„Si s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: ‘Vino şi vezi’! M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mînă o cumpănă . . . Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: ‘Vino şi vezi!’ M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Hades-ul. Si s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului“ (Versetele 4–8).

Chiar şi plăgile mortale şi-au cerut tributul lor. Astfel în 1918-1919 în decurs de cîteva luni, numai de gripă au murit cam 20 000 000 de oameni. Pînă aici, încă n-a existat niciodată o catastrofă, în care moartea să obţină o recoltă aşa de mare.