Prezentarea veştii bune cu discernămînt
1 Un proverb inspirat spune: „Cel care păzeşte discernămîntul va găsi binele“ (Prov. 19:8, NW). Înţelepciunea acestor cuvinte s-a dovedit a fi deseori adevărată în activitatea noastră de predicare. De exemplu, folosind discernămînt şi tact, mulţi proclamatori au transformat potenţialele piedici în conversaţie în ocazii de a mai depune mărturie. Sau, cel puţin, ei au pus fundamentul pentru o mărturie ulterioară. Cum se poate face lucrul acesta?
DEPĂŞIREA PIEDICILOR DIN CONVERSAŢIE
2 Deseori întîlnim oameni care spun: „Sînt ocupat“. Este locatarul cu adevărat ocupat? Sau el spune acest lucru doar ca să evite o discuţie prelungită? Aici este nevoie de discernămînt. Dacă respectivul nu pare a fi realmente ocupat, putem încerca să depăşim această piedică din conversaţie. Am putea spune: „Atunci voi fi scurt“. După aceea, putem să rezumăm ceea ce intenţionăm să discutăm, ţinînd seama de înţelegerea de a limita conversaţia noastră. Ca urmare a consideraţiei manifestate de noi şi a comentariilor noastre care stîrnesc interesul, interlocutorul poate va manifesta chiar dorinţa de a continua discuţia chiar atunci.
3 Să presupunem că cel pe care îl abordezi este realmente ocupat. Deşi nu vrem să fim respinşi repede, dacă sîntem insistenţi sau sîcîitori, putem lăsa o impresie nefavorabilă. Dacă locatarul vine la uşă cu un obiect caznic în mînă, iar noi simţim mirosul de mîncare gătită, este foarte probabil că persoana este efectiv ocupată. Deci este nevoie de discernămînt şi o judecată sănătoasă. Nu ar fi politicos să insistăm în conversaţie în momentul acela. Ar fi mult mai bine să-i dăm locatarului un tract şi să-i propunem să revenim mai tîrziu. Aceasta va lăsa o impresie mai favorabilă, iar cînd data următoare va mai veni un Martor, se va putea depune o excelentă mărturie.
CUM SĂ REACŢIONĂM LA STAREA DE SPIRIT A PERSOANEI
4 Uneori, întîlnim persoane care sînt tăioase cînd venim la ele cu ocazia ministerului din casă în casă. Ce trebuie să facem în acest caz? Proverbe 17:27 ne sfătuieşte astfel: „Un om cu discernămînt are spiritul calm“ (NW). Ce sfat minunat! O voce blîndă care exprimă preocupare serveşte deseori la potolirea unei astfel de persoane. În plus, dacă reuşim cu tact să o facem să se exprime cu privire la o chestiune care o interesează, ea poate deveni mai puţin bătăioasă. Chiar dacă ea curmă conversaţia, s-ar putea ca răspunsul nostru potolit să-i schimbe în mod plăcut impresia cu privire la lucrarea Martorilor lui Iehova. Aceasta ar fi o realizare excelentă. Desigur, dacă locatarul se tulbură şi se enervează, cel mai bun lucru ar fi să plecăm în linişte şi să încercăm, poate, să-i depunem mărturie la o altă dată.
5 Apoi sînt persoane care, deşi bătăioase, pot fi sincere. În aceste împrejurări continuarea conversaţiei cu ei ar putea constitui o adevărată încercare pentru răbdarea noastră. Dar dacă folosim discernămînt, nu vom trage neapărat concluzia că locatarul nu este interesat pentru simplul fapt că exprimă vehement un punct de vedere diferit. Poate că dorim să-i punem întrebări pline de tact în efortul de a afla de ce are opinia respectivă şi apoi să-i arătăm ce spune Biblia în această privinţă (Prov. 20:5). Pe baza reacţiei sale putem hotărî dacă ar fi folositor să continuăm conversaţia.
6 Un proclamator cu discernămînt îşi dă seama că timpul şi împrejurările schimbă deseori atitudinea unui locatar faţă de mesajul Regatului. Reacţia sa poate fi total diferită cînd revenim data următoare. Trebuie să fim atenţi să nu presupunem că vom primi un răspuns negativ din cauza felului în care locatarul a reacţionat la ultima noastră vizită.
7 Nu este uşor să decizi dacă trebuie să continui conversaţia. Totuşi, cultivînd arta de a preda, vom deveni mai eficienţi în prezentarea veştii bune cu discernămînt, în timp ce ne bizuim pe Iehova ca să ne binecuvînteze eforturile. — 1 Cor. 3:6; Tit 1:9.