Mustrările sînt calea vieţii

“Căci porunca este o lampă şi o lumină este legea, iar mustrările disciplinei sînt calea vieţii“ (Proverbe 6:23).

1. Cu privire la ce fel de stări ale oamenilor se ridică întrebarea cum obţinem favoarea lui Dumnezeu şi cum le putem primi? (Rom. 3:23).

CA OAMENI imperfecţi, noi comitem multe păcate prin cuvinte, gînduri şi fapte. Apostolul Ioan a scris fraţilor creştini: „Dacă spunem: ‘Nu avem păcat’, ne inducem pe noi înşine în eroare şi adevărul nu este în noi“ (1 Ioan 1:8). Ucenicul creştin Iacob a făcut mărturisirea: „Noi toţi greşim adesea, cine nu greşeşte în cuvînt, acela este un om desăvîrşit, în stare să-şi ţină în frîu tot trupul“ (Iac. 3:2). Cum putem să obţinem favoarea lui Dumnezeu şi s-o menţinem pentru noi?

2. (a) Ce trebuie să facă cineva, pentru a fi curat în ochii lui Iehova? (1 Regi 8:46–50; Isaia 1:16–18; 55:6, 7; Col. 1:13, 14; Apoc. 7:14). (b) Cum ne poate ajuta o mustrare bazată pe Biblie să păstrăm o stare ireprosabilă înaintea Celui Preaînalt? (Prov. 3:12; Apoc. 3:19).

² Noi avem nevoie de iertarea păcatelor noastre. Aceasta necesită ca noi să mărturisim fărădelegile noastre Celui Preaînalt, să arătam căinţă adevărată sau regret sincer şi, sprijiniţi pe jertfa de ispăşire a lui Isus, să cerem iertare. „Dacă ne mărturisim păcate noastre“; se spune în Biblie, „atunci el este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea“ (1 Ioan 1:9). O mustrare, care se reazimă pe Cuvîntul lui Dumnezeu şi pe principiile drepte ale acestuia, ne poate ajuta să întreprindem păşii necesari pentru a primi iertarea lui Dumnezeu şi prin aceasta să păstrăm o poziţie ireproşabilă faţă de el. O astfel de mustrare poate de asemenea să ne ajute să nu mai comitem nici un păcat grav.

3. Ce ne poate determina să ne mustrăm pe noi înşine, şi în ce mod se întîmplă aceasta? (Prov. 1:20–25).

³ Dacă citim Biblia sau sfatul care se sprijină pe Biblie, sau dacă participăm la discutarea Cuvîntului lui Dumnezeu într-o întrunire a adunării, am putea să devenim conştienţi că într-o anumită privinţă am păcătuit. Am putea să regretăm sincer greşelile noastre, să rugăm pe Dumnezeu pentru iertare şi să cerem ajutorul spiritului său, să ne reuşească să ne aducem viaţa noastră şi mai mult în armonie cu voinţa sa. Prin faptul că noi punem la inimă sfatul biblic şi îl aplicăm, ne mustrăm noi înşine.

NELINISTIT IN INIMA

4. (a) Din ce cauză s-a putut simţi cineva nevrednic de a se apropia de Iehova în rugăciune? (b) Ce ar trebui să facă cineva, care este întristat şi în ce măsură îl poate ajuta aceasta?

⁴ S-ar putea întîmpla ca cineva, pe baza unui păcat comis sau ca urmare a unei înclinaţii păcătoase, să se simtă nevrednic să se roage lui Dumnezeu. Prin nevoia sa spirituală ar putea să fie prejudiciată bunăstarea sa corporală. Aceasta s-ar putea întîmpla chiar atunci, cînd respectivul uraşte într-adevăr greşeală şi ar dori să facă în mod sincer ceea ce este drept. Ce ar trebui cineva să facă în această situaţie? Ucenicul Iacob răspunde: „Să cheme pe bătrînii adunării la sine şi ei să se roage pentru el“ (Iac. 5:14). Dacă cel întristat, aude rugăciunea rostită cu căldură, din inimă, pe care bătrînul o rosteşte pentru el, ar putea să fie încurajat să se roage lui Iehova. Poate el este prin aceasta ajutat să spună în mod corect: „Dacă alţii sînt convinşi de faptul că Iehova ascultă rugăciunile care se aduc pentru mine, n-aş putea atunci şi eu să fiu convins de faptul că el ascultă rugăciunile mele?

5. (a) Din ce cauză are nevoie cineva, care este adînc mîhnit cu privire la păcatele sale, să nu devină mustrat? (b) Ce ar trebui să facă bătrînii, pentru a ajuta o astfel de persoană care se căieşte?

⁵ O astfel de persoană plină de regrete nu trebuie să fie mustrată de nimeni altcineva, pentru a deveni conştient de greutatea păcatului său. Inima ei proprie a mustrat-o, da, l-a judecat (1 Ioan 3:19–22; compară 2 Samuel 24:10; Ps. 32:3–5). Bătrînii ar putea, aşadar, să amintească unuia care este slab spiritual de îndurarea lui Iehova şi de serviabilitatea sa de a asculta rugăciunile noastre (Neem. 9:17; Mat. 7:7–11). Cineva ar putea să se îngrijească ca respectivul să fie întărit spiritual continuu în decursul mai multor săptămîni sau chiar luni. Cineva, care are nevoie de sprijin în această privinţă, ar trebui să nu subaprecieze ajutorul, care-i poate fi oferit prin bătrîni.

A COMBATE TENDINTELE NEGATIVE

6. Ce fel de tendinţe negative ar putea să se facă remarcabile într-o adunare, şi ce ar trebui să discute bătrînii?

⁶ Natural, uneori se întîmplă, de asemenea, că bătrînii trebuie să mustre anumite persoane individuale sau chiar adunarea ca întreagă din cauza unei anumite atitudini sau a anumitor fapte în general. S-ar putea face remarcabile tendinţe negative. Poate unii au părăsit iubirea dinţîi şi au neglijat în mod serios îndatoririle lor creştine (Apoc. 2:4; 3:15–18). Poate cu ocazia petrecerilor sociale ale lor s-a strecurat o anumită stare lumească (1 Pet. 4:3). Anumite persoane ar putea să vorbească defavorabil despre alţii sau să nu-şi poată stăpîni oarecum limba (Evr. 4:29, 31; 5:3, 4). Părinţii ar putea să fie foarte neglijenţi în legătură cu educaţia copiilor (Efes. 6:4). S-ar putea ca unii să accepte consum de alcool peste măsură sau să-şi ia oarecari libertăţi în comunitate cu persoane de alt sex (Efes. 5:18–20; compară 1 Tim. 5:1, 2). Dacă există o astfel de situaţie într-o adunare, bătrînii ar trebui să discute împreună ce se poate face pentru ajutorul fraţilor individuali şi pentru folosul tuturor fraţilor.

7. In ce mod ar putea bătrînii, de exemplu, să comunice în privat fraţilor lor o mustrare biblică?

⁷ Eventual, bătrînii ar putea să citească şi să discute în privat capitole potrivite din Biblie cu cineva, care are probleme serioase în privinţă spirituală. Prin aceea că ei ţin seamă de faptul că cel ce are nevoie de ajutor înţelege înseamnătatea pasajelor scripturale discutate şi aplicarea lor la situaţia sa, ei îl mustră. Adesea, aceasta se poate întîmplă prin unul sau doi bătrîni într-o atmosferă neforţată în locuinţa respectivului (Compară Fapte 20:18–20, 31).

8. In ce măsură ar putea o cuvîntare biblică să fie o mustrare pentru ascultători cu privire la tendinţe nedorite în adunare?

⁸ Bătrînii ar putea să socotească de asemenea ca fiind recomandabil să se ţină cuvîntări biblice, în care să se scoată în evidenţă şi să se trateze tendinţele nedorite în adunare (2 Tim. 4:2; Tit. 1:10–14). Prin expunerea clară, energică a ideilor biblice, ascultătorii ar trebui să se simtă determinaţi să se examineze şi să întreprindă schimbările necesare în viaţa lor (compară Iacob 1:22–25). Dacă ei recunosc că pasajele scripturale examinate sînt aplicate la ei personal, ei vor fi mustraţi (1 Cor. 14:24, 25, unde este vorba de un necredincios, care este mustrat, prin ceea ce aude în întrunirea adunării).

9. (a) Prin ce fel de păcate pot fi aduse ocări asupra adunării? (b) Pentru ce ar putea cineva care, ce-i drept, a comis un păcat grav o singură dată, dar tot să mai fie necurat în ochii lui Iehova?

⁹ Ca şi în primul secol, tot aşa şi astăzi unii creştini botezaţi comit păcate grave, care aduc ocară asupra adunării. (Exemple pentru astfel de păcate: 1 Cor. 5:11; Gal. 5:19–21 şi 1 Tim. 1:9, 10). Ei ar putea să se facă vinovaţi de fărădelegi grave numai o singură dată sau să fi persistat un timp într-un curs păcătos. Chiar dacă cineva a comis păcat grav numai o singură dată. El este în ochii lui Dumnezeu atît timp necurat, pînă cînd se întoarce la Iehova cu căinţă şi îl roagă de iertare.

10. Ce răspundere au bătrînii faţă de persoanele care au comis un păcat grav?

¹⁰ Ce fel de răspundere au bătrînii faţă de persoanele, care au comis un păcat greu? Ei ar trebui să facă totul, pentru a ajuta astfel de persoane în privinţă spirituală, ca ei să se căiască, în caz că n-au făcut aceasta deja. Bătrînii ar trebui să cîntărească cu grijă şi cu rugăciune, cum poate fi atins acest lucru cel mai bine.

11. Din ce cauză ar putea în cazul unei persoane, care a comis un păcat grav şi se căieşte să nu fie necesar, cu toate acestea, să i se dea o altă mustrare?

¹¹ Uneori cineva, care a comis un păcat gre, este trist în felul plăcut lui Dumnezeu şi-şi exprimă hotărîrea sa fermă că ar dori să facă ceea ce este drept. Cuvintele sale ar putea să arate că el înţelege cît de grav era păcatul său. El n-are nevoie, aşadar, să fie convins de gravitatea fărădelegii sale, pentru a se putea căi. Totuşi el poate nu este pe deplin convins că alte păcate au dus la greşeala sa gravă. El ar putea să fi practicat un fel de a gîndi stricat. Poate el era prea nepăsător la alegerea materialului său de citit şi la discuţia sa. Deoarece el s-a expus unei influenţe lumeşti puternice, capacitatea sa de percepere a fost foarte tocită, încît i-a căzut greu să facă deosebire între bine şi rău (Evr. 5:11, 14). Aşadar, el necesită cu siguranţă o mustrare, şi bătrînii trebuie să-i ofere ajutor timp îndelungat, pentru ca el să recunoască ce înseamnă în sensul deplin al cuvîntului a fi un creştin. Poate ei trebuie să-i arate în ce măsură a dispreţuit în mod repetat sfatul biblic. In caz de nevoie, ei ar putea să-i arate necesitatea de a se căi nu numai de păcatul său grev ci, de asemenea, de păcatele mai mici, care au dus la fărădelegea cea mare.

12. Din ce cauză ar putea bătrînii să se vadă determinaţi de a mustra public un membru al adunării?

¹² Pentru ca membrii adunării să poată dezvolta o teamă salutară, de a nu se amesteca într-o astfel de faptă, bătrînii ar putea să hotărască să trateze problema răufăcătorului într-o cuvîntare biblică înaintea adunării. Cu toate că numele respectivului nu este numit, el însuşi ştie şi aceia care au cunoştinţă de cauză ştiu că el este mustrat înaintea tuturor (1 Tim. 5:20). Bătrînii vor chibzui la hotărîrea lor dacă ar trebui să urmeze o mustrare publică, dacă acesta este spre folosul adunării inclusiv a păcătosului care se căieşte. Ei vor cîntări, de asemenea, dacă ar trebui să fie puse nişte restricţii celui mustrat şi, dacă da, ce fel de restricţii.

A CONSIDERA ADUNAREA CA O FAMILIE

13. In ce măsură împrejurarea că adunarea este asemănată cu o familie, are influenţă asupra felului şi modului cum ar trebui să fie trataţi alţii?

¹³ La mustrarea celui rătăcit bătrînii ar trebui să se gîndească că adunarea se aseamănă cu o familie, că ea reprezintă o frăţietate (1 Pet. 5:9). Membrii adunării ar trebui să fie trataţi tot aşa de amabil şi plin de respect ca şi membrii trupeşti ai familiei proprii (1 Tim. 5:1, 2). Părinţii plini de iubire nu procedează cu fărădelegile copiilor lor ca un judecător care, pur şi simplu, cercetează faptele şi apoi profunţă o sentinţă. Ei încearcă să aducă la realitate pe copiii încăpăţînaţi şi să-i ajute ca pe viitor să se comporte în aşa fel, încît să nu aducă ocară asupra familiei, ci să-i facă cinste.

14. Cum ar putea părinţii compătimitori, ai căror copii au ajuns în dificultăţi, să trateza problema cu ei?

¹⁴ Adesea părinţii tratează problema în particular cu copilul, care a ajuns în greutăţi, şi nu-l ruşinează în faţa intregii familii. Dacă el însă apreciază ca fiind necesar, ar putea să lase să ştie ceilalţi copii ce s-a întîmplat şi ce fel de măsură de pedeapsă a fost luată faţă de membrul neascultător al familiei, pentru ca aceasta să servească de exemplu avertizător copiilor. Părinţii ar putea să suporte răbdători chiar un interval de timp fiilor sau fiicelor adulte, care locuiesc încă în casă. Dacă apoi după măsurile de pedeapsă repetate n-a fost atinsă nici o îmbunătăţire, ei ar putea să ceară fiului adolescent (adult) sau fiicei adulte să părăsească casa (compară cu aceasta, ceea ce au făcut părinţii în armonie cu porunca din Deut. 21:18–21). Ei ar putea să ia această măsură şi din această cauză, pentru a feri pe copiii mai tineri de o influenţă stricată.

15. Ce fel de ţintă ar trebui să urmărească bătrînii mai întîi la un contravenient, şi numai cînd i-ar retrage comunitatea?

¹⁵ Bătrînii ce-i drept nu sînt părinţii membrilor unei adunări, ci se aşeamănă mai degrabă cu fraţii mai bătrîni ai acelora, cu toate acestea, ei ar trebui să facă tot posibilul în primul rînd să facă tot ce le este posibil, a pune în mişcare pe cel rătăcit pentru căinţă. Aceasta ar putea să necesite timp, pentru ca ei să poată să le facă o mustrare scripturală potrivită. Insuşi Isus Cristos a spus în privinţa „femeii Izabela“ în adunarea Tiatira: „I-am dat timp să se căiască, dar ea nu se căieşte de curvia ei“ (Apoc. 2:21). Dacă, ca în cazul „femeii Izabela“ nu se dovedeşte nici un semn de căinţă, bătrînii ar trebui să retragă persoanei comunitatea şi astfel să îndepărteze „aluatul“ din adunare (1 Cor. 5:6, 7).

16. Ce ar trebui să facă bătrînii, pentru a putea ajuta cel mai bine pe cei rătăciţi?

¹⁶ Cu aceasta bătrînii ar ajuta într-adevăr un rătăcit, ei ar trebui să examineze cazul său nu numai în lumina cîtorva texte scripturale, în care sînt amintite anumite păcate, ci în lumina întregului Cuvînt al lui Dumnezeu. Superficial văzut, cazul unui contravenient ar putea să existe ca un caz tratat mai dinainte. Totuşi, împrejurările, cît şi atitudinea şi motivul respectivului ar putea să fie cu totul diferite. Cineva ar trebui să cîntărească cu grijă toţi factorii în lumina Bibliei, pentru a stabili ce este cel mai bine pentru adunare şi pentru contravenient. O mustrare biblică ar trebui să corespundă necesităţilor respectivului. După ce bătrînii, care preiau problema, şi-au făcut o imagine completă despre ceea ce s-a întîmplat şi ce a dus la păcat, ei ar putea să-şi ia timp pentru a medita personal despre aceasta şi cu rugăciune să consulte sfatul Bibliei, înainte de a se întruni pentru a discuta ca grupă ceea ce ar trebui să se întreprindă. Prin aceasta ei sînt mult mai bine în situaţia de a comunica o mustrare rezonabilă şi de a oferi ajutorul spiritual necesar.

17. Ce ar trebui să facem noi cu hotărîre ca membri ai adunării, şi ce fel de răsplată le stă în perspectivă pentru aceasta?

¹⁷ Mustrării biblice trebuie să i se acorde hotărît mare însemnătate, dacă este vorba de a ajuta pe membrii adunării creştine să rămînă pe calea care duce la viaţă veşnică. Noi, ca persoane individuale, am putea să acordăm întotdeauna atenţie mustrării, care se găseşte în Biblie, şi să ne opunem ispitelor, prin care am putea să fim îndemnaţi să facem ceva, ceea ce ar aduce ocară asupra lui Dumnezeu, Cel Preaînalt, şi asupra adunării poporului său devotat. Dacă ne comportăm aşa, ar trebui să fim convinşi de faptul că Iehova ne binecuvîntează şi ne va răsplăti cu viaţă veşnică în viitoarea noua Orînduire dreaptă (Ioan 17:3).

[Ultima frază a paragrafului 8 este legenda ilustraţiilor de la pagina 19]

Noi putem să fim mustraţi în diferite feluri: prin citirea Bibliei sau a unei cărţi de învăţătură biblică, în timp ce cineva ne vorbeşte sau printr-o cuvîntare biblică într-o întrunire a adunării.