Eşti o persoană recunoscătoare?
LA O CASĂ DE MISIONARI DIN VESTUL AFRICII TRĂIA ODATĂ UN CÂINE DE PAZĂ PE NUME TEDDY. CÂND CINEVA ÎI ARUNCA O BUCĂŢICĂ DE CARNE, EL O ÎNGHIŢEA CU LĂCOMIE, FĂRĂ SĂ-I SIMTĂ GUSTUL ŞI SĂ O MESTECE. RĂSUFLÂND GREU DIN CAUZA CĂLDURII ÎNĂBUŞITOARE, EL AŞTEPTA SĂ I SE ARUNCE ALTĂ BUCĂŢICĂ. DUPĂ CE CARNEA SE TERMINA, TEDDY SE ÎNTORCEA ŞI PLECA.
TEDDY NU ŞI-A EXPRIMAT NICIODATĂ RECUNOŞTINŢA, PRIN VREUN GEST ORICÂT DE MIC, PENTRU CEEA CE PRIMEA, ŞI NIMENI NU A AŞTEPTAT DE LA EL AŞA CEVA. LA URMA URMEI, TEDDY NU ERA DECÂT UN CÂINE.
ÎN CEEA ce priveşte recunoştinţa, deseori aşteptăm mai mult din partea oamenilor decât din partea animalelor. Dar de obicei suntem dezamăgiţi. Mulţi oameni smulg tot ce pot de la viaţă şi îşi doresc mai mult. Nici acest lucru nu este surprinzător. Biblia a prezis că în zilele din urmă oamenii vor fi nerecunoscători. — 2 Timotei 3:1, 2, NW.
Cu toate acestea, slujitorii lui Dumnezeu au un spirit diferit. Ei acordă atenţie sfatului dat de apostolul Pavel, care i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă următoarele: „Fiţi recunoscători“. — Coloseni 3:15.
Iehova este recunoscător
Iehova Dumnezeu constituie exemplul perfect de manifestare a aprecierii. Să ne gândim cum îi consideră el pe slujitorii săi fideli. Pavel le-a scris sub inspiraţie creştinilor evrei următoarele: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor“. — Evrei 6:10.
Există numeroase situaţii în care Iehova a manifestat apreciere faţă de slujitorii săi fideli. El l-a binecuvântat pe Avraam înmulţindu-i descendenţii literali, care au devenit astfel „ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării“ (Geneza 22:17). În semn de apreciere a fidelităţii de care a dat dovadă Iov în încercări, Iehova nu numai că i-a dat acestuia înapoi imensa avere, dar chiar i-a oferit „de două ori“ mai mult (Iov 42:10). Modul în care Iehova a tratat cu oamenii de-a lungul mileniilor dovedeşte veridicitatea următoarei afirmaţii: „Ochii DOMNULUI străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui“. — 2 Cronici 16:9.
Aprecierea manifestată de Dumnezeu faţă de cei ce caută să facă voinţa sa şi dorinţa lui de a-i răsplăti pe aceştia sunt caracteristici esenţiale ale personalităţii sale. Recunoaşterea acestui fapt este un aspect fundamental al credinţei creştine. Pavel a scris: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El . . . răsplăteşte pe cei care Îl caută“. — Evrei 11:6.
Dacă Iehova ar manifesta un spirit critic, nemilos, toţi am fi condamnaţi. Psalmistul a scos în evidenţă acest lucru cu mult timp în urmă: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare Doamne?“ (Psalmul 130:3). Iehova nu este nici lipsit de apreciere, nici critic. Iehova îi preţuieşte pe cei ce îi slujesc. El este plin de recunoştinţă.
Isus, o persoană plină de apreciere
Reflectând într-un mod perfect calităţile Tatălui său ceresc, Isus Cristos însuşi a apreciat lucrurile făcute de alţii cu credinţă. Să vedem ce s-a întâmplat odată la templul din Ierusalim: „Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Şi a zis: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi; căci toţi aceştia au aruncat daruri pentru Dumnezeu din surplusul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.»“ — Luca 21:1–4.
Din punct de vedere bănesc, contribuţia era mică, mai ales în comparaţie cu contribuţiile făcute de oamenii bogaţi. Majoritatea celor prezenţi probabil că nici nu o observaseră pe această văduvă. Isus însă a remarcat-o şi i-a înţeles situaţia. El nu numai că a remarcat-o, dar a şi apreciat-o.
Alt episod se referă la o femeie bogată pe nume Maria. În timp ce Isus era întins la masă, ea a turnat pe picioarele şi pe capul lui un ulei parfumat şi foarte scump. Unii au criticat gestul ei, argumentând că uleiul ar fi putut fi vândut, iar banii obţinuţi ar fi putut fi folosiţi pentru a-i ajuta pe săraci. Cum a reacţionat Isus? El a spus: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut o faptă bună faţă de Mine. Adevărat vă spun, oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei“. — Marcu 14:3–6, 9; Ioan 12:3.
Isus nu a criticat faptul că acel ulei preţios nu fusese folosit în alt mod. El a apreciat modul generos în care Maria şi-a exprimat iubirea şi credinţa. Acest episod este consemnat în Biblie ca aducere-aminte a faptei sale excelente. Aceste relatări, precum şi altele, arată că Isus a fost un om plin de apreciere.
Dacă eşti un slujitor al lui Dumnezeu, poţi fi sigur că atât Iehova Dumnezeu, cât şi Isus Cristos apreciază foarte mult eforturile tale de a promova închinarea pură. Cunoaşterea acestui lucru ne face să ne simţim atraşi spre ei şi ne îndeamnă să-i imităm fiind şi noi recunoscători.
Spiritul critic al lui Satan
Să luăm acum cazul unei persoane nerecunoscătoare: Satan Diavolul. Lipsa lui de apreciere l-a determinat să conducă o dezastruoasă campanie de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.
Nutrind el însuşi un spirit critic de nemulţumire, Satan a început să-l sădească şi în alţii. Să analizăm evenimentele care au avut loc în grădina Edenului. Iehova crease primul bărbat şi prima femeie, îi aşezase într-o grădină paradiziacă şi le spusese: ‘Puteţi să mâncaţi după plăcere din orice pom din grădină’. Exista o singură restricţie. Dumnezeu a spus: ‘Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi, căci în ziua în care veţi mânca din el, veţi muri negreşit’. — Geneza 2:16, 17.
Cu toate acestea, imediat după aceea Satan a pus la îndoială veridicitatea cuvintelor lui Iehova. În parte, el a vrut să o determine pe Eva să-i fie atât de nerecunoscătoare lui Iehova, încât să se răzvrătească împotriva lui, întocmai cum însuşi Satan se răzvrătise. „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»“, a întrebat Satan (Geneza 3:1). Aceasta era o aluzie clară că Dumnezeu o priva pe Eva de ceva preţios, ceva ce i-ar fi deschis ochii şi ar fi făcut-o ca însuşi Dumnezeu. În loc să fie recunoscătoare pentru numeroasele binecuvântări pe care Iehova le revărsase asupra ei, Eva a început să dorească cu înfocare ceea ce era interzis. — Geneza 3:5, 6.
Consecinţele dezastruoase se cunosc foarte bine. Deşi i s-a dat numele Eva, „căci ea a fost [trebuia să devină, NW] mama tuturor celor vii“, ea a devenit de fapt mama tuturor celor morţi. De la Adam, toţi oamenii au moştenit păcatul, care duce la moarte. — Geneza 3:20; Romani 5:12.
Să-i imităm pe Dumnezeu şi pe Cristos
Să remarcăm contrastul dintre Satan şi Isus. Satan este numit „acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru“ (Apocalipsa 12:10). Isus „poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească [să pledeze, NW] pentru ei“. — Evrei 7:25.
Satan îi acuză pe slujitorii lui Dumnezeu. Isus îi apreciază şi pledează în favoarea lor. Ca imitatori ai lui Cristos, creştinii trebuie să se străduiască să caute părţile bune ale altora, manifestând apreciere unii faţă de alţii. În felul acesta, ei dovedesc că îi sunt recunoscători celui ce constituie exemplul suprem de apreciere, Iehova Dumnezeu. — 1 Corinteni 11:1
[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]
Isus şi-a exprimat aprecierea pentru fapta excelentă a Mariei