REVELAȚIA LUI IOAN

Ultima carte din majoritatea traducerilor Bibliei, deși nu e ultima în ordinea scrierii. Este numită și Apocalipsa apostolului Ioan.

Cine, când și unde a scris-o. Apostolul Ioan se prezintă ca fiind scriitorul cărții. Locul scrierii este insula Patmos, unde Ioan se afla în exil întrucât era un predicator al cuvântului lui Dumnezeu și un martor al lui Isus Cristos. (Re 1:1, 9) Scrierea a avut loc, probabil, în jurul anului 96 e.n.

Stil și structură. Cartea este redactată sub formă de scrisoare. Ea detaliază o serie de viziuni în succesiune logică, urmate de o viziune culminantă, și reprezintă o încheiere potrivită pentru întreaga Biblie.

Cifra șapte are un rol important în carte. Ruperea celor șapte sigilii este urmată de sunetul celor șapte trompete și apariția celor șapte plăgi. Există șapte lampadare, șapte stele, șapte tunete și multe alte elemente în grupuri de câte șapte, întrucât cifra șapte reprezintă completivitate, iar tema Revelației este realizarea în mod complet a secretului sacru al lui Dumnezeu. (Re 10:7; vezi SECRET SACRU.)

Autor și mijloc de comunicare. Autorul cărții este Iehova, Dumnezeul Atotputernic. Mijlocul de comunicare este Isus Cristos, care și-a trimis îngerul să îi prezinte informațiile lui Ioan. (Re 1:1) Spiritul lui Dumnezeu este reprezentat prin „șapte spirite”, acționând așadar la capacitate maximă pentru a transmite această revelație. Ioan a primit porunca divină de a scrie. (1:4, 11)

Scop. Deși unele aspecte din viziunea lui Ioan pot părea înfricoșătoare (fiarele, vaiurile, plăgile), cartea nu a fost scrisă pentru a înspăimânta, ci pentru a-i mângâia și a-i încuraja pe cei care o citesc cu credință. Ea le poate aduce binecuvântări cititorilor. De fapt, scriitorul cărții menționează chiar la început: „Fericit [„binecuvântat”, BF] este cel care citeşte cu voce tare şi cei care aud cuvintele acestei profeţii şi respectă lucrurile scrise în ea”. (Re 1:3) Ioan mai spune că scopul cărții este să le arate sclavilor lui Dumnezeu lucrurile care „trebuie să se întâmple în curând”. (1:1, 2)

Depune mărturie despre Isus. În Revelația 19:10 îngerul îi spune lui Ioan: „Depunerea mărturiei despre Isus este spiritul profeţiei”. Cu alte cuvinte, obiectivul tuturor profețiilor este să indice spre Isus Cristos. Aceasta nu înseamnă că Iehova Dumnezeu este trecut cu vederea. La începutul versetului 10, când Ioan s-a prosternat în fața îngerului, acesta i-a spus: „Închină-te lui Dumnezeu”. De asemenea, apostolul Pavel a spus că „Dumnezeu l-a ridicat [pe Cristos] într-o poziţie înălţată şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl”. Așadar, preamărindu-l pe Isus Cristos și acumulând cunoștință despre el, ajungem să îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu și scopurile Sale, și mai presus de orice, să îi dăm glorie. (Flp 2:9-11; vezi PROFEȚIE.)

Profeția depune mărturie despre Isus, deoarece prin el Dumnezeu își împlinește scopurile: sfințirea numelui Său, eliminarea răutății și binecuvântarea omenirii. „În el [Cristos] sunt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.” (Col 2:3) El este Sămânța promisă, Cel în care este dezvăluit secretul sacru. Imediat după răzvrătirea lui Adam, Dumnezeu l-a făcut pe Cristos elementul central al profețiilor și i-a îndrumat pe oameni către Regatul lui Dumnezeu, condus de Fiul său. (Ge 3:15; 22:18; Ga 3:16; 2Sa 7:12-16; Ps 2:6-12; 110:1-7; Eze 21:27; Fa 2:29, 36; 3:19-26; 1Ti 3:16)

Care este semnificația „Revelației” în termeni simpli?

Primul capitol din ultima carte a Bibliei îl prezintă pe Cel Suprem, Autorul mesajului din Revelația, Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic, „Alfa și Omega”. Capitolul conține o viziune despre Mijlocul de comunicare, Isus Cristos, care a murit, dar a fost înviat și a primit o putere mare în domeniul ceresc. Apoi sunt prezentați cei părtași cu Cristos în necazurile sale și în Regat; Cristos își arată grija și iubirea loială pentru ei prin mesajele adresate ʻîngerilorʼ celor șapte congregații. (Re 1-3)

Ioan este condus apoi în domeniul ceresc prin spiritul inspirației, pentru a vedea „lucrurile care trebuie să se întâmple”. El primește o viziune a tronului lui Dumnezeu și a elementelor din jurul acestuia. Cel așezat pe tron este descris ca fiind glorios, suprem, domnind în perfectă pace și armonie. (Re 4)

„Mielul” lui Dumnezeu, Isus Cristos, este prezentat într-o poziție glorioasă, subordonată numai lui Iehova Dumnezeu. Din întregul univers, doar Isus este demn să se apropie de Dumnezeu pentru a-i revela scopul. Atenția este apoi îndreptată spre un rege războinic (probabil tot Isus), care galopează „ca să-și desăvârșească victoria”. Se dezvăluie ce rezultat are galopul regelui pentru pământ și pentru dușmanii lui Dumnezeu, precum și scopul lui Dumnezeu de a răzbuna sângele slujitorilor săi din mâinile dușmanilor. (Re 5, 6)

Modul în care Dumnezeu își privește slujitorii de pe pământ care fac parte din Regatul ceresc reiese din faptul că nu permite să înceapă distrugerea înainte ca aceștia să fie ʻsigilați pe frunteʼ. Este revelat numărul complet al celor sigilați: 144 000. Apoi este prezentat un alt grup de slujitori ai lui Dumnezeu, care nu sunt sigilați. Acest grup este nelimitat ca număr și supraviețuiește distrugerii provocate de „necazul cel mare”. Sunt relatate judecățile lui Dumnezeu împotriva dușmanilor Săi de pe pământ și lupta lor contra poporului Său. Aceste evenimente îl determină pe cel mai aprig dușman al lui Dumnezeu, balaurul Satan Diavolul, să se împotrivească scopului Său de a aduce în existență un „fiu, un copil de sex bărbătesc, care va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier”. Urmează descrierea unor fiare, care simbolizează instrumentele folosite de Satan pentru a lupta împotriva celor rămași din sămânța femeii și pentru a împiedica încheierea sigilării. (Re 7-13; vezi FIARE, SIMBOLICE.)

Toate încercările lui Satan eșuează lamentabil. Cei 144 000 stau victorioși alături de Miel pe muntele Sion, având scrise pe frunte numele Tatălui și numele Mielului, și intonând o cântare nouă înaintea creaturilor cerești. După aceste evenimente și după strângerea unei ʻmari mulțimiʼ de pe pământ, este momentul ca „vița-de-vie a pământului” să fie călcată în picioare în teasc. (Re 14)

Judecățile finale ale lui Dumnezeu sunt reprezentate prin alte simboluri. Șapte îngeri primesc cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu și duc la îndeplinire o ultimă sarcină. Este menționat un alt dușman important al lui Dumnezeu și al „miresei” lui Cristos: „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor”, „cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului”. Alianța dintre Babilon și fiara cu șapte capete se destramă brusc; fiara se mânie pe prostituată, îi mănâncă bucățile de carne și o arde în foc. Cei care au acumulat câștiguri din relațiile cu prostituata îi regretă dispariția, însă în ceruri este bucurie. (Re 15-18)

Fiind „mama prostituatelor”, Babilonul cel Mare depune toate eforturile pentru a o determina pe „mireasa” lui Cristos să-i fie infidelă viitorului soț (2Co 11:2, 3; Ef 5:25-27), și astfel să devină, la rândul ei, prostituată. Întrucât aceste eforturi corupătoare eșuează, în ceruri este bucurie. Marea prostituată este înlăturată, iar mireasa, victorioasă, se pregătește pentru viitorul ei Soț. Prin urmare, este timpul ca nunta Mielului să aibă loc. Toți invitații se bucură. După dispariția marii prostituate ca rival al închinării curate, începe o nouă etapă a guvernării lui Iehova. (Re 19:1-10)

Are loc executarea judecății divine asupra celorlalți dușmani ai lui Dumnezeu. Mirele își desăvârșește victoria, curățând pământul de toți dușmanii, fie ei politici, fie de altă natură. Distrugerea este completă. După ce toți agenții săi sunt distruși, însuși Diavolul este legat pentru o mie de ani, timp în care va domni Cristos. Viziunea prezintă și momentul judecății de la finalul Domniei Milenare; Diavolul va fi eliberat pentru scurt timp, apoi va fi distrus definitiv împreună cu cei care i se vor alătura când va ataca „tabăra sfinţilor şi oraşul iubit”. (Re 19:11-20:10)

Întorcându-se la evenimentele din timpul celor o mie de ani, viziunea prezintă învierea și judecata, care are loc sub domnia lui Cristos și a miresei sale, Noul Ierusalim. Este descrisă frumusețea și măreția acestui „oraș” ceresc, precum și vindecarea și binecuvântările pe care le aduce omenirii. (Re 20:11-22:5)

În încheiere, Iehova declară că ʻvine repede . . . ca să-i dea fiecăruia [răsplata] după faptele luiʼ. Fiind „martorul fidel și adevărat”, Isus depune mărturie cu privire la împlinirea secretului sacru despre regat spunând: „Eu sunt rădăcina, urmaşul lui David şi steaua strălucitoare a dimineţii”. El este moștenitorul permanent al lui David, cel etern în legământul pentru Regat și cel prezis în Numerele 24:17. Satan, fiara și Babilonul cel Mare (Re 12:1-10; 17:3-14) nu au reușit să împiedice această stea să se ridice din casa lui David și să se așeze pe tronul ceresc pentru totdeauna. (Re 22:6-16)

Spiritul, forța activă a lui Dumnezeu, împreună cu „mireasa”, îi invită pe toți cei ce aud să ia apa vieții fără plată. Isus încheie revelația cu avertismentul de a nu adăuga și a nu scoate nimic din cuvintele profeției și cu o declarație despre apropiata sa venire. Ioan răspunde, spunând: „Amin! Vino, Doamne Isus!”. (Re 22:17-21)

Cartea Revelația este foarte importantă, întrucât din ea poporul lui Dumnezeu obține tărie spirituală și perspicacitate. Ea scoate în evidență preocuparea lui Dumnezeu pentru congregațiile din poporul său, precum și grija pe care Isus Cristos o manifestă în mod iubitor față de ele, în calitate de Păstor Excelent. Isus cunoaște în detaliu situațiile existente și ce trebuie făcut, așa cum reiese clar din primele trei capitole ale cărții.

Unii sunt de părere că Revelația conține prea multe simboluri și nu poate fi înțeleasă, sau că nu are valoare practică. Însă Iehova Dumnezeu dorește ca ea să fie înțeleasă de poporul său. El ne-a dat Biblia pentru a o înțelege și pentru a ne îndruma. Cheia pentru înțelegerea cărții Revelația este aceeași ca și pentru celelalte părți ale Bibliei. Apostolul Pavel arată care este aceasta. După ce afirmă că Dumnezeu își folosește spiritul pentru a dezvălui înțelepciunea ascunsă, Pavel spune: „Vorbim despre aceste lucruri nu prin cuvinte învăţate de la înţelepciunea umană, ci prin cuvinte învăţate de la spirit, explicând lucruri spirituale prin cuvinte spirituale”. (1Co 2:8-13) Dacă cercetăm Scripturile (și, în unele cazuri, obiceiurile și practicile acelor vremuri), găsim multe elemente folosite ca simboluri în Revelația. Comparând aceste versete biblice, putem înțelege sensul simbolurilor. Trebuie totuși menționat că un termen sau o expresie poate avea sensuri diferite, în funcție de contextul în care apare.

[Chenarul de la paginile ]

IDEI IMPORTANTE DIN REVELAȚIA

O revelare divină a contextului din timpul ‘zilei Domnului’, precum și o descriere a ce va permite și va realiza Dumnezeu prin Cristos în acea perioadă

O serie de viziuni consemnate de apostolul Ioan în jurul anului 96 e.n.

Glorificatul Cristos le dă cu iubire sfaturi comoștenitorilor Regatului (1:1–3:22)

Congregația din Efes a perseverat, dar a părăsit dragostea de la început

Congregația din Smirna, prosperă spiritual, este încurajată să rămână fidelă în pofida necazurilor

Congregația din Pergam s-a atașat de numele lui Cristos în timp de persecuție, dar a tolerat sectarismul

Congregația din Tiatira și-a sporit activitatea, însă a tolerat o influență precum aceea a Izabelei

Congregația din Sardes este moartă din punct de vedere spiritual; trebuie să se trezească

Congregația din Filadelfia, care a păzit cuvântul lui Cristos, este îndemnată să țină în continuare cu tărie la ce are

Congregația din Laodiceea nu este nici rece, nici fierbinte; trebuie să obțină de la Cristos cele necesare vindecării sale spirituale

O viziune a prezenței cerești a lui Iehova (4:1–5:14)

Ioan îl vede pe Iehova în extraordinara splendoare a tronului său, înconjurat de 24 de bătrâni și patru creaturi vii, ținând în mână un sul sigilat cu șapte sigilii

Mielul este declarat demn de a deschide sulul

Mielul rupe șase sigilii ale sulului (6:1-17)

La ruperea primului sigiliu, un călăreț pe cal alb primește o coroană și pornește pentru a-și desăvârși victoria

La ruperea următoarelor trei sigilii apar alți trei călăreți, care aduc război, foamete și moarte asupra omenirii

Este rupt al cincilea sigiliu; cei care au murit pentru Cristos imploră să le fie răzbunat sângele și fiecăruia i se dă o robă albă

La ruperea celui de-al șaselea sigiliu, un mare cutremur anunță ziua mâniei lui Dumnezeu și a Mielului

Cele patru vânturi ale pământului sunt oprite (7:1-17)

Ioan află că cele patru vânturi nu vor fi dezlănțuite până nu vor fi sigilați sclavii lui Dumnezeu, 144 000 la număr

Apoi Ioan vede o mare mulțime ce nu poate fi numărată, cu oameni din toate națiunile; ei vin din marele necaz

Este rupt al șaptelea sigiliu (8:1–11:14)

Se lasă o tăcere de o jumătate de oră; pe pământ se aruncă foc din altar; șapte îngeri se pregătesc să sune din trompete

Sunetul primelor patru trompete anunță plăgi care vin peste pământ, mare, izvoarele de apă, precum și peste soare, lună și stele

A cincea trompetă declanșează o plagă de lăcuste, iar a șasea dezlănțuie un atac de cavalerie devastator

Ioan mănâncă un sul mic și află că mai are de profețit

Apostolul măsoară sanctuarul; doi martori profețesc îmbrăcați în pânză de sac, sunt omorâți, apoi înviați

A șaptea trompetă: se naște Regatul (11:15–12:17)

A șaptea trompetă sună și sunt anunțate Regatul lui Iehova și autoritatea Cristosului Său

O femeie dă naștere în cer unui copil de sex masculin

Balaurul încearcă să devoreze copilul; în cer are loc un război; Mihael îi aruncă pe balaur și pe îngerii lui pe pământ

Balaurul poartă război împotriva celor rămași din sămânța femeii

Fiara din mare (13:1-18)

O fiară cu șapte capete și zece coarne iese din mare

Balaurul îi dă autoritatea sa fiarei, iar o fiară cu două coarne ca de miel îi face o imagine primei fiare; mulți sunt obligați să i se închine fiarei și îi acceptă semnul

Slujitorii loiali ai lui Iehova în acțiune (14:1-20)

Cei 144 000 de pe Muntele Sion cântă o cântare nouă

Îngeri zboară prin mijlocul cerului cu mesaje de importanță vitală

Cineva ca un fiu al omului face secerișul pământului

Via pământului este călcată în picioare, de unde curge mult sânge

Din sanctuarul său ceresc, Iehova le poruncește celor șapte îngeri să verse cele șapte cupe ale mâniei sale (15:1–16:21)

Primele șase cupe sunt vărsate pe pământ, în mare, în izvoarele de ape, peste soare, pe tronul fiarei și peste Eufrat

Slujitorii lui Iehova trebuie să rămână treji, în timp ce demonii fac propagandă pentru a-i aduna pe regii pământului la Har-Maghedon

A șaptea cupă este vărsată peste aer, cu efecte devastatoare

Viziuni despre sfârșitul Babilonului cel Mare (17:1–18:24)

Babilonul cel Mare, îmbătat de sângele sfinților, stă pe o fiară stacojie cu șapte capete și zece coarne; cele zece coarne se întorc împotriva lui și îl distrug

Este anunțată căderea lui; poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă din el

Distrugerea lui definitivă este jelită de mulți de pe pământ

Căsătoria Mielului (19:1-10)

Voci cerești îl laudă pe Iah pentru distrugerea Babilonului

Un cor cu voci ca de tunet aduce laude și anunță căsătoria Mielului

Regele regilor triumfă peste națiuni (19:11-21)

Cuvântul lui Dumnezeu poartă război împotriva națiunilor; fiara și profetul fals sunt aruncați în lacul de foc; toți dușmanii lui Dumnezeu sunt uciși; animalele mănâncă părțile lor de carne

Satan este aruncat în abis; Cristos domnește 1 000 de ani (20:1–21:8)

Satan este închis în abis pentru 1 000 de ani

Coregenții lui Isus judecă împreună cu el 1 000 de ani, apoi Satan este eliberat; Satan încearcă din nou să inducă în eroare omenirea, dar el și cei ce îl urmează sunt în cele din urmă distruși

Toți cei aflați în moarte, în Hades și în mare sunt înviați și judecați în fața Celui ce stă pe tronul mare și alb; moartea și Hadesul sunt aruncate în lacul de foc

Ioan vede un cer nou și un pământ nou

Noul Ierusalim (21:9–22:21)

Noul Ierusalim glorios coboară din cer și luminează națiunile; prin el trece un râu cu apa vieții, având pe fiecare mal pomi ce aduc vindecare

Revelația se încheie cu mesajele finale din partea lui Iehova și a lui Isus; spiritul și mireasa invită pe oricine este însetat să ia apa vieții fără plată