26. In ce stare spirituală — în care s–a găsit odinioară adunarea din Sardes (Asia Mică) — n–a dorit să cadă iarăşi rămăşiţa reînviată?

²⁶ Acum, deoarece rămăşiţa israeliţilor spirituali a fost reînsufleţită de Dumnezeu cu „spiritul de viaţă“, ea nu doreşte să recadă în starea în care s–a găsit odinioară adunarea din Sardes (Asia mică). Isus Christos i–a zis acesteia:

„Aceste lucruri le spune cel ce are cele şapte spirite ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Cunosc faptele tale, că ai numele că ai fi viu, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte lucrurile rămase care erau pe moarte, căci n–am găsit faptele tale pe deplin desăvîrşite înaintea dumnezeului meu. De aceea, gîndeşte–te pe mai departe, cum ai primit şi cum ai auzit şi păstrează pe mai departe, şi căieşte–te. Cu siguranţă, dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, iar tu nu vei şti cu nici un chip în care ceas voi veni peste tine“ (Apocalipsa 3:1–3).

27. Ce privilegiu nu vor să piardă membrii rămăşiţei Israelului spiritual, motiv pentru care îşi pun la inimă cuvintele lui Isus din Apocalipsa 2:5?

²⁷ In această lume, care se află în întuneric religios, membrii rărăşiţei unse a Israelului spiritual doresc să servească ca luminători care aruncă lumină asupra numelui lui Dumnezeu şi asupra planului, său, spre salvarea omenirii. Ei se feresc să nu piardă privilegiul de a servi împreună ca luminători spirituali. Ei îşi pun la inimă cuvintele pe care glorificatul Isus Christos le–a adresat adunării din Efesul:

„Căieşte–te şi săvîrşeşte faptele dintîi. Dacă nu faci aceasta, atunci am să vin la tine şi voi muta luminătorul tău din locul lui, dacă nu te căieşti“ (Apocalipsa 2:5).

O „MARE MULTIME DE OAMENI“ CHEAMA NUMELE LUI DUMNEZEU

28. De ce n–a trecut rămăşiţa unsă în al doilea război mondial prin aceiaşi experienţă ca în primul, deşi, animalul sălbatic din adînc a dus iarăşi război împotriva ei?

²⁸ Intre anii 1939–1945, omenirea a fost bîntuită de un al doilea război mondial. Dar au avut membrii rămăşiţei reînviate a Israelului spiritual, care au fost cunoscuţi din anul 1931 ca martori ai lui Iehova, aceeaşi experienţă tristă ca în primul război mondial? In ciuda prigoniri religioase din timpul celui de–al doilea război mondial, în care „animalul sălbatic care se ridică din adînc“, a adus iarăşi război cu ei, n–a fost acesta cazul. Prigonirea groaznică n–a cauzat ca lucrarea de mărturie a rămăşiţei unse să fie, aşa–zicînd, omorîtă. Membrii rămăşiţei au fost „umpluţi cu spirit“ pe mai departe de dătătorul lor ceresc de viaţă (Efeseni 5:18). Ei au rămas spiritual în viaţă, prin faptul că au depus în continuu mărturie pentru Impărăţie, iar cînd a fost necesar, chiar în subteran. Atunci cînd li s–a interzis de către guvernele civile şi militare să mai propovăduiască vestea bună despre împărăţia ridicată de Iehova, ei s–au rugat lui Dumnezeu pentru curaj ca să–şi poată continua credincioşi misiunea lor privitoare la predicare.

29. Ce efect a avut pentru rămăşiţă ceea ce a fost spus mai dinainte pentru ea, la fel ca în cazul descris în Fapte 4:31?

²⁹ Aceasta a avut acelaşi efect pentru ei ca odinioară pentru adunarea din Ierusalim, atunci cînd apostolii fuseseră somaţi de către autorităţile religioase să nu mai propovăduiască despre Christos. „Si ei s–au umplut toţi cu spirit sfînt şi au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală“ (Fapte 4:31). Rămăşiţa a lăsat să se întrevadă pînă în ziua de azi, asemănător, că este umplută cu spirit sfînt şi ea vorbeşte pe mai departe „cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală“. Din acest motiv nici „luminătorul“ rămăşiţei n–a fost mutat din locul lui.

30. (a) Ce a făcut rămăşiţa unsă în legătură cu numele lui Dumnezeu? (b) Cum se face ca, avînd în considerare textul din Apocalipsa 6:14–17, există motive de întrebare dacă membrii rămăşiţei sînt singurii care „scapă“ în ziua lui Iehova?

³⁰ Membrii rămăşiţei unse cheamă numele lui Iehova şi îl vestesc, de asemenea, pretutindeni. Dar sînt ei singurii care speră să ‘scape sigur în ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova’? (Ioel 2:31, 32). Mulţi care nu aparţin de rămăşiţă vor dori să afle bucuroşi răspunsul la această întrebare, căci în Apocalips 6:14–17, se zice despre această ‘zi înfricosătoare’:

„Si cerul (guvernele care stau mult deasupra oamenilor) s–au strîns ca un sul de carte care se face sul, şi orice munte şi orice insulă au fost mutate din locul lor. Iar regii pămîntului, persoanele de rang superior, comandanţii militari, bogaţii, cei puternici, şi orice sclav şi orice om liber, s–au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. Si ziceau necontenit către munţi şi către stînci. Cădeţi peste noi şi ascundeti–ne de fata celui ce şade pe tron şi de mînia Melului, căci a venit ziua cea mare amîniei lui şi cine poate rezista?