Să ne asumăm responsabilitatea de a face bine altora
1 Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştinii din primul secol: „Nu uitaţi să faceţi binele şi să împărţiţi cu alţii“ (Evr. 13:16, NW). Eforturile lor de a–şi ajuta fraţii chiar în situaţii nefavorabile avea să le consolideze iubirea faţă de Dumnezeu şi unul faţă de altul (Ioan 13:35). Şi noi sîntem încurajaţi să facem binele şi să împărţim cu alţii.
2 În acest scop, Iehova s-a îngrijit să fim bine nutriţi şi echipaţi din punct de vedere spiritual. Ce bogăţie de informaţii avem în fiecare revistă Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Ce bucurie găsim în citirea fiecărei ediţii de îndată ce o primim! Meditînd la informaţia biblică, putem nota unele idei pentru a le utiliza în ministerul de teren şi în conversaţiile cu alţii. Tot la fel, putem cumpăra timp pentru a ne pregăti pentru fiecare întrunire şi îndeosebi pentru analiza săptămînală a Turnului de veghere. Studiul personal al Cuvîntului lui Dumnezeu ne ajută să dezvoltăm „gîndirea lui Cristos“ şi ne dă posibilitatea să le împărţim celor pe care-i întîlnim lucruri folositoare. — 1 Cor. 2:14–16 ; Ps. 19:14.
3 Responsabilităţi demne de a fi acceptate: Toţi cei ce ajung să-l iubească pe Iehova îşi dedică lui viaţa. Acceptînd responsabilităţile asociate dedicării, demonstrăm că sîntem de partea lui Iehova şi că ne-am separat de lumea lui Satan şi de căile ei dezgustătoare. Urmînd modelul lui Isus Cristos dăm un exemplu excelent altora (1 Pet. 2:21). Programele adunării de circumscripţie, cum este cel pentru anul de serviciu 1992, cu tema „Să ne purtăm propria sarcină de responsabilitate“, ne încurajează să trăim în armonie cu dedicarea noastră.
4 Asistarea regulată la întrunirile congregaţiei ne permite să împărtăşim unii cu alţii idei ziditoare. Studiul personal şi pregătirea pentru întruniri ne echipează cu multe informaţii utile pe care le putem împărtăşi. Faptul de a arăta interes personal faţă de alţii promovează un spirit familial cald, prietenesc. Participînd la întruniri, arătăm că sîntem realmente de acord cu ceea ce spune Pavel la Evrei 10:24, 25 şi că acceptăm responsabilitatea de a-i încuraja pe alţii.
5 Fixează–ţi ca obiectiv responsabilităţi suplimentare: Nu te-ai putea orienta, pe parcursul anului de serviciu 1992, spre responsabilităţi suplimentare, cum ar fi serviciul de pionier regular sau auxiliar? În loc să punem un accent exagerat pe numărul de ore cerut, de ce nu ne-am concentra atenţia asupra ocaziilor multiple de a participa la lucrarea de seceriş? (Ioan 4:35, 36) Faptul de a lucra regulat cu alţi proclamatori şi pionieri calificaţi ne va ajuta să ne dezvoltăm măiestria în minister. Un număr tot mai mare de pionieri auxiliari servesc drept un stimul puternic pentru congregaţie. Dacă ai posibilitate, de ce nu ţi-ai propune să serveşti ca pionier regular sau ca pionier auxiliar un timp mai îndelungat sau cît mai des posibil în acest an?
6 Responsabilităţile sînt acordate imediat bărbaţilor capabili dedicaţi şi botezaţi din congregaţie (1 Tim. 3:1–10, 12, 13). Toţi îşi pot manifesta dorinţa de a servi prin comentariile lor bine gîndite la întruniri, prin participarea la şcoala de minister teocratic şi prin acceptarea sarcinii de a prezenta o demonstraţie sau de a se îngriji de alte părţi ale întrunirii de serviciu. Chiar şi copiii pot fi exemplari în aceste aspecte şi în conduita lor la Sala Regatului. Ei pot da ajutor grupei lor de studiu de carte cînd este numită să facă curăţenie la Sala Regatului sau să îngrijească de alte necesităţi.
7 Isus şi-a exprimat dorinţa de a accepta responsabilitatea de a face bine altora, spunînd: „Vreau” (Luca 5:12, 13, NW). Urmînd exemplul său şi noi îi putem încuraja şi ajuta pe fraţii noştri, pe cei interesaţi şi pe oamenii sinceri pe care-i întîlnim în serviciul de teren să se asocieze regulat organizaţiei lui Iehova. Acceptarea responsabilităţii de a „face bine la toţi“ pretinde un efort susţinut şi probabil sacrificiu personal (Gal. 6:10). Dar cînd vedem binele ce s-a realizat, sîntem de acord cu Pavel care a spus: „Lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac.” — Evr. 13:16.