Când vă ameninţă un pericol, ţineţi-vă la distanţă de el!

PUŢINI sunt oamenii care simt pericolul la fel de bine ca marinarii. Aceştia trebuie să ţină cont în permanenţă de vreme, de maree şi de distanţa la care se află vasul lor faţă de ţărm. Când se întâmplă să fie şi maree, şi vânt, care să împingă vasul spre ţărm, marinarii trec prin momente grele şi periculoase.

În condiţii de genul acesta — cunoscute sub denumirea de „coastă sub vânt“ — un marinar trebuie să păstreze o distanţă considerabilă între ambarcaţiune şi coastă, îndeosebi dacă vasul se deplasează doar cu ajutorul velelor. Un manual de navigaţie explică faptul că ‘a fi prins de furtună în condiţii de «coastă sub vânt» este, probabil, cea mai grea situaţie’ în care se poate afla un marinar. Ce sfat se recomandă? ‘Nu permite niciodată ca vasul să ajungă într-o stare atât de critică.’ Singura modalitate sigură de a evita naufragiul pe un banc de nisip sau pe un ţărm stâncos este de a te ţine la o distanţă corespunzătoare de pericol.

În mod asemănător, creştinii trebuie să sesizeze pericolele care ar putea duce la naufragiul credinţei lor (1 Timotei 1:19). În zilele noastre, nu există câtuşi de puţin condiţii optime pentru menţinerea unei căi drepte. Aşa cum vântul şi mareea pot devia o ambarcaţiune de la ruta ei, la fel şi viaţa noastră dedicată poate lua un curs greşit din cauza necontenitelor înclinaţii decăzute ale cărnii noastre imperfecte şi din cauza neîndurătoarelor atacuri ale spiritului lumii — puternic în prezent ca o furtună.

Un om care s-a aflat în pericol

Cât de uşor te poţi aventura, fără să-ţi dai seama, în periculoasele ape spirituale!

Să analizăm un caz petrecut în apropierea unei ape înconjurate de uscat: Marea Moartă. Este vorba de cazul lui Lot. Decizia pe care a luat-o, aceea de a locui în Sodoma, i-a creat multe probleme şi nu puţină suferinţă. După o ceartă între păzitorii vitelor lor, Avraam şi Lot au căzut de acord să locuiască în regiuni diferite. Lot, ni se relatează, a ales Districtul Iordanului şi şi-a aşezat cortul într-unul dintre oraşele din district. Ulterior, s-a decis să locuiască în Sodoma, deşi modul de viaţă al locuitorilor îl întrista. — Geneza 13:5–13; 2 Petru 2:8.

De ce a rămas Lot într-un oraş atât de renumit prin imoralitatea lui, care îl ofensa atât de mult pe Iehova şi care a stârnit până şi protestul popoarelor din jur? Sodoma era un oraş prosper şi, fără îndoială, soţia lui Lot s-a bucurat de avantajele de natură materială pe care le oferea viaţa de la oraş (Ezechiel 16:49, 50). Poate că însuşi Lot a fost atras de economia prosperă a Sodomei. Oricare ar fi fost motivul şederii lui acolo, el ar fi trebuit să părăsească acel loc mult mai devreme decât a făcut-o. Abia la insistenţele îngerilor lui Iehova, familia lui Lot a părăsit acea zonă periculoasă.

Relatarea Genezei spune: „Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: «Scoală-te, ia-ţi soţia şi cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii»“. Însă, chiar şi după acel avertisment insistent, Lot „întîrzia“ să plece. În cele din urmă, îngerii i-au „apucat de mînă, pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale lui, DOMNUL fiind îndurător faţă de el; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate“. — Geneza 19:15, 16.

Ajunşi la periferia oraşului, îngerii i-au dat familiei lui Lot ultimele instrucţiuni: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri!“ (Geneza 19:17). Chiar şi după aceasta, în loc să părăsească definitiv regiunea, Lot cere permisiunea să meargă în oraşul vecin, Ţoar (Geneza 19:18–22). Evident, Lot ezita să se îndepărteze cât mai mult posibil de pericol.

În drum spre Ţoar, soţia lui Lot a privit înapoi spre Sodoma, cu siguranţă tânjind după lucrurile pe care le lăsase în urmă. Din cauză că nu a ţinut cont de sfaturile îngerilor, ea şi-a pierdut viaţa. Lot — un om drept — a supravieţuit distrugerii oraşului împreună cu cele două fiice ale sale. Însă ce preţ a plătit pentru că a ales să trăiască în apropierea pericolului! — Geneza 19:18–26; 2 Petru 2:7.

Feriţi-vă de orice pericol!

Amarnica experienţă prin care a trecut Lot arată ce se poate întâmpla în cazul în care ajungem sau zăbovim într-o conjunctură periculoasă. Înţelepciunea ar trebui să ne dicteze, aşa cum se întâmplă în cazul marinarilor iscusiţi, să nu permitem niciodată să ajungem într-o astfel de situaţie dificilă. Care sunt unele domenii riscante de care trebuie să ne ferim? Unii creştini au luat-o pe căi greşite angrenându-se prea mult în afaceri, întreţinând prietenii strânse cu oameni din lume sau legându-se afectiv de persoane de sex opus care nu sunt libere să se căsătorească.

Oricare ar fi situaţia, procedura cea mai înţeleaptă este să ne ţinem la distanţă de pericol. De exemplu, suntem conştienţi de pericolele pe care le-ar putea genera pe plan spiritual aşa-numitele ocazii „unice“ în afaceri? Unii fraţi s-au lăsat atraşi în proiecte comerciale în detrimentul familiilor lor, al sănătăţii şi al responsabilităţilor lor teocratice. Uneori atracţia este cel mai confortabil mod de viaţă pe care banii îl pot asigura. Alteori, la mijloc se află dorinţa de a demonstra că au stofă de oameni de afaceri. Unii ar putea argumenta că ceea ce i-a determinat să procedeze astfel a fost dorinţa de a oferi locuri de muncă altor fraţi sau de a putea face donaţii mai mari în favoarea lucrării de predicare. Poate că aceştia se gândesc că atunci când afacerea merge bine vor putea dedica mai mult timp intereselor Regatului.

Căror capcane pot cădea ei pradă? Un climat economic incert şi ‘evenimente neprevăzute’ pot „scufunda“ o afacere în perspectivă, oricât de bine pusă la punct ar fi ea (Eclesiastul 9:11, NW). Lupta cu povara unei datorii poate provoca suferinţă şi poate lua locul chestiunilor de natură spirituală. Chiar şi în cazul în care afacerea este prosperă, foarte probabil că ea vă va consuma mult timp şi eforturi intelectuale şi poate pretinde asocierea cu oamenii din lume.

Un bătrân de congregaţie din Spania care se confrunta cu grele probleme financiare a primit o ofertă tentantă de la o societate de asigurări. Cu toate că avea ocazia să câştige mulţi bani ca agent de asigurări independent, el a refuzat în cele din urmă oferta. „N-a fost o decizie uşoară, dar mă bucur c-am spus nu, explică el. În primul rând, nu puteam accepta să obţin bani — chiar şi indirect — pe seama fraţilor pe care îi cunoşteam. Şi, deşi îmi plăcea ideea de a fi propriul meu şef, pentru acest loc de muncă ar fi trebuit să călătoresc şi să petrec timp îndelungat. Aceasta ar fi însemnat, fără doar şi poate, să-mi neglijez propria familie şi să neglijez congregaţia. Şi, mai presus de toate acestea, sunt convins că, dacă aş fi acceptat acea ofertă, n-aş mai fi putut să-mi ţin viaţa sub control.“

Nici un creştin nu-şi poate permite să piardă controlul asupra propriei sale vieţi. Isus a arătat ce consecinţe tragice are o astfel de atitudine în relatarea despre omul care acumula tot mai multe bogăţii, în ideea că, în final, va renunţa la muncă şi va duce o viaţă mai uşoară. Însă, chiar în noaptea în care a considerat că a strâns destui bani, a murit. „Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu“, a avertizat Isus. — Luca 12:16–21; compară cu Iacov 4:13–17.

De asemenea, trebuie să ne ferim de o asociere strânsă cu oamenii din lume, indiferent despre cine ar fi vorba: un vecin, un prieten de şcoală, un coleg de muncă sau un partener de afaceri. Am putea gândi: ‘El îi respectă pe Martori, are obiceiuri sănătoase şi, uneori, discutăm din adevăr’. Însă, experienţa altora a demonstrat că, pe măsură ce timpul trece, ne-am putea trezi că preferăm compania unor persoane din lume, în locul companiei fraţilor sau a surorilor noastre spirituale. Care sunt unele dintre pericolele unei astfel de prietenii?

Am putea minimaliza urgenţa timpurilor în care trăim sau am putea fi interesaţi tot mai mult de lucrurile materiale, în loc să ne intereseze lucrurile spirituale. Poate că, de teamă să nu-i displăcem prietenului nostru din lume, am putea chiar dori să fim acceptaţi de lume (compară cu 1 Petru 4:3–7). Psalmistul David, dimpotrivă, a preferat să se asocieze cu oameni care îl iubeau pe Iehova. „Voi declara numele tău fraţilor mei; în mijlocul congregaţiei te voi lăuda“, a scris el (Psalmul 22:22, NW). Dacă vom imita exemplul lui David, căutând prietenii care ne pot întări spiritualiceşte, vom fi ocrotiţi.

O altă cursă periculoasă este aceea ca cineva să se lege afectiv de o persoană de sex opus, iar unul dintre ei să nu fie liber să se căsătorească. Pericolul ar putea apărea atunci când o persoană se simte atrasă de o altă persoană care este atrăgătoare, a cărei conversaţie este antrenantă şi cu care are aceleaşi puncte de vedere şi acelaşi simţ al umorului. Cineva s-ar putea simţi bine în compania lui sau a ei, gândindu-se: ‘Ştiu până unde să merg. Nu suntem decât prieteni’. Cu toate acestea, sentimentele odată ivite, nu mai pot fi ţinute cu uşurinţă sub control.

Maria, o tânără soră căsătorită, se simţea bine în prezenţa lui Mihai.a Acesta era un frate drăguţ, însă îşi făcea cu greu prieteni. Ei aveau multe lucruri în comun, ba chiar au descoperit că puteau glumi împreună. Maria s-a simţit măgulită că un frate necăsătorit avea încredere în ea. Nu după mult timp, ceea ce părea o prietenie inocentă a devenit un ataşament afectiv profund. Au început să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună, iar în cele din urmă au comis imoralitate. „Ar fi trebuit să-mi dau seama de pericol de la început, oftează Maria. Odată ce prietenia s-a înfiripat, ea a devenit ca nisipurile mişcătoare care ne absorbeau tot mai mult în adâncuri.“

Nu trebuie să uităm niciodată avertismentul pe care ni-l dă Biblia: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Aşa cum mareea împinge ambarcaţiunea cu pânze spre stânci, la fel inima noastră trădătoare ne poate împinge spre o legătură afectivă dezastruoasă. Soluţia? Dacă nu eşti liber să te căsătoreşti, depune eforturi susţinute ca să păstrezi distanţa pe plan afectiv faţă de o persoană pe care o găseşti atrăgătoare. — Proverbele 10:23.

Eliberaţi-vă şi rămâneţi departe de pericol

Ce putem face dacă deja ne aflăm într-un pericol de natură spirituală? Când vântul şi mareea împing vasele marinarilor spre un ţărm stâncos, marinarii depun eforturi disperate ca să-şi menţină vasele în larg sau să le întoarcă în direcţia din care bate vântul, până când ajung în ape mai sigure. În mod similar, trebuie să luptăm pentru a ne elibera. Urmând sfatul scriptural, rugându-ne la Iehova cu sinceritate pentru ajutor şi căutând ajutorul fraţilor creştini maturi, putem reveni la un curs sigur şi vom fi binecuvântaţi din nou cu pacea minţii şi a inimii. — 1 Tesaloniceni 5:17.

Indiferent de situaţia în care ne aflăm, dăm dovadă de înţelepciune dacă stăm departe de ‘lucrurile care aparţin lumii’ (Galateni 4:3, NW). Spre deosebire de Lot, Avraam a ales să trăiască departe de canaaniţii lumeşti, chiar dacă aceasta a însemnat să locuiască mulţi ani în corturi. Probabil că unele lucruri materiale care i-ar fi asigurat confortul i-au lipsit, însă modul lui de viaţă simplu a constituit pentru el o ocrotire pe plan spiritual. În loc să sufere un naufragiu al credinţei sale, el a devenit „tatăl tuturor celor care cred“. — Romani 4:11.

Fiind înconjuraţi de o lume îngăduitoare cu ea însăşi, al cărei ‘spirit’ este mai puternic ca oricând, trebuie să urmăm exemplul lui Avraam (Efeseni 2:2, NW). Dacă acceptăm îndrumarea lui Iehova în toate lucrurile, vom fi binecuvântaţi prin faptul că vom simţi în mod nemijlocit ocrotirea sa iubitoare. Vom simţi aşa cum a simţit şi David: „Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa DOMNULUI zile îndelungate“. Fără îndoială, înaintând pe „făgaşurile dreptăţii“ (NW), în loc să deviem pe potecile pericolului, vom obţine binecuvântări eterne. — Psalmul 23:3, 6.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Dacă nu eşti liber să te căsătoreşti, păstrează distanţa pe plan afectiv faţă de o persoană pe care o găseşti atrăgătoare.