curăţat graţie, minunatei măsuri a învierii. — Ioan 5:28, 29.
V-ar plăcea să trăiţi într-o asemenea lume? Numai cei care respectă cerinţele lui Dumnezeu vor trăi, iar cerinţele lui sunt prezentate cu claritate în Biblie (Ioan 17:3; Faptele 2:38–42). Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să învăţaţi care sunt cerinţele lui Dumnezeu, pentru ca şi dumneavoastră să nutriţi speranţa de a vă bucura pentru totdeauna de viaţă într-o lume cu adevărat unită.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Guvernul aflat în mâinile lui Isus Cristos va garanta o lume unită