Dar sfârşitul lor va fi potrivit lucrărilor lor.“ (Prin urmare, toţi cei care, deşi pretind că sunt creştini, nu-i aduc închinare lui Dumnezeu în modul stabilit de El îl onorează în realitate pe principalul duşman al lui Iehova, Satan Diavolul. Vezi şi 1 Corinteni 10:20.)

Mat. 7:21–23: „Nu oricine îmi zice [lui Isus Cristos]: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele tău?» Şi totuşi, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“

De ce este urgent ca oamenii să iasă din Babilonul cel Mare?

Rev. 18:4: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei!“

Rev. 18:21: „Un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: «Aşa, cu o aruncătură rapidă, va fi aruncată jos cetatea cea mare, Babilonul, şi nu va mai fi găsită niciodat㻓.

Luca 21:36: „Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!“

Ce se va întâmpla cu oamenii din trecut care nu au cunoscut adevărul biblic în timpul vieţii lor şi care au murit făcând parte din Babilonul cel Mare?

Fap. 17:30: „Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei astfel de neştiinţe, totuşi acum el le spune oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască“.

Fap. 24:15: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. (Dumnezeu va decide care dintre cei „nedrepţi“ vor fi înviaţi.)

Iov 34:12: „Da, Dumnezeu nu face nimic rău şi Cel Atotputernic nu face judecată strâmbă“.

Motive pentru a examina Biblia

Biblia însăşi spune că este opera lui Dumnezeu, Creatorul omului

2 Tim. 3:16, 17: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“.

Rev. 1:1: „O revelaţie a lui Isus Cristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să le arate sclavilor săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând“.

2 Sam. 23:1, 2: „Aşa vorbeşte David, fiul lui Iese ... Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea“.

Is. 22:15: „Iată ce a zis Domnul Suveran, Iehova al armatelor“.

Este logic să ne aşteptăm ca mesajul adresat de Dumnezeu întregii omeniri să fie disponibil pe tot globul. Biblia a fost tradusă, integral sau parţial, în peste 2.000 de limbi. Ea a fost difuzată în miliarde de exemplare. O enciclopedie spune: „Biblia este cea mai citită carte din toată istoria. După cât se pare, ea exercită şi cea mai mare influenţă. A fost distribuită în mai multe exemplare decât oricare altă carte. A fost tradusă de mai multe ori şi în mai multe limbi decât oricare altă carte“. — The World Book Encyclopedia (1984), vol. II, p. 219.

Profeţiile biblice explică semnificaţia stărilor din lume

Mulţi conducători ai lumii recunosc că omenirea se află în pragul unui dezastru. Biblia a prezis de mult aceste stări de lucruri. Ea explică semnificaţia lor şi ce deznodământ vor avea (2 Tim. 3:1–5; Luca 21:10, 11, 31). Ea ne arată ce trebuie să facem ca să supravieţuim iminentei distrugeri a acestui sistem şi să putem obţine viaţă eternă pe pământ în condiţii drepte. — Ţef. 2:3; Ioan 17:3; Ps. 37:10, 11, 29.

Biblia ne ajută să înţelegem scopul vieţii

Ea răspunde la întrebări cum ar fi: Care este originea vieţii (Fap. 17:24–26)? De ce existăm pe pământ? Doar ca să trăim câţiva ani, încercând să obţinem tot ce putem de la viaţă, şi apoi să murim? — Gen. 1:27, 28; Rom. 5:12; Ioan 17:3; Ps. 37:11; 40:8.

Biblia ne arată cum putem avea lucrurile pe care cei ce iubesc dreptatea le doresc cu ardoare

Biblia ne spune unde putem găsi tovărăşii sănătoase cu persoane care manifestă cu adevărat iubire (Ioan 13:35), cum putem fi siguri că vom avea hrana necesară pentru noi şi familia noastră (Mat. 6:31–33; Prov. 19:15; Ef. 4:28), cum putem fi fericiţi în pofida condiţiilor dificile în care trăim. — Ps. 1:1, 2; 34:8; Luca 11:28; Fap. 20:35.

Ea ne arată că Regatul lui Dumnezeu, guvernul său, va înlătura actualul sistem rău (Dan. 2:44), iar omenirea se va putea bucura sub domnia lui de sănătate perfectă şi de viaţă eternă. — Rev. 21:3, 4; compară cu Isaia 33:24.

O carte care susţine că îl are ca autor pe Dumnezeu, care explică atât semnificaţia situaţiei mondiale, cât şi scopul vieţii şi care ne arată modul în care vor fi rezolvate problemele merită, desigur, să fie examinată.

Dovezi că este inspirată

Numeroasele ei profeţii reflectă o cunoaştere amănunţită a viitorului, lucru care depăşeşte capacitatea omului

2 Pet. 1:20, 21: „Nicio profeţie din Scriptură nu provine dintr-o interpretare personală. Căci profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“.

◼ Profeţie: Is. 44:24, 27, 28; 45:1–4: „Iehova ... Cel ce spune adâncului de ape: «Evaporă-te şi-ţi voi seca toate râurile», Cel ce spune despre Cirus: «El este păstorul meu şi el va îndeplini toate lucrurile în care-mi găsesc plăcerea», da, ce am spus despre Ierusalim: «Va fi reconstruit» şi despre templu: «Ţi se va pune temelia». Iată ce i-a spus Iehova unsului său, Cirus, pe care l-am apucat de mâna dreaptă ca să supun naţiunile înaintea lui şi să dezleg astfel centura de pe şoldurile regilor, ca să deschid înaintea lui porţile cu două canaturi şi, astfel, porţile să nu mai fie închise: «Eu însumi voi merge înaintea ta şi voi netezi pământul denivelat. Voi sfărâma porţile de aramă şi voi tăia zăvoarele de fier. ... De dragul slujitorului meu Iacob şi al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume»“. (Isaia şi-a terminat scrierea în jurul anului 732 î.e.n.)

◻ Împlinire: Când a fost scrisă profeţia, Cirus nici măcar nu se născuse. Evreii nu au fost exilaţi în Babilon decât între 617 şi 607 î.e.n., iar Ierusalimul şi templul său nu au fost distruse decât în 607 î.e.n. Profeţia s-a împlinit în amănunţime începând din 539 î.e.n. Cirus a deviat apele Eufratului într-un lac artificial. Porţile Babilonului, care dădeau spre fluviu, au fost în mod imprudent lăsate deschise în timp ce oraşul petrecea, iar Babilonul a căzut în mâinile mezilor şi perşilor, aflaţi sub conducerea lui Cirus. După aceea, Cirus i-a eliberat pe evreii exilaţi şi i-a trimis la Ierusalim ca să reconstruiască acolo templul lui Iehova. — The Encyclopedia Americana (1956), vol. III, p. 9; Light From the Ancient Past, de Jack Finegan (Princeton, 1959), p. 227–229; „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“ (1994), p. 121, 270, 285.

◼ Profeţie: Ier. 49:17, 18: „«Edomul va ajunge o pricină de uimire. Oricine va trece pe lângă el se va uita uluit şi va fluiera din cauza tuturor plăgilor lui. Aşa cum a fost după distrugerea Sodomei şi a Gomorei şi a oraşelor vecine, aşa va fi şi de data aceasta», a spus Iehova, «niciun om nu va mai locui acolo şi niciun fiu al oamenilor nu va sta acolo ca străin»“. (Ieremia a terminat scrierea profeţiei în jurul anului 580 î.e.n.)

◻ Împlinire: „Ei [edomiţii] au fost izgoniţi din Palestina în secolul al II-lea î.Cr. de Iuda Macabeul, iar în 109 î.Cr. Ioan Hyrcan, conducător macabeu, a extins regatul lui Iuda, adăugându-i partea occidentală a teritoriilor edomite. În secolul I î.Cr. expansiunea romană a făcut să dispară ultimele rămăşiţe ale independenţei edomite ... După ce romanii au distrus Ierusalimul în 70 d.Cr . . ., numele de Idumeea [Edom] a dispărut din istorie“ (The New Funk & Wagnalls Encyclopedia, 1952, vol. XI, p. 4.114). Să observăm că împlinirea se extinde până în zilele noastre. Nu se poate susţine în niciun caz că această profeţie a fost scrisă după ce evenimentele au avut loc.

◼ Profeţie: Luca 19:41–44; 21:20, 21: „[Isus Cristos] a privit oraşul [Ierusalim] şi a plâns pentru el, zicând: ... «Vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificaţie cu pari ascuţiţi, te vor înconjura şi te vor strâmtora din toate părţile, te vor trânti la pământ pe tine şi pe copiii tăi dinăuntrul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai înţeles timpul când ai fost inspectat»“. Două zile mai târziu, Isus le-a dat discipolilor săi acest sfat: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el“. (Profeţia a fost rostită de Isus Cristos în 33 e.n.)

◻ Împlinire: Ierusalimul s-a răsculat împotriva Romei şi, în 66 e.n., armata romană condusă de Cestius Gallus a atacat oraşul. Dar, aşa cum relatează istoricul evreu Josephus Flavius, comandantul roman „şi-a rechemat soldaţii în mod surprinzător şi, cu toate că nu suferise vreun eşec, a renunţat la speranţele sale din motive greu de înţeles; astfel a părăsit el oraşul“ (Josephus Flavius, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, Bucureşti, 1997, traducere de Gheneli Wolf şi Ion Acsan, cartea a doua, capitolul XIX, par. 7, p. 218). În felul acesta, creştinilor li s-a oferit posibilitatea să fugă din oraş, lucru pe care l-au şi făcut, plecând la Pella, dincolo de Iordan, aşa cum scrie Eusebiu din Cezareea în lucrarea sa Istoria bisericească şi viaţa lui Constantin cel Mare (traducere în româneşte de Iosif, fost mitropolit primar, Bucureşti, 1896, tipografia „Cărţilor bisericeşti“). Apoi, în preajma Paştelui din 70 e.n., generalul Titus a asediat oraşul. În numai trei zile a fost construită în jurul lui o palisadă lungă de peste şapte kilometri, iar după cinci luni Ierusalimul a căzut. „Ierusalimul a fost distrus sistematic, iar templul a fost transformat în ruine. Descoperirile arheologice dezvăluie cât de multe clădiri ale iudeilor au fost distruse în întreaga ţară.“ — The Bible and Archaeology, de J. A. Thompson (Grand Rapids, Michigan; 1962), p. 299.

Conţine afirmaţii ştiinţifice exacte despre lucruri pe care cercetătorii le-au descoperit doar relativ recent

Originea universului: Gen. 1:1: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“. În 1978, astronomul Robert Jastrow a scris: „Vedem acum că astronomia ne conduce spre adoptarea punctului de vedere biblic despre originea lumii. Amănuntele diferă, dar descrierea făcută atât de astronomie, cât şi de relatarea biblică din Geneza este în esenţă aceeaşi: lanţul evenimentelor care au dus la apariţia omului a început pe neaşteptate şi brusc, la un moment precis, într-o străfulgerare de lumină şi de energie“. — God and the Astronomers (New York, 1978), p. 14.

Forma Pământului: Is. 40:22: „El este Cel care locuieşte deasupra cercului pământului“. În vechime se credea, în general, că pământul este plat. Doar după mai bine de 200 de ani de la scrierea acestui text biblic, o şcoală filozofică grecească a ajuns la concluzia că pământul este, probabil, sferic şi, după alţi 300 de ani, un astronom grec a calculat cu aproximaţie raza pământului. Dar nici atunci ideea că pământul este sferic nu era general recunoscută. Abia în secolul al XX-lea a fost posibil ca oamenii să călătorească cu avionul, iar mai târziu în spaţiul cosmic şi chiar pe Lună, şi să vadă astfel clar ‘cercul’ orizontului pământului.

Viaţa animală: Lev. 11:6: „Iepurele-de-câmp ... este rumegător“. Multă vreme această afirmaţie a fost contestată, dar, în cele din urmă, în secolul al XVIII-lea, englezul William Cowper a ajuns la concluzia că aşa stau lucrurile. Modul neobişnuit în care rumegă iepurele a fost descris în 1940 în Proceedings of the Zoological Society of London, vol. CX, seria A, p. 159–163.

Armonia sa internă este semnificativă

Lucrul acesta este important, îndeosebi dacă ne gândim că la scrierea cărţilor Bibliei au luat parte aproximativ 40 de bărbaţi foarte diferiţi, printre care regi, profeţi, un păstor, un încasator de impozite, un medic. Ei au scris în decursul unei perioade de 1.610 ani, ceea ce exclude orice posibilitate de a se fi înţeles între ei cu privire la ce vor scrie. Cu toate acestea, scrierile lor concordă chiar şi în cele mai mici amănunte. Pentru a înţelege cât de armonios sunt legate între ele diferitele părţi ale Bibliei, trebuie s-o citim şi s-o studiem personal.

Cum putem fi siguri că Biblia nu a fost modificată?

„În ce priveşte numărul de ms [manuscrise] antice care confirmă autenticitatea unui text, precum şi numărul anilor care separă originalul de ms care îl confirmă, Biblia are un avantaj net faţă de operele clasice [ale lui Homer, Platon şi alţii] ... Toate ms clasice la un loc nu sunt decât o mână în comparaţie cu cele biblice. Nicio carte antică nu are o autenticitate atât de bine confirmată ca Biblia.“ — The Bible From the Beginning, de P. Marion Simms (New York, 1929), p. 74, 76.

Un raport publicat în 1971 arată că este posibil să existe 6.000 de copii scrise de mână care conţin Scripturile ebraice în întregime sau parţial, cea mai veche datând din secolul al III-lea î.e.n. Cât despre Scripturile greceşti creştine, există aproximativ 5.000 de copii în greacă, cea mai veche datând de la începutul secolului al II-lea e.n. Mai există, de asemenea, multe copii ale unor traduceri timpurii în alte limbi.

În introducerea la cele şapte volume ale sale despre „Papirusurile biblice Chester Beatty“, Sir Frederic Kenyon a scris: „Prima şi cea mai importantă concluzie în urma examinării acestora [a papirusurilor] este încurajatoare, deoarece confirmă exactitatea generală a textelor existente. Nici în Vechiul, nici în Noul Testament nu se constată variaţii importante sau fundamentale. Nu există nici omisiuni, nici adăugiri importante şi nici modificări care să afecteze doctrine sau fapte importante. Variaţiile de text privesc lucruri minore, cum ar fi ordinea cuvintelor sau cuvintele utilizate. ... Dar importanţa esenţială a acestor papirusuri este că, prin dovezi mai vechi decât cele disponibile până acum, ele confirmă integritatea textelor de care dispunem în prezent“. — The Chester Beatty Biblical Papyri (Londra, 1933), p. 15.

Este adevărat că unele traduceri ale Bibliei sunt mai fidele textului original decât altele. Unele Biblii moderne care folosesc parafrazări îşi permit anumite libertăţi, alterând astfel sensul din original. În unele versiuni se resimt câteodată convingerile personale ale traducătorului. Dar putem identifica aceste inconveniente făcând comparaţie cu alte traduceri.

Dacă cineva spune:

„Nu cred în Biblie“

Aţi putea răspunde: „Dar în Dumnezeu credeţi, nu-i aşa? ... Îmi permiteţi să vă întreb ce anume din Biblie vi se pare greu de acceptat?“

Sau aţi putea spune: „Aţi fost întotdeauna de această părere? ... I-am auzit spunând lucrul acesta şi pe alţii, care n-au studiat niciodată Biblia. Dar, întrucât Biblia spune clar că provine de la Dumnezeu şi că el ne va da viaţă veşnică