Potrivit Bibliei

Va fi pământul distrus prin foc?

ARS într-un holocaust nuclear, incinerat de un soare care s-a dilatat sau aprins ca o torţă de un Dumnezeu furios — metoda de distrugere poate varia. Cert este că mulţi oameni sunt convinşi că pământul, locuinţa omenirii, îşi va găsi sfârşitul într-un infern nimicitor, o apocalipsă cataclismică.

Unii îşi susţin convingerea aducând drept argumente versetele biblice care indică o conflagraţie dirijată de Dumnezeu drept plată pentru pagubele pe care omul le-a provocat pământului. Alţii împărtăşesc părerea lui Paul Davies, profesor la Universitatea din Adelaide (Australia), care a descris cum vede el faptul că pământul se îndreaptă inevitabil spre o distrugere prin foc. În cartea sa The Last Three Minutes (Ultimele trei minute) el lansează următoarea teorie: „Pe măsură ce soarele se dilată tot mai tare, el va cuprinde . . . pământul în învelişul lui încins. Planeta va fi transformată în cenuşă“. Care este adevărul privitor la destinul pământului? Cum trebuie să înţelegem versetele biblice care par să prezică o distrugere prin foc?

Îi pasă lui Dumnezeu?

În Ieremia 10:10–12 ni se spune: „DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeu este adevăr. . . . El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui“. Dumnezeu a făcut pământul şi i-a aşezat temelii solide. Aşadar, prin înţelepciune, iubire şi pricepere el a pregătit pământul cu atenţie, astfel încât acesta să fie pentru totdeauna o frumoasă locuinţă a omenirii.

Despre omenire, creaţia lui Dumnezeu, Biblia spune următoarele: „I-a creat de sex masculin şi de sex feminin. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l»“ (Geneza 1:27, 28). Când şi-a terminat lucrarea de creare, el a putut declara fără rezerve că toate „erau foarte bune“ (Geneza 1:31). El dorea ca lucrurile să nu se schimbe. Aşa cum cei care vor deveni părinţi pregătesc tot ce este necesar pentru camera copilaşului pe care îl aşteaptă, în mod asemănător, Dumnezeu a plantat o grădină minunată şi l-a aşezat în ea pe Adam, care urma să o extindă şi să o îngrijească. — Geneza 2:15.

Adam a renunţat la perfecţiune şi la datoria pe care o avea, aceea de a îngriji pământul. Şi-a abandonat însă şi Creatorul scopul Său? Isaia 45:18 ne spune că nu: „Căci aşa vorbeşte DOMNUL, care a creat cerurile, . . . care a întocmit pământul, . . . l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit“ (vezi şi Isaia 55:10, 11). Deşi omul şi-a neglijat datoria de a îngriji pământul, Dumnezeu a continuat să respecte contractul pe care l-a făcut cu pământul şi cu viaţa de pe el. Legea pe care a dat-o naţiunii antice Israel prevedea ca fiecare al şaptelea an să fie „un sabat de odihnă pentru pământ“. Aceasta includea legi umane care ocroteau animalele într-o anumită măsură (Leviticul 25:4; Exodul 23:4, 5; Deuteronomul 22:1, 2, 6, 7, 10; 25:4; Luca 14:5). Acestea nu sunt decât câteva exemple biblice care indică în mod clar că Dumnezeu se îngrijeşte foarte mult de omenire şi de tot ceea ce a prevăzut el spre binele omului.

„Pământul dintâi“

Aşadar, cum pot fi înţelese versetele biblice care par să se contrazică? Un verset de acest fel este 2 Petru 3:7 care, potrivit Bibliei Cornilescu Revizuite, sună astfel: „Cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin Cuvântul Său, pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi“. Un alt verset este cel din Apocalipsa 21:1, care spune: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi trecuseră“.

Dacă am accepta cuvintele lui Petru în sens literal şi dacă pământul va fi distrus printr-un foc real, atunci cerurile literale — stelele şi celelalte corpuri cereşti — vor fi şi ele distruse prin foc. Însă această explicaţie se contrazice cu asigurarea pe care ne-o dau versete de genul celui din Matei 6:10: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ şi al celui din Psalmul 37:29: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Mai mult decât atât, ce efect ar putea avea focul asupra soarelui şi asupra stelelor care deja sunt extrem de fierbinţi şi în care încontinuu se produc explozii nucleare?

Privind lucrurile din alt punct de vedere, Biblia foloseşte deseori termenul „pământ“ în sens figurat. De exemplu, Geneza 11:1 spune: „Tot pământul avea o singură limbă“. Aici, cuvântul „pământ“ se referă la omenire în general, sau la societatea omenească (vezi şi 1 Împăraţi 2:1, 2; 1 Cronici 16:31). Din contextul versetelor din 2 Petru 3:5, 6 deducem că şi aici termenul „pământ“ a fost folosit în sens figurat. El se referă la zilele lui Noe, când o societate omenească rea a fost distrusă în Potop, iar Noe şi casa lui, precum şi globul pământesc în sine, au fost ocrotiţi (Geneza 9:11). În mod asemănător, în 2 Petru 3:7 se spune că cei care urmează să fie distruşi sunt ‘oamenii nelegiuiţi’. Acest punct de vedere se armonizează cu restul Bibliei. Societatea rea destinată distrugerii constituie şi ea „pământul dintâi“ la care se referă versetul din Apocalipsa 21:1, citat mai înainte.

Într-adevăr, aşa cum un părinte pământesc precaut va face tot ce este posibil pentru a se asigura de inviolabilitatea locuinţei lui, tot la fel, Iehova Dumnezeu este şi el profund preocupat de creaţia sa. Cu o anumită ocazie, el i-a alungat pe membrii poporului din fertila vale a râului Iordan, un popor rău şi imoral, şi i-a asigurat pe noii administratori ai pământului, cu care încheiase un legământ, că, dacă vor respecta legile lui, ‘ţara nu îi va vărsa din gura ei aşa cum a vărsat neamul care era în ea înaintea lor’. — Leviticul 18:24–28.

„Un pământ nou“

În prezent, o societate depravată, extrem de violentă şi coruptă din punct de vedere politic poluează pământul. Dumnezeu este singurul care îl poate salva. Şi el va face tocmai lucrul acesta. În Apocalipsa 11:18 el promite ‘să distrugă pe cei care distrug pământul’. După restaurare, noul pământ va fi populat cu oameni care se tem de Dumnezeu şi care îşi iubesc cu adevărat semenii (Evrei 2:5; compară cu Luca 10:25–28). Schimbările care vor avea loc sub Regatul ceresc al lui Dumnezeu vor fi atât de impresionante, încât Biblia se referă la pământ numindu-l „un pământ nou“, o societate omenească nouă.

Când citim versete precum Psalmul 37:29 şi înţelegem afirmaţia lui Cristos consemnată în Matei 6:10, suntem convinşi că nici forţele oarbe ale naturii şi nici omul, cu toată puterea lui distructivă, nu vor provoca sfârşitul planetei noastre. Ei nu vor putea zădărnici scopul lui Dumnezeu (Psalmul 119:90; Isaia 40:15, 26). Omenirea fidelă va trăi pe un pământ în care va exista o frumuseţe nesfârşită şi o bucurie fără margini. Acesta este adevărul privitor la destinul pământului, deoarece acesta este şi a fost întotdeauna scopul iubitorului Creator al omenirii. — Geneza 2:7–9; Apocalipsa 21:1–5.