Integritatea lui Iov — prin ce este ea deosebit de remarcabilă?
„Pînă la moarte nu voi renunţa la integritatea mea!“ — IOV 27:5.
1. Cine a fost Iov şi de unde ştim că el a fost un personaj real?
IOV este un personaj excepţional în istorie. El nu numai că poseda o mare bogăţie materială, dar era respectat, deoarece era un judecător şi un conducător plin de compasiune. Biblia spune că el „a ajuns să fie cel mai mare dintre toţi orientalii“ (Iov 1:3; 29:12–15). Alături de Noe şi Daniel, el a fost considerat drept un bărbat caracterizat de o mare dreptate (Ezechiel 14:14, 20). Scripturile îl recomandă, deopotrivă, ca un exemplu pentru creştini, fapt care demonstrează că Iov constituie cu adevărat un personaj istoric. — Iacob 5:11.
2. Cum putem determina în ce perioadă a fost Iov pus la încercare de către Satan?
2 Iov a trăit în ţara Uţ, într-o regiune care corespunde Arabiei de astăzi. Chiar dacă Iov nu a fost un israelit, el a fost însă un închinător al lui Iehova, fapt pe care Dumnezeu l-a semnalat lui Satan atunci cînd i-a atras atenţia asupra lui Iov. Declaraţia divină conform căreia „nu există nici unul ca el pe pămînt, un om ireproşabil şi integru“, ne dezvăluie că, în acea perioadă de timp, nici un alt slujitor al lui Dumnezeu nu se distingea prin astfel de calităţi excepţionale (Iov 1:8). Prin urmare, Iov trebuie să fi fost pus la încercare de către Diavol pe parcursul perioadei în care verii săi îndepărtaţi, israeliţii, se aflau în sclavie în Egipt. Cu alte cuvinte, este vorba despre perioada cuprinsă între anii 1657 î.e.n., data morţii lui Iosif, un personaj cunoscut pentru remarcabila sa integritate, şi momentul în care a apărut pe scena istorică un alt bărbat integru, şi anume Moise.
3. Cine a scris cartea despre Iov şi cum a putut obţine informaţiile necesare în acest scop?
3 Cel care a scris cartea despre Iov este probabil Moise. Dar cum anume a putut el să aibă cunoştinţă despre încercările patriarhului? Ei bine, după ce a fost nevoit să părăsească Egiptul, în 1553, Moise s-a stabilit în Madian, ţinut care se afla nu departe de ţara Uţ (Exod 2:15–25; Fapte 7:23–30). În acea vreme, Iov îşi trăia ultimii săi 140 de ani de viaţă pe care îi datora binecuvîntării lui Iehova (Iov 42:16). Mai tîrziu, cînd israeliţii au trecut pe lîngă ţara Uţ, spre sfîrşitul călătoriei lor prin deşert, Moise a putut obţine informaţii despre ultimii ani de viaţă ai lui Iov şi despre moartea sa.
Cunoştinţa limitată a lui Iov
4. (a) După cîte ne putem da seama, cum a putut Iov să-l cunoască pe Iehova, şi ce anume ne permite să spunem că el trebuie să fi fost în legătură cu descendenţii lui Avraam şi Isaac? (b) Cum a devenit Iov un bărbat de o remarcabilă integritate?
4 Cînd Iov a fost pus la încercare, el dispunea doar de o cunoştinţă limitată despre Dumnezeu şi despre scopurile sale. Într-adevăr, pe atunci încă nu fusese aşternută în scris nici o carte a Bibliei. Cu toate acestea, Iov trebuie să fi fost informat într-o oarecare măsură despre relaţiile pe care le întreţinuse Iehova cu Avraam, Isaac, Iacob şi Iosif, deoarece, se pare că el era un descendent al lui Nahor, fratele lui Avraam, pe linia primului fiu al acestuia, Uţ. Mai mult încă, Uţ era frate cu Betuel, care era tatăl Rebecăi, soţia lui Isaac şi deci străbunicul lui Iosif (Geneza 22:20–23). Nu încape nici o îndoială că Iov acorda o mare valoare tuturor lucrurilor pe care le putea şti referitor la tot ceea ce Iehova îi comunicase lui Avraam şi descendenţilor săi şi că el avea o vie dorinţă să-i fie plăcut lui Dumnezeu. În acest fel, Iov a devenit un bărbat de o remarcabilă integritate, un om ireproşabil şi ataşat exclusiv lui Iehova.
5. Ce factor deosebit face ca integritatea lui Iov să fie atît de remarcabilă?
5 La scurt timp după moartea lui Iosif, care avusese loc în Egipt, integritatea lui Iov a constituit obiectul unei controverse între Iehova Dumnezeu şi Satan, controversă care s-a desfăşurat în cerurile invizibile. Însă Iov nu ştia absolut nimic despre această controversă care gravita în jurul integrităţii sale. Dar tocmai faptul că Iov nu cunoştea motivele suferinţelor sale, face atît de remarcabilă integritatea sa de nezdruncinat. Aşadar, pentru ca toţi oamenii loiali, care aveau să urmeze după el, să poată trage foloase din exemplul de integritate a lui Iov, Iehova a dispus ca Moise să consemneze relatarea despre această controversă.
Chestiunea controversată în legătură cu integritatea lui Iov
6. (a) Cum reiese din desfăşurarea unei reuniuni din cer că între Dumnezeu şi Satan există un litigiu? (b) Cînd a fost ridicată problema de litigiu şi în ce constă ea în fond?
6 Cartea despre Iov ridică vălul invizibilităţii şi ne permite să asistăm la o reuniune a îngerilor în faţa persoanei lui Dumnezeu, în ceruri. Satan este şi el prezent, iar Iehova îi aminteşte că „nu există nici unul ca el [Iov] pe pămînt, un om ireproşabil şi integru, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău“ (Iov 1:8). Este evident că între Dumnezeu şi Satan există un litigiu care îi pune în opoziţie, iar acest litigiu se referă la integritatea lui Iov. Acesta nu este însă un lucru nou. În realitate, problema a fost ridicată atunci cînd Satan i-a abătut de la Dumnezeu pe Adam şi Eva, declarînd ceea ce, cu alte cuvinte, ar suna astfel: ‘Dacă m-ai lăsa s-o fac, aş abate de la tine pe oricine îţi slujeşte.’ — Geneza 3:1–6.
7. Ce explicaţie trebuia să ofere Satan cu privire la integritatea lui Iov şi ce provocare i-a adresat el lui Dumnezeu?
7 Acum, în decursul acestei reuniuni oficiale, care are loc în ceruri, Satan trebuie să ofere o explicaţie referitoare la integritatea lui Iov. „Oare degeaba s-a temut Iov de Dumnezeu?“, întreabă el. „Nu ai pus tu însuţi o îngrăditură în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce are de jur împrejur?“ Apoi Satan îi adresează lui Dumnezeu această provocare: „Dar, pentru a schimba lucrurile, întinde-ţi mîna (. . .) şi atinge tot ce are şi vezi dacă nu te va blestema în faţă.“ — Iov 1:9–11.
8. (a) Cum a reacţionat Iehova la provocarea lui Satan? (b) Ce lovituri îngrozitoare a adus el asupra lui Iov?
8 Iehova acceptă provocarea Diavolului. Avînd o încredere absolută în integritatea lui Iov, el îi răspunde lui Satan: „Iată, tot ce are el este în mîna ta. Numai să nu-ţi întinzi mîna împotriva lui însuşi“ (Iov 1:12). Fără nici o întîrziere, Satan îl loveşte pe Iov. Nişte sabeeni fac o incursiune şi duc cu ei cei 1 000 de boi şi cele 500 de măgăriţe ale lui Iov, după ce îi ucid pe toţi slujitorii, cu excepţia unuia singur. Apoi Satan face să cadă foc din cer care devorează cele 7 000 de oi ale turmei lui Iov împreună cu slujitorii, doar unul singur fiind cruţat. După aceea, Satan aţîţă trei cete de caldeeni să fure cele 3 000 de cămile ale lui Iov, după ce i-au masacrat pe toţi slujitorii, afară de unul. În cele din urmă, Satan face să sufle un vînt puternic, care izbeşte casa în care cei zece copii ai lui Iov se află la o petrecere, şi aceştia pier cu toţii. Apoi, la intervale de timp foarte scurte, supravieţuitorii fiecăreia din aceste nenorociri îi aduc lui Iov ştirile îngrozitoare despre cele petrecute. — Iov 1:13–19.
9. De ce erau deosebit de greu de suportat încercările lui Iov? Totuşi ce atitudine a adoptat Iov?
9 Ce multe nenorociri! Chiar dacă Iov ar fi ştiut cine anume îl oprima în acest fel, tot i-ar fi fost greu să accepte atîtea lovituri. Dar el nici măcar nu ştie acest lucru. El nu are cunoştinţă că se află în centrul unei controverse care s-a declanşat în ceruri şi că Iehova vrea să dovedească prin el faptul că vor exista oameni care vor rămîne integri faţă de el, în ciuda tuturor suferinţelor nejustificate pe care le-ar putea aduce Satan asupra lor. Iar Iov, cu toate că este zdrobit de durere, şi crede chiar că Dumnezeu este într-un anumit fel răspunzător de pierderile pe care le-a suferit el, totuşi, nu exclamă decît atît: „Iehova însuşi a dat, şi Iehova însuşi a luat. Numele lui Iehova să continue a fi binecuvîntat!“ Într-adevăr, „în toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu i-a atribuit nimic nepotrivit lui Dumnezeu.“ — Iov 1:20–22.
10. (a) Ce nouă concesie pretinde Satan în privinţa lui Iov şi de ce Iehova i-o acordă? (b) Ce consecinţe a avut asupra lui Iov starea de plîns în care a fost adus?
10 Cît de umilit trebuie să se fi simţit Satan cu ocazia unei alte reuniuni a îngerilor, cînd Iehova îi reaminteşte cu privire la Iov: „Pînă în prezent el îşi păstrează ferm integritatea.“ Dar Satan nu se recunoaşte învins. El pretinde acum că, dacă i s-ar permite să se atingă de sănătatea lui Iov, acesta l-ar blestema pe Dumnezeu în faţă. Încrezător că Iov va rămîne integru chiar şi într-o astfel de încercare, Iehova îi acordă lui Satan permisiunea să acţioneze, dar cu condiţia să nu-i ia viaţa slujitorului său. Drept urmare, Satan „l-a lovit pe Iov cu furuncule maligne, din talpa piciorului pînă în creştetul capului“ (Iov 2:1–8). Iov este adus într-o stare de plîns, atît de respingătoare încît rudele şi prietenii săi fug de el, iar foştii săi cunoscuţi îl iau în rîs. — Iov 12:4; 17:6; 19:13–19; 30:1, 10–12.
11. Cu ce nouă lovitură a fost atacat Iov şi cum s-a dovedit integritatea sa deosebit de remarcabilă în toate aceste încercări?
11 Dar Iov suferă o nouă lovitură! Soţia lui, a cărei credinţă se clatină, îi spune: „Îţi mai păstrezi încă ferm integritatea? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ Însă Iov îi răspunde: „Tu vorbeşti ca una dintre femeile fără minte. Să acceptăm numai ceea ce este bun de la adevăratul Dumnezeu şi să nu acceptăm şi ceea ce este rău?“ După cum arată relatarea, „în toate acestea Iov nu a păcătuit cu buzele sale“ (Iov 2:9, 10). Dacă vă amintiţi că lui Iov îi era necunoscut motivul suferinţelor sale, atunci veţi recunoaşte că integritatea lui a fost cu adevărat remarcabilă.
Atacuri de alt gen
12. (a) Cine a venit să-l consoleze pe Iov? (b) Cum s-a servit Satan de aceşti oameni pentru a pune şi mai mult la încercare integritatea lui Iov?
12 Dar Satan nu-şi spusese încă ultimul cuvînt. El face să vină la Iov trei bărbaţi cu reputaţie de înţelepţi. Aceştia, fie că îl cunosc personal pe Iov, fie că au auzit vorbindu-se despre el ca despre „cel mai mare dintre toţi orientalii“. În mod vădit, ei sînt cu mult mai în vîrstă decît Iov (Iov 1:3; 15:10; 32:6). Doi dintre ei sînt rude îndepărtate ale lui Iov. Elifaz din Teman descinde din Avraam prin Teman, nepotul lui Esau, iar Bildad din Şuah este un descendent al lui Şuah, fiul lui Avraam (Iov 2:11; Geneza 36:15; 25:2). Originea lui Ţofar este nesigură. Aceşti trei bărbaţi vin la Iov cu aşa-zisa intenţie de a-l consola, dar în realitate Satan se serveşte de ei pentru a încerca să ştirbească integritatea lui Iov. Ca şi în cazul interogatoriilor politice, cînd anchetatorii simulează că vor să fie prieteni cu cei anchetaţi, pentru a le submina loialitatea şi a-i stîrni contra guvernului, tot astfel şi Satan credea că „mîngîietorii“ lui Iov îl vor stîrni împotriva Dumnezeului său. — Iov 16:2, 3.
13. (a) Ce au făcut vizitatorii lui Iov atunci cînd au ajuns lîngă el? (b) Cînd s-a iniţiat discuţia, sub ce formă a ajuns să se desfăşoare aceasta?
13 O dată ajunşi alături de Iov, cei trei vizitatori petrec şapte zile şi şapte nopţi, observînd în linişte durerea sa cumplită şi umilirea lui extremă (Iov 2:12, 13). Elifaz, care pare a fi cel mai în vîrstă, ia în cele din urmă iniţiativa de a vorbi; el stabileşte tema generală şi spiritul unei abordări care se transformă într-o dezbatere compusă din trei părţi. Discursul lui Elifaz, ca şi discursurile pe care le rostesc în continuare tovarăşii săi, conţin, într-o mare măsură, acuzaţii. După fiecare intervenţie a acuzatorilor săi, Iov le răspunde şi respinge argumentele lor. La cea de a treia parte a dezbaterilor, Ţofar nu mai participă, probabil fiindcă apreciază că nu mai poate adăuga nimic. Astfel, Ţofar nu rosteşte decît două discursuri, în timp ce Elifaz şi Bildad vorbesc amîndoi de cîte trei ori.
14. La ce gen de argumente au recurs cei trei „mîngîietori“ ai lui Iov? Arătaţi că Satan a folosit aceeaşi tactică împotriva lui Isus.
14 Elifaz este cel care vorbeşte cel mai mult, iar exprimările sale sînt puţin mai moderate decît ale celorlalţi doi. Bildad este mai caustic iar Ţofar este încă şi mai mult. Argumentele lor sînt prezentate cu abilitate, în vederea atingerii obiectivului lui Satan, şi anume de a ştirbi integritatea lui Iov. Uneori ei enunţă nişte adevăruri, dar le aşează într-un context necorespunzător, sau le aplică în mod greşit. Satan va utiliza aceeaşi tactică împotriva lui Isus. După ce citează un text din Scripturi, arătînd că un înger îl va ocroti pe cel care îi slujeşte lui Dumnezeu, Diavolul îl îndeamnă pe Isus să dovedească că este Fiul lui Dumnezeu, aruncîndu-se de pe acoperişul templului (Matei 4:5–7; Psalm 91:11, 12). Iov a trebuit să facă faţă unor argumentări satanice de acelaşi gen, pentru o perioadă îndelungată de timp.
15. După părerea lui Elifaz, care era cauza nenorocirilor lui Iov?
15 În discursul său introductiv, Elifaz pretinde că greutăţile prin care trece Iov constituie o plată pentru păcatele sale. „Care om nevinovat a pierit vreodată?“ întreabă el. „Conform cu ceea ce am văzut, cei care născocesc ce este dăunător şi cei care seamănă necaz, ei înşişi le vor secera“ (Iov 4:7, 8). Elifaz continuă, afirmînd că Dumnezeu nu are nici o încredere în slujitorii săi: „Iată, el nu are încredere în servitorii săi şi îi acuză de lipsuri pe mesagerii săi. Cu atît mai mult pe cei care locuiesc în case de lut!“ — Iov 4:18, 19.
16. Cum a prelungit Bildad asaltul verbal al lui Elifaz şi ce ilustrare a aplicat el în mod greşit?
16 Bildad prelungeşte acest asalt verbal: „Dacă tu eşti curat şi integru“, spune el, „de pe acum, el [Dumnezeu] s-ar trezi pentru tine şi ar restabili cu certitudine dreptul tău loc de locuit.“ Bildad reaminteşte faptul că papirusul şi trestia se usucă şi mor dacă sînt lipsite de apă. De aici el conchide, pe bună dreptate, că şi ‘toţi cei care îl uită pe Dumnezeu’, de asemenea, vor pieri. Totuşi, ce mare eroare să aplice această ilustrare la cazul lui Iov şi încă să adauge: „Însăşi speranţa apostatului va pieri“! — Iov 8:6, 11–13.
17. Ce exprimări virulente susţine Ţofar?
17 Intervenţia lui Ţofar este încă şi mai virulentă. Ceea ce spune el s-ar putea exprima, cu alte cuvinte, astfel: ‘O, dacă Dumnezeu ar vrea să vorbească şi să-ţi spună ce gîndeşte despre tine! El ştie ce ai făcut. El te pedepseşte chiar mai puţin decît meriţi. Eliberează-te de păcatele tale şi îndepărtează de tine orice răutate şi atunci vei fi în siguranţă şi vei avea numeroşi prieteni.’ — Iov 11:4–6, 14–20.
18. Cum continuă să-l atace pe Iov cei trei „mîngîietori“ ai săi în partea a doua a dezbaterii?
18 În partea a doua a dezbaterii, Elifaz atacă din nou integritatea lui Iov şi spune: ‘Dumnezeu nu se încrede nici chiar în îngerii săi, cu atît mai puţin într-un om ca tine! Cel rău este întotdeauna torturat’ (Iov 15:14–16, 20). Iritat de rezistenţa fermă pe care Iov o opune argumentelor sale, Bildad îi spune, în fond, aproximativ astfel: ‘Lumina ta se va stinge. Orice amintire despre existenţa ta va dispărea. Iată ce se întîmplă cu aceia care îl uită pe Dumnezeu’ (Iov 18:5, 12, 13, 17–21). Făcînd aluzie la prosperitatea din trecut a lui Iov, Ţofar îl întreabă: ‘Nu ştii tu că strigătul de bucurie al celor răi este scurt şi că veselia unui apostat este pentru un moment? Cerul a descoperit greşelile celor răi.’ — Iov 20:4, 5, 26–29.
19. (a) După părerea lui Elifaz, ce valoare acordă Dumnezeu integrităţii omului? (b) Cum încheie Bildad acest asalt verbal împotriva lui Iov?
19 Elifaz deschide partea a treia a dezbaterii punînd această întrebare: ‘Poate fi util un om lui Dumnezeu? Chiar dacă tu ai fi ireproşabil, ce cîştig ar avea de aici Dumnezeu? Întoarce-te la Dumnezeu şi pune-ţi lucrurile tale în ordine. Atunci vei fi restabilit’ (Iov 22:2, 3, 21–23). În sfîrşit, Bildad încheie acest asalt verbal: ‘Cine de pe pămînt se poate lăuda că este curat?’ întreabă el. ‘Dumnezeu este atît de puternic încît luna şi stelele înseşi sînt nimic alături de el. Cu atît mai puţin omul, care nu este în faţa lui decît un mizerabil vierme!’ — Iov 25:2–6.
Iov se apără, apoi este disciplinat
20. (a) Cum a răspuns Iov la argumentul potrivit căruia suferinţa constituie o răsplată acordată de Dumnezeu pentru păcate? (b) Care era hotărîrea lui Iov şi cum anume ştim că integritatea sa se bucura de mare preţ în faţa lui Dumnezeu?
20 În pofida cumplitei sale suferinţe, Iov nu cedează nici un moment în faţa argumentelor viclene ale persecutorilor săi. Dacă suferinţa constituie într-adevăr răsplata acordată de Dumnezeu pentru păcate, atunci, întreabă Iov, „de ce rămîn cei răi în viaţă, au îmbătrînit şi au devenit totodată superiori în bogăţie?“ (Iov 21:7–13). În afara acestui fapt, şi contrar cu ceea ce pretind acuzatorii lui Iov, Iehova acordă realmente valoare integrităţii slujitorilor săi, căci aceasta îi permite să răspundă batjocurilor lui Satan, care se laudă că-i va abate de la Dumnezeu pe toţi cei care îi slujesc (Proverbe 27:11; Psalm 41:12). Iov are convingerea că este integru, de aceea el declară: „Pînă la moarte nu voi renunţa la integritatea mea!“ (Iov 27:5). Nu, el nu a făcut nimic care să merite ceea ce i s-a întîmplat.
21. Ce le-a spus Elihu pretinşilor mîngîietori ai lui Iov şi ce mustrare i-a adresat el, pe merit, acestuia?
21 Elihu care este un bărbat tînăr, ascultă cu atenţie fiecare declaraţie de pe parcursul acestei lungi dezbateri. Acum, el ia cuvîntul, spunîndu-le acestor pretinşi mîngîietori că ei nu au reuşit deloc să demonstreze că Iov ar fi un păcătos (Iov 32:11, 12). Apoi, întorcîndu-se spre Iov, Elihu declară: „Am auzit sunetul cuvintelor tale: «Sînt curat, fără încălcare de lege, sînt curat şi fără greş. Iată! El găseşte motive să mi se opună, mă ia drept duşman al său.» (. . .) Iată, în aceasta nu ai avut dreptate“ (Iov 33:8–13; 6:29; 13:24, 27; 19:6–8). Da, Iov a căutat prea mult să se justifice. Însă, în acelaşi timp, el nu l-a condamnat niciodată pe Dumnezeu şi nici nu a încetat să creadă că el face tot ceea ce este drept.
22. (a) Ce a răspuns Iov, după ce l-a ascultat pe Iehova? (b) Ce a cerut Iehova din partea pretinşilor mîngîietori ai lui Iov şi ce sfîrşit a cunoscut Iov?
22 În timp ce Elihu îşi încheie conversaţia sa, se pregăteşte o furtună şi vocea lui Iehova însuşi se face auzită din mijlocul furtunii: „Cine este cel care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoştinţă (. . .) Încinge-ţi coapsele (. . .) Iar eu să te întreb şi tu să mă informezi.“ După ce îl ascultă pe Iehova, Iov recunoaşte că a vorbit fără să se gîndească, că a fost lipsit de cunoştinţă şi se căieşte „în ţărînă şi în cenuşă“. Apoi Iehova îl condamnă pe Elifaz şi pe cei doi tovarăşi ai săi şi îi spune lui Iov să intervină ca mediator în favoarea lor. În continuare, Iov este vindecat şi are fericirea să i se nască şapte fii şi trei fiice frumoase, avînd de două ori mai multe animale decît posedase înainte. El va mai trăi încă 140 de ani şi va muri „bătrîn şi sătul de zile“. — Iov 38:1–4; 42:1–17.
23. Cum ar trebui să ne influenţeze exemplul de integritate al lui Iov?
23 Iov a fost, într-adevăr, un om de o remarcabilă integritate. Nu a existat nimic care să-i permită să ştie că era ţinta unei provocări pline de ură din partea Diavolului. Integritatea sa este cu atît mai remarcabilă întrucît Iov, cu toate că îl considera răspunzător pe Dumnezeu pentru suferinţele sale, totuşi el nu l-a renegat niciodată, nici nu l-a blestemat. Ce exemplu minunat pentru noi, care ştim de cine este încercată integritatea noastră! Noi ne simţim, desigur, îndemnaţi să urmăm exemplul lui Iov şi să perseverăm în lucrarea lui Iehova, indiferent ce ne-ar putea face Adversarul său.
Cum vei răspunde?
◻ Ce factori determină faptul că integritatea lui Iov este atît de remarcabilă?
◻ Ce bărbaţi l-au vizitat pe Iov şi ce sconta Satan prin ei?
◻ Ce argumente au utilizat împotriva lui Iov aceşti trei „mîngîietori“?
◻ Ce a spus Iov pentru a se apăra, dar cum a fost el mustrat?
◻ Cum s-au terminat lucrurile şi ce efect ar trebui să aibă toate acestea asupra noastră?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Satan a trimis la Iov trei „mîngîietori“ pentru a-l stîrni împotriva lui Dumnezeu