Să lucrăm în unitate cu Creatorul organizaţiei universale
„Iată, ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strînsă unitate!“ — PSALM 133:1
1, 2. a) Ce element care a tulburat liniştea universului a apărut cu peste 6 000 de ani în urmă? b) Cum îl numeşte Biblia pe acest renegat? Cum a încercat el să devină asemenea Celui Preaînalt?
CREATORUL organizaţiei universale doreşte să păstreze această organizaţie curată, dreaptă şi unită. Dar la scurt timp de la începutul existenţei omului, respectiv cu peste 6 000 de ani în urmă, a apărut un element care a tulburat liniştea universului. Aceasta s-a întîmplat cînd un răzvrătit de natură spirituală s-a rupt din organizaţia Creatorului şi a început să-şi formeze o organizaţie proprie, independentă.
2 Deoarece acest renegat s-a împotrivit Creatorului său, Biblia îl numeşte Satan, care înseamnă „Împotrivitor“. El este cel mai vechi potrivnic al lui Iehova, Suveranul drept al universului (Iov 1:6, 7). Ambiţios în ceea ce priveşte planurile lui de a deveni asemenea Celui Preaînalt şi a-şi forma o organizaţie proprie, acest Împotrivitor nu a precupeţit nici un efort de a acţiona ca organizator şi dumnezeu rival. În acest scop, Satan şi-a luat o înfăţişare atrăgătoare. Atitudinea lui s-a reoglindit în dinastia şi strălucitoarea poziţie mondială dobîndită de „regele Babilonului“, căruia îi corespund perfect calificativele „cel strălucitor“ şi „Lucifer“ (Isaia 14:4, 12–14; King James Version; An American Translation). Şi astăzi, dar numai cu permisiunea lui Iehova, Satan este „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. — 2 Corinteni 4:4.
3. a) În care parte a organizaţiei lui Iehova a lovit prima dată acest potrivnic? b) Ce evenimente au făcut ca Diavolul să devină conducătorul demonilor?
3 Urmărind desigur să submineze organizaţia lui Iehova, Satan a atacat mai întîi partea cea mai de jos a organizaţiei lui Iehova, şi anume pe Adam, conducătorul desemnat al familiei umane (Geneza 3:1–24; Psalm 8:3–5; Romani 5:12). Mai tîrziu, mulţi îngeri au dat dovadă de neascultare părăsindu-şi „poziţia lor iniţială“, sau locuinţa corespunzătoare lor în cer materializîndu-şi corpuri de carne ca să se poată căsători şi să aibă relaţii sexuale cu femeile frumoase, în pofida imperfecţiunii acestora (Iuda 6). Descendenţii lor hibrizi, care erau de o mărime şi putere neobişnuită, se numeau nefilimi. Acest termen, despre care se crede că înseamnă „doborîtori“, era foarte adecvat, deoarece ei îi făceau pe bieţii oameni să cadă, adică să moară, datorită actelor de violenţă pe care le exercitau asupra lor. În timpul Potopului, aceşti îngeri neascultători s-au dematerializat şi s-au întors în domeniul creaturilor spirituale (Geneza 6:1—7:23). Deoarece s-au separat de organizaţia lui Iehova, ei au devenit demoni, iar Satan Diavolul a devenit conducătorul lor. — Deuteronom 32:17; Psalm 106:37; Matei 12:24; Luca 11:15–19.
4. Ce au făcut supravieţuitorii Potopului? Ce a pornit Satan să facă şi care a fost obiectivul lui?
4 Astfel, Satan şi-a format partea supraomenească — alcătuită din creaturi spirituale — a organizaţiei lui. Supravieţuitorii Potopului, respectiv Noe şi familia sa, au rămas în unitate cu organizaţia cerească invizibilă a lui Iehova (Geneza 6:9; 8:18–21). Dar Satan a pornit la distrugerea unităţii descendenţilor proveniţi din fidelul Noe. Deci care a fost obiectivul urmărit de Satan? Aducerea în existenţă a unei părţi vizibile a organizaţiei lui nelegiuite.
5. În ce fel a arătat Turnul de veghere englez din 1 mai 1921 că Satan are o organizaţie?
5 A fost necesară o anumită perioadă pînă cînd Societatea Studenţilor Bibliei a înţeles că Satan are o organizaţie. Însă în Turnul de veghere (englez) din 1 mai 1921 se spunea: „Nemulţumit de ceea ce făcuse deja, Satan i-a sedus pe cei din armata cerească şi i-a determinat să corupă omenirea şi să umple pămîntul de violenţă. El a organizat un sistem invizibil ochilor umani, precum şi un sistem pe pămînt — vizibil ochilor umani — şi a căutat să falsifice orice parte din planul dezvăluit de Dumnezeu.“
6. Ce se spunea în numărul din 1 decembrie 1922, al revistei Turnul de veghere cu privire la scopul lui Satan?
6 „Scopul lui Satan“ era titlul unui subcapitol dintr-un studiu care a apărut în numărul englez din 1 decembrie 1922, al revistei Turnul de veghere şi în care se spunea făţiş: „Acum ne aflăm într-o perioadă grea. Lupta dintre organizaţia lui Satan şi organizaţia lui Dumnezeu este în toi. Este o luptă crîncenă. Satan urmăreşte să distrugă moralul organizaţiei Domnului şi, dacă este cu putinţă, să-i distrugă pe membrii casei fiilor. Pentru a-şi atinge scopul el recurge la tot felul de intrigi.“
7, 8. a) La ce a ajutat înţelegerea faptului că există două organizaţii antagoniste? b) Despre cine a arătat revista Turnul de veghere din 1 martie 1925 că luptă împotriva „copilului de sex bărbătesc“?
7 A deosebi două organizaţii antagoniste, aceste a ajutat să elucideze multe învăţături şi profeţii biblice. De exemplu, Apocalips, capitolul 12 nu a fost înţeles corect pînă la publicarea articolului „Naşterea naţiunii“, articol apărut în Turnul de veghere din 1 martie 1925. Textul tematic (Apocalips 12:5, KJ) al articolului era următorul: „Şi ea a născut un copil de sex bărbătesc care urma să conducă toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul său.“
8 În paginile 67 şi 68 ale acestui articol se menţiona:
„Care a fost trăsătura predominantă a planului divin de-a lungul erelor? (...) Instaurarea regatului pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm. Aceasta înseamnă naşterea noii naţiuni care va guverna şi va binecuvînta toate familiile pămîntului (...) Care a fost puterea împotrivitoare care i-a menţinut pe oameni în ignoranţă cu privire la această naţiune nouă şi glorioasă şi la binecuvîntările pe care ea le va aduce lor? ... Satan Diavolul şi organizaţia lui ... Adevărata luptă este între Dumnezeu şi diavol — regatul dreptăţii înlătură dominaţia regatului răutăţii şi întunericului şi instaurează în locul acestuia regatul adevărului ... După 1918, organizaţia diavolului, respectiv componentele ei financiare, politice şi îndeosebi cele religioase, l-au respins făţiş pe Domnul şi regatul său. Şi imediat Dumnezeu a început să-şi manifeste mînia împotriva lor. De atunci încoace bătălia se desfăşoară pe pămînt. Pînă atunci ea a avut loc în cer.“
9. Cum a fost explicată în 1925 identitatea „femeii“ din Apocalips, capitolul 12?
9 Deci pînă la data amintită mai sus se credea în mod greşit că atît textul din Isaia 66:7 cît şi textul din Apocalips 12:5 profeţeau naşterea aceluiaşi „copil de sex bărbătesc“ (KJ). Însă în acelaşi număr revista Turnul de veghere mai spunea următoarele:
„Reiese clar că «femeia» simbolizează acea parte din Sion, organizaţia lui Dumnezeu, care dă naştere noului guvern sau noii naţiuni care va guverna naţiunile şi popoarele pămîntului cu un toiag de fier şi cu dreptate ... (Galateni 4:26). Cu alte cuvinte Sionul sau Ierusalimul, organizaţia lui Dumnezeu, este mama care dă naştere noii naţiuni, sau factorilor de guvernare. Cei unşi care se află pe pămînt fac parte din «femeie» şi, bineînţeles, o reprezintă. Femeia «îmbrăcată cu soarele» semnifică Sionul din cer şi pe cei aprobaţi, care fac parte din organizaţia lui Dumnezeu şi care sînt pe pămînt în momentul în care Domnul vine la templul său (...) Acum, în templul său, înconjurîndu-i pe membrii clasei templului sau îmbrăcîndu-i cu haina sa de dreptate, organizaţia sa care dă naştere noii naţiuni, denumite şi Sion, străluceşte ca soarele.“
10. Ce s-a întîmplat cu partea spirituală a organizaţiei lui Satan? Împotriva cui poartă ea război în prezent?
10 „Balaurul“, care se ştie acum că îl reprezintă pe Satan Diavolul însuşi, nu a reuşit să devoreze „copilul de sex bărbătesc“, adică Regatul Mesianic născut în cer la sfîrşitul timpurilor păgînilor, în 1914 (Luca 21:24). În timpul războiului care a urmat în cer, cei care alcătuiesc partea spirituală a organizaţiei lui Satan au fost aruncaţi jos, în vecinătatea pămîntului, fără a li se mai permite vreodată să intre în cer şi să exercite acolo o influenţă care provoacă dezbinare. Acum această organizaţie decăzută s-a angajat în urmărirea părţii vizibile a organizaţiei universale a lui Iehova, purtînd un război necruţător „cu rămăşiţa descendenţei ei, cu cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei despre Isus.“ — Apocalips 12:17.
Un serviciu efectuat în unitate
11. a) Cui pot fi aplicate astăzi cuvintele lui Pavel referitoare la „Ierusalimul de sus“? b) Ce a spus David despre Ierusalimul pămîntesc în care se afla casa de închinare a lui Iehova?
11 „Femeia“ simbolică a lui Dumnezeu este asemănată cu oraşul ales Ierusalim, denumit în limbaj poetic Sion. Deci cuvintele lui Pavel despre „Ierusalimul de sus“, care este liber, se pot aplica acum „rămăşiţei descendenţei ei“, împotriva căreia „balaurul“ — Satan Diavolul — continuă să „facă război“ (Galateni 4:26). Ierusalimul pămîntesc era o construcţie solidă şi compactă în timpul lui David. Iată ce a zis el despre acest oraş: „Mă bucuram cînd mi se zicea: «Să mergem la casa lui Iehova!» Picioarele noastre au stat înăuntrul porţilor tale, o, Ierusalime! Ierusalimul este construit ca un oraş îmbinat în unitate, la care s-au unit triburile, triburile lui Iah, ca o rememorare pentru Israel, ca să aducă mulţumiri numelui lui Iehova».“ — Psalm 122:1–4.
12. a) Cărei unităţi din prezent îi corespund astăzi cuvintele din Psalm 122:1–4? b) Ce influenţă au exercitat asupra unităţii triburilor Israelului oraşul Ierusalim şi tabernacolul sacru care se găsea în el?
12 Ce tablou minunat al unităţii de care se bucură organizaţia universală a lui Iehova! Această unitate ieşea în evidenţă îndeosebi cu ocazia sărbătorilor naţionale, cînd cele 12 triburi ale Israelului se adunau pentru a-i aduce în unitate închinare lui Iehova la tabernacolul sacru din Ierusalim. Iar în timpul domniei lui David, păstorul-rege, triburile au rămas unite nu numai datorită legăturilor de sînge care existau între ele, ci în primul rînd datorită închinării organizate pe care ele o aduceau Dumnezeului lor. Da, Ierusalimul era centrul închinării organizate şi unite care se bucura de aprobarea divină şi care se efectua sub o preoţie unică, provenită din tribul lui Levi şi din familia lui Aaron, primul mare preot al Israelului şi fratele mai mare al profetului Moise. Pe lîngă aceasta, toate cele 12 triburi se aflau în acea unică convenţie a Legii care le separa de toate celelalte naţiuni care se închinau demonilor.
13. Ce a spus David despre unitatea de care se bucurau israeliţii din antichitate?
13 Toate aceste lucruri constituiau într-adevăr minunaţi factori unificatori. Ei menţineau poporul lui Dumnezeu în unitate, sub forma unei organizaţii naţionale unice, spre siguranţa şi binecuvîntarea lor. Iată ce a declarat David despre această unitate: „Iată, ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strînsă unitate! Este ca uleiul bun pe cap, ca uleiul care coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care coboară pînă la gulerul veşmintelor sale. Este ca roua Hermonului care coboară pe munţii Sionului. Căci acolo a poruncit Iehova să fie binecuvîntarea, chiar viaţa pe timp indefinit.“ — Psalm 133:1–3.
14. a) Cine sînt cei care, prin atitudinea lor, realizează varianta modernă a unităţii naţionale a Israelului antic? b) Unde stau israeliţii spirituali? Ce cîntare „cîntă“ ei la unison?
14 Unitatea naţională care a stimulat aceste exprimări sincere îşi găseşte o paralelă în epoca noastră. Unde anume? La „Israelul lui Dumnezeu“, adică israeliţii spirituali a căror provenienţă unică a amintit-o Pavel cînd a spus: „Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră“ (Galateni 6:16; 4:26). Acest Ierusalim nu îi pune în sclavia legămîntului Legii pe copiii săi născuţi de spirit. Cu toate că, „Israelul lui Dumnezeu“ este alcătuit din 12 triburi, toţi cei 144 000 de membri ai săi sînt sigilaţi cu acelaşi „sigiliu al viului Dumnezeu“ şi toţi sînt înfăţişaţi stînd în picioare pe „Muntele Sion“ ceresc (Apocalips 7:1–8; 14:1–4). Ce grup coral minunat alcătuiesc ei în timp ce cîntă în unitate „cîntarea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului“, Isus Cristos! (Apocalips 15:3, 4; Ioan 1:29, 36). Această cîntare îl delectează pe Dumnezeu şi prevesteşte victoria.
15. a) În afară de a cînta, cu ce alt scop sînt organizaţi cei 144 000? b) Cum reiese noţiunea de unitate din cuvîntul „organizaţie“?
15 Cei 144 000 şi Dirijorul lor, „Mielul“ nu sînt organizaţi numai pentru a face ca cerurile să răsune de cîntarea lor. Organizaţia lor este o organizaţie regală care trebuie să domnească timp de 1 000 de ani pentru a justifica suveranitatea universală a lui Iehova şi a binecuvînta toţi oamenii care manifestă interes faţă de Regatul Mesianic (Apocalips 20:4–6) Cuvîntul „organizare“, antonimul cuvîntului „dezorganizare“, se referă la un aranjament în care toate lucrurile sînt puse la locul cuvenit în vederea unei anumite munci, astfel încît ele cooperează toate pentru a realiza un scop comun. Deci organizaţie înseamnă unitate, cooperare, ordine şi armonie, nu fricţiuni.
16. În conformitate cu Efeseni 4:8, 11–16, ce obiectiv a fost stabilit cu peste 19 secole în urmă şi ce anume s-a realizat, cu ajutorul lui, în organizaţia Martorilor lui Iehova?
16 Obiectivul unităţii creştine a fost stabilit cu peste 19 secole în urmă, cînd „darurile sub formă de oameni reprezentau apostoli, profeţi, evanghelizatori, păstori şi învăţători. Cînd revista Turnul de veghere a început să fie publicată în 1879, Dumnezeu a dat şi „păstori şi învăţători“ spirituali. Această măsură de prevedere i-a adus pe Martorii lui Iehova la actuala „unitate în credinţă şi în cunoştinţa exactă a Fiului lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:8, 11–16). Cît de recunoscători sîntem că Iehova a procedat astfel după atîtea secole de confuzie şi dezorganizare religioasă mondială!
17. Cum putem şti că Dumnezeu a avut în vedere nu numai unitatea creştinilor unşi? Ce a profeţit Isus în această privinţă?
17 Este clar că Dumnezeu a avut în vedere nu numai unitatea creştinilor unşi, fiindcă aceasta „este conform bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi, în vederea unei administraţii la limita deplină a timpurilor fixate, adică: pentru a uni din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pămînt“ (Efeseni 1:9, 10). Cu privire la aceasta Isus a profeţit: „Am alte oi care nu sînt din ţarcul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor.“ — Ioan 10:16.
18. a) Cine sînt cei care fac parte din „lucrurile de pe pămînt“ şi care trebuie adunaţi? b) În ce mod s-a acordat, în 1935, o atenţie deosebită „altor oi“?
18 Aceste „alte oi“ fac parte din „lucrurile de pe pămînt“, lucruri care trebuie adunate. Astfel, sub influenţa spiritului lui Dumnezeu, la aproape 21 de ani după ce Isus Cristos şi-a inaugurat domnia, Martorii lui Iehova au început să-şi concentreze atenţia asupra acestor „alte oi“. În timpul unui congres pe care ei l-au ţinut la Washington, D.C., în 1935, preşedintele Societăţii Watch Tower a explicat că „marea mulţime“ este alcătuită din „alte oi“ pe care le va aduna în final Păstorul Excelent, Isus Cristos (Apocalips 7:9–17, KJ). A adunat oare Isus o parte din „alte oi“ în timpul acelui congres epocal? Desigur, deoarece 840 dintre persoanele prezente atunci la congres au recunoscut că au fost adunate, în calitate de „alte oi“, de către Păstorul Excelent şi s-au botezat, simbolizîndu-şi astfel dedicarea ca închinători ai lui Iehova Dumnezeu.
19. a) Ce efectiv are la ora actuală „marea mulţime“? b) Cu cine a intrat în unitate „marea mulţime“ prin faptul că a aderat la organizaţia vizibilă a lui Iehova? Ce anume sînt hotărîţi să facă membrii „marii mulţimi“?
19 Dar momentul acela a constituit doar începutul lucrării de strîngere a „marii mulţimi“ de „alte oi“ care au ajuns deja la peste 3 000 000. Prin aderarea lor la partea vizibilă a organizaţiei lui Iehova — adică la rămăşiţa „turmei mici“ din „ţarcul acesta“ al Păstorului Excelent — ele au intrat în unitate cu Marele Creator al organizaţiei universale, fiind hotărîte să menţină această unitate pe tot parcursul vieţii lor eterne în Paradisul pămîntesc pe care Păstorul Suprem, Iehova, îl pregăteşte pentru ele. — Luca 12:32; 23:43.
20. Ce se simt îndemnaţi să exprime membrii rămăşiţei unse şi cei ai „marii mulţimi“ în timp ce reflectează la ceea ce a făcut Păstorul Suprem în perioada de la 1914 pînă în prezent?
20 În timp ce membrii rămăşiţei unse precum şi „marea mulţime“ care este într-o continuă creştere numerică reflectează la tot ceea ce Păstorul Suprem a făcut în univers pe parcursul perioadei care s-a scurs de la 1914, anul cînd s-au încheiat timpurile păgînilor, pînă în prezent, recunoştinţa sinceră îi îndeamnă să cînte împreună măreţul psalm în care este lăudat Iehova: „Lăudaţi-l pe Iah! Lăudaţi-l pe Dumnezeu în locul său sfînt. Lăudaţi-l în întinderea forţei sale. Lăudaţi-l pentru lucrările sale de putere. Lăudaţi-l conform abundenţei măreţiei sale. Lăudaţi-l cu sunetul cornului. Lăudaţi-l cu instrumentul cu coarde şi harpa. Lăudaţi-l cu tamburina şi dansul în cerc. Lăudaţi-l cu corzile şi flautul. Lăudaţi-l cu cimbalele cu sunete melodioase. Lăudaţi-l cu cimbalele răsunătoare. Tot ce respiră să-l laude pe Iah! Lăudaţi-l pe Iah!“ — Psalm 150:1–6.
21. a) Cînd îl va lăuda pe Iehova „orice lucru care respiră“? b) Cu cine şi în ce scop vor lucra atunci toţi membrii organizaţiei universale?
21 În curînd actualele „ceruri“ şi actualul „pămînt“ vor fi topite în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ iar mult aşteptatele „ceruri noi şi un pămînt nou“ vor fi instaurate şi vor rămînea neclintite (2 Petru 3:7–13; Apocalips 16:14, 16). Apoi, într-adevăr, „fiecare lucru care respiră“ şi care va supravieţui pe acest pămînt curăţat îl va lăuda pe Iehova, Marele Creator al organizaţiei universale a dreptăţii. Toţi membrii din cer şi de pe pămînt, ai acestei organizaţii îl vor lăuda plini de bucurie pe Iehova şi vor lucra cu el în mod loial şi cu multă iubire pentru eterna justificare a suveranităţii sale universale şi pentru sfinţirea numelui său — cel mai preţios nume din întregul univers. De fapt, toate acestea dovedesc o superbă unitate.
Ce veţi răspunde?
◼ Ce evenimente au făcut ca Satan să devină conducătorul demonilor?
◼ La ce a ajutat înţelegerea aptului că există două organizaţii antagoniste?
◼ Cărei unităţi îi corespund astăzi cuvintele din Psalm 122:1–4?
◼ De ce se poate spune că Iehova a avut în vedere nu numai unitatea continuatorilor unşi ai lui Isus?
◼ Cînd îl va lăuda pe Iehova Dumnezeu „tot ce respiră“?
[Legenda ilustraţiilor de la paginile 12, 13]
Cei care fac parte din poporul lui Iehova au fost întotdeauna în unitate atît unul cu celălalt cît şi cu Creatorul organizaţiei universale