Justiţia marchează toate căile lui Dumnezeu
„Stînca, perfectă este activitatea sa, căci toate căile sale sînt justiţie. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există injustiţie; drept şi integru este el.“ — DEUTERONOM 32:4.
1. Ce calităţi ale lui Iehova a scos în evidenţă Moise în faţa fiilor lui Israel înaintea morţii sale, şi de ce era el corespunzător pentru a face aceasta?
IEHOVA, Judecătorul, Legislatorul şi Regele suprem, „iubeşte dreptatea şi justiţia“ (Psalm 33:5; Isaia 33:22). Moise, mediatorul legămîntului Legii, un profet „pe care Iehova l–a cunoscut faţă în faţă“, a dobîndit o cunoştinţă profundă despre căile juste ale lui Iehova (Deuteronom 34:10; Ioan 1:12). Cu puţin timp înaintea morţii sale, el a scos în evidenţă excelenţa justiţiei lui Iehova. Înaintea întregii congregaţii a lui Israel, el a pronunţat cuvintele acestui cîntec: „Daţi ascultare, o, ceruri, şi lăsaţi–mă să vorbesc, şi să audă pămîntul cuvintele gurii mele! (. . .) Voi proclama numele lui Iehova. Atribuiţi–i grandoare Dumnezeului nostru! Stînca, perfectă este activitatea sa, căci toate căile sale sînt justiţie. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există injustiţie; drept şi integru este el.“ — Deuteronom 32:1, 3, 4.
2. Cum a marcat justiţia mereu toate acţiunile lui Dumnezeu şi de ce este important lucrul acesta?
2 Justiţia marchează toate acţiunile lui Iehova, şi aceasta este exercitată întotdeauna în perfectă armonie cu înţelepciunea sa, cu iubirea şi cu puterea. În Iov 37:23, Elihu, slujitorul lui Dumnezeu i–a reamintit lui Iov: „Cît despre cel Atotputernic, noi nu am pătruns pînă la el; el este sublim în putere, şi justiţia şi abundenţa dreptăţii el nu le va micşora.“ La rîndul său, regele David a scris: „Iehova iubeşte justiţia şi el nu îi va părăsi pe cei loiali ai săi“ (Psalm 37:28). Ce asigurare reconfortantă! În toate căile sale Dumnezeu nu îi va abandona niciodată, nici măcar un moment, pe cei care îi sînt loiali. Justiţia lui Dumnezeu garantează aceasta!
De ce lipseşte justiţia?
3. Din ce cauză lipseşte justiţia printre oamenii din zilele noastre şi cum afectează aceasta relaţiile lor cu Dumnezeu?
3 Din moment ce Iehova este Dumnezeul justiţiei, Acela care iubeşte justiţia, „Creatorul extremităţilor pămîntului“, din ce cauză există o atît de mare lipsă de justiţie printre oamenii din zilele noastre? (Isaia 40:28). În Deuteronom 32:5, Moise răspunde prin aceste cuvinte: „Ei au acţionat într–un mod dezastruos; ei nu sînt copiii lui, defectul este al lor înşişi. O generaţie perversă şi denaturată!“ Într–adevăr, prin conduita lor dezastruoasă, oamenii s–au îndepărtat în aşa măsură de Creatorul lor încît gîndurile şi căile sale sînt descrise ca fiind mai înalte decît cele ale oamenilor, aşa cum „cerurile sînt mai sus decît pămîntul“. — Isaia 55:8, 9.
4. Ce cale a ales omul şi la ce l–a condus aceasta?
4 Să nu uităm niciodată că omul nu a fost conceput de Creatorul său să acţioneze independent de El. Ieremia defineşte corect condiţia umană în aceşti termeni: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu–i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu–i aparţine omului care umblă nici măcar să–şi dirijeze paşii“ (Ieremia 10:23). Respingînd căile juste şi dominaţia lui Dumnezeu, omul s–a plasat sub o cu totul altă dominaţie, invizibilă şi puternică: cea a lui Satan Diavolul şi a demonilor săi care sînt asociaţi cu el. Apostolul Ioan a spus fără ocolişuri: „Întreaga lume zace în puterea celui rău.“ Aceste forţe demonice nu au nici un interes să favorizeze justiţia printre oameni. — 1 Ioan 5:19.
5. Ce declaraţii arată că în lumea actuală lipseşte justiţia?
5 Pentru a scoate în evidenţă lipsa de justiţie în aceste zile de încheiere ale actualului sistem de lucruri, cităm o declaraţie făcută în 1984 de către William French Smith, ministrul justiţiei din S.U.A. Făcînd comentarii cu privire la o anchetă în legătură cu pedepsele cu închisoarea pronunţate în 12 state americane între anii 1977 şi 1983, el a declarat: „Publicul crede că cei mai mari criminali — ucigaşii, tîlharii, traficanţii de droguri — sînt condamnaţi la pedepse lungi. Dar acest studiu (. . .) arată cît este de uşor pentru aceşti criminali înrăiţi să se reîntoarcă pe străzi pentru a comite noi crime.“ Nu este de mirare, aşadar, că Paul Kamenar, membru al Washington Legal Foundation a spus: „Sistemul judiciar se dovedeşte foarte adesea laxist.“
6. (a) Care era starea morală a lui Iuda înainte de captivitatea sa? (b) Ce întrebări a pus Habacuc, şi sînt ele aplicabile şi astăzi?
6 Înainte de a cădea în mîinile armatelor babiloniene în anul 607 î.e.n., naţiunea lui Iuda suferea, de asemenea, de o aplicare deficitară a justiţiei. De aceea, Dumnezeu l–a îndemnat pe profetul său Habacuc să scrie: „Legea înţepeneşte şi justiţia nu iese niciodată. Pentru că cel rău îl împresoară pe cel drept, din acest motiv justiţia iese denaturată“ (Habacuc 1:4). Această situaţie de injustiţie l–a determinat pe profet să–i pună lui Iehova această întrebare: „De ce te uiţi tu la cei care acţionează cu perfidie şi continui să taci cînd cineva rău îl înghită pe cineva care este mai drept decît el?“ (Habacuc 1:13). În zilele noastre, persoanele care sînt adînc întristate văzînd cum injustiţia este practicată în toate domeniile activităţii umane, ar putea, de asemenea, întreba pe bună dreptate: De ce Dumnezeul justiţiei continuă să tolereze injustiţia pe pămînt? De ce nu face el nimic atunci cînd „justiţia iese denaturată“? De ce ’continuă să tacă‘? Acestea sînt întrebări importante la care numai valorosul Cuvînt al lui Dumnezeu, Biblia, dă răspunsuri adevărate şi satisfăcătoare.
De ce a permis Dumnezeu injustiţia
7. (a) De ce a pierdut omul Paradisul pe care i–l oferise Dumnezeu? (b) Ce întrebări s–au ivit în Eden, şi în ce mod a reacţionat la aceasta justiţia lui Dumnezeu?
7 Aşa cum a atestat Moise, lucrările lui Dumnezeu sînt perfecte. Cuplul uman perfect pe care Dumnezeu l–a plasat în Paradis, în Eden, nu făcea excepţie de la aceasta (Geneza 1:26, 27; 2:7). Aceste condiţii perfecte erau în măsură să asigure bunăstarea şi fericirea omenirii. Relatarea de inspiraţie divină ne spune: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi, iată că totul era foarte bun“ (Geneza 1:31). Dar fericirea edenică a fost de scurtă durată. Sub influenţa unei creaturi spirituale rebele, Eva şi soţul ei, Adam, au ajuns la o confruntare directă cu Iehova referitor la modul său de a–i guverna. În felul acesta a fost pusă în discuţie justeţea poruncilor pe care Dumnezeu li le dăduse (Geneza 3:1–6). Această sfidare la adresa justeţei guvernării lui Dumnezeu a dat naştere la întrebări fundamentale de ordin moral. Relatarea istorică despre bărbatul fidel Iov arată că era pusă acum la îndoială integritatea tuturor creaturilor lui Dumnezeu. Justiţia pretindea să se acorde un anumit timp pentru rezolvarea acestor chestiuni de importanţă universală. — Iov 1:6–11; 2:1–5; vezi şi Luca 22:31.
8. (a) În ce condiţii dezastruoase se găseşte astăzi omul? (b) Ce rază de speranţă se întrezăreşte în cîntecul lui Moise?
8 Pavel a rezumat pe scurt la Romani 8:22 starea nenorocită a neamului omenesc, drept urmare a respingerii căilor drepte ale lui Dumnezeu. Aici el scrie: „Pînă acum toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună.“ O mare parte a acestor ’gemete‘ şi ’suferinţe‘ este datorată absenţei justiţiei în societatea umană unde „omul a dominat asupra omului spre paguba sa“ (Ecleziast 8:9). Dar mulţumiri să–i fie aduse Dumnezeului Atotputernic pentru că el nu va permite ca o asemenea denaturare a justiţiei să continue la infinit! Referitor la aceasta, să observăm ce spune Moise în continuare în cîntecul său, la Deuteronom 32:40, 41: „ «Aşa cum este adevărat că eu trăiesc pe timp indefinit», dacă într–adevăr îmi ascut sabia sclipitoare şi mîna mea apucă judecata, mă voi răzbuna împotriva adversarilor mei şi le voi da răsplata celor care mă urăsc intens.“
9. Explicaţi cum mîna lui Iehova ’a apucat judecata‘ atunci cînd omul s–a răzvrătit.
9 Mîna lui Iehova ’a apucat judecata‘ acolo, în Eden, cu mult timp în urmă. Fără întîrziere, Dumnezeu l–a condamnat în mod just pe om la moarte din cauza neascultării intenţionate. El i–a zis lui Adam: „Ţărînă eşti şi în ţărînă te vei reîntoarce“ (Geneza 3:19). Cu secole mai tîrziu, apostolul Pavel a rezumat tristele consecinţe pe care le–a avut păcatul lui Adam asupra întregii familii umane. El a scris: „Aşa cum printr–un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s–a extins la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit.“ — Romani 5:12.
10. Care sînt cele două seminţe care s–au dezvoltat după răzvrătirea lui Adam şi cum a acţionat Iehova întotdeauna?
10 După răzvrătirea omului, Dumnezeu a declarat, de asemenea: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămînţa ta şi sămînţa ei. El îţi va strivi capul iar tu îi vei strivi călcîiul“ (Geneza 3:15, 17–19). Dezvoltarea acestor două seminţe a continuat pe parcursul a 6 000 de ani şi o „duşmănie“ a existat întotdeauna între ele. Dar în pofida tuturor schimbărilor survenite pe scena pămîntească, dreptele căi ale lui Iehova nu s–au schimbat. Prin intermediul profetului său Maleahi Dumnezeu a spus: „Eu sînt Iehova; eu nu m–am schimbat“ (Maleahi 3:6). Aceasta ne dă asigurarea că modul în care a tratat Dumnezeu cu oamenii imperfecţi şi răzvrătiţi a fost marcat întotdeauna de justiţie. Niciodată Iehova nu a deviat de la principiile sale înalte şi drepte. Dimpotrivă, el le–a aplicat încontinuu în armonie cu celelalte calităţi minunate ale sale: înţelepciunea, iubirea şi puterea.
Dumnezeu vine în ajutorul oamenilor
11, 12. Cu ce cuvinte descrie Psalmul 49 situaţia în care a ajuns omul?
11 La fel ca tentaculele unei uriaşe caracatiţe, influenţa nefastă a lui Satan s–a extins asupra întregii familii umane. Oamenii au o nevoie disperată de a fi eliberaţi nu numai de condamnarea la moarte pronunţată asupra lor ci şi de sistemele nedrepte prin care omul îşi exercită dominaţia sa imperfectă.
12 Situaţia catastrofală în care a ajuns omul după condamnarea sa la moarte este bine descrisă în acest psalm compus de fiii lui Core: „Ascultaţi aceasta, voi, popoare toate! Plecaţi–vă urechea, voi toţi, locuitori ai sistemului de lucruri, voi, fii ai omenirii, precum şi fii ai omului, tu, bogatule, şi tu, săracule, împreună. Nici unul dintre ei nu poate răscumpăra nici într–un fel nici măcar un frate, nici să–i dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el (iar preţul de răscumpărare al sufletului lor este atît de scump încît a încetat pe timp indefinit), pentru ca el să trăiască încă pentru totdeauna şi să nu vadă groapa“ (Psalm 49:1, 2, 7–9). Toate acestea s–au întîmplat ca expresie a justiţiei divine.
13, 14. (a) Numai cine putea să vină în ajutorul omului, şi de ce alegerea făcută de Dumnezeu era atît de potrivită? (b) În ce mod toate promisiunile divine au devenit „Da“ graţie lui Isus?
13 Spre cine putem, aşadar, să ne îndreptăm pentru a primi ajutor? Psalmistul răspunde: „Dumnezeu însuşi îmi va răscumpăra sufletul din mîna Şeolului“ (Psalm 49:15). Numai graţie marii iubiri a lui Dumnezeu, pe care el o manifestă în armonie cu justiţia sa va putea fi omul eliberat din „mîna Şeolului“. Cu ocazia unei conversaţii nocturne cu Nicodim, un fariseu prudent, Isus a răspuns încă şi mai exact acestor întrebări, zicînd: „Căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l–a dat pe Fiul său unic–născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el, să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Înainte de venirea sa pe pămînt, Fiul lui Dumnezeu a trăit în ceruri împreună cu Tatăl său. În cursul acestei existenţe preumane, s–a spus că el ’îi iubea pe fiii oamenilor‘ (Proverbe 8:31). Cît de potrivit a fost, aşadar, ca Iehova să aleagă această creatură spirituală deosebită — Fiul său unic–născut — pentru a răscumpăra omenirea!
14 Cu referire la Isus Pavel a zis: „Indiferent cît de multe sînt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui“ (2 Corinteni 1:20). Una din aceste promisiuni consemnată de către profetul Isaia este citată în Matei 12:18, 21, unde citim referitor la Isus: „Iată, slujitorul meu pe care l–am ales, iubitul meu pe care sufletul meu l–a aprobat! Voi pune spiritul meu asupra lui şi el va face ca naţiunile să înţeleagă cu claritate ce este justiţia. Da, în numele său vor spera naţiunile.“ — Vezi Isaia 42:1–4.
15, 16. Cum a fost posibil pentru Isus să devină „Tată etern“ pentru descendenţii lui Adam?
15 În timpul serviciului său pămîntesc, Isus a explicat în mod clar că oamenii din toate naţiunile puteau, în sfîrşit, să spere în numele său şi să se bucure astfel de binecuvîntările care decurg din justiţia divină. El a declarat: „Fiul omului a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi pentru a–şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Legea perfectă pe care Dumnezeu a dat–o naţiunii Israel spunea: „Suflet pentru suflet“ (Deuteronom 19:21). În consecinţă, după ce Isus şi–a dat viaţa sa perfectă în moarte şi a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu pentru a se înălţa la cer, el a putut să–i prezinte lui Iehova valoarea vieţii sale umane perfecte în schimbul dreptului la viaţă pe care Adam îl pierduse. În acest mod, Isus a devenit „ultimul [sau al doilea] Adam“, şi este împuternicit acum să acţioneze în calitate de „Tată etern“ al tuturor descendenţilor lui Adam care exercită credinţă. — 1 Corinteni 15:45; Isaia 9:6.
16 Calea divină a salvării prin intermediul iubitoarei prevederi privitoare la jertfa de răscumpărare depusă de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a fost astfel ’adusă cu claritate la cunoştinţa naţiunilor‘. Acest fapt este, într–adevăr, marcat de justiţia divină. Cît de recunoscători ar trebui să–i fim lui Dumnezeu pentru că a făcut în aşa fel încît ’sufletul nostru să poată fi răscumpărat din mîna Şeolului‘!
Apărarea răscumpărării
17, 18. Cu cine s–a asociat C.T. Russell în anii 1870 dar cum l–a luat prin surprindere Barbour în 1878?
17 La fel ca şi creştinii din primul secol al erei noastre, Martorii lui Iehova din timpurile moderne au susţinut în mod neclintit doctrina despre jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Este interesant de amintit că primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, Charles Taze Russell a fost un anumit timp coeditor şi susţinător financiar al unei reviste religioase intitulată The Herald of the Morning (Mesagerul dimineţii). Această revistă era publicată la origine de către un adventist cu numele N.H. Barbour din Rochester (New York, S.U.A.). Russell avea atunci mai puţin de treizeci de ani, în timp ce Barbour era mult mai în vîrstă.
18 Totul părea să decurgă bine pînă în 1878 cînd Barbour a publicat, pe neaşteptate, un articol care nega doctrina răscumpărării. Descriind ce s–a întîmplat, Russell a spus: „Dl. Barbour a scris (. . .) un articol pentru The Herald în care respingea doctrina răscumpărării, negînd faptul că moartea lui Cristos a constituit preţul de răscumpărare pentru Adam şi pentru descendenţii săi. El afirmă că moartea Domnului nostru nu putea fi de mai mult folos ca mijloc de plată pentru păcatele omeneşti decît ar fi străpungerea cu un ac a corpului unei muşte pentru a o face să sufere şi să moară, act pe care un părinte pămîntesc nu l–ar considera drept o reglementare justă pentru delictele copilului său.“
19. (a) Care a fost reacţia lui Russell atunci cînd Barbour a renegat răscumpărarea? (b) S–a realizat oare dorinţa lui Russell referitor la Turnul de veghere?
19 Russell ar fi putut să se lase influenţat de asociatul său mai în vîrstă, dar nu s–a întîmplat aşa. Timp de multe luni, în coloanele revistei a continuat o dispută, Barbour negînd răscumpărarea şi Russell scriind în favoarea ei. În cele din urmă, Russell a pus capăt oricărei asocieri cu Barbour şi a început să publice revista Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos). Referitor la această publicaţie, Russell a declarat: „Încă de la început, acest periodic este un apărător special al Răscumpărării; şi, prin mila lui Dumnezeu, sperăm că el va fi la fel pînă la sfîrşit.“ S–a realizat oare dorinţa lui Russell? Desigur! Aşa cum se poate încă citi pe pagina a doua a acestui periodic, „Turnul de veghere îşi îndeamnă cititorii să creadă în Regele Isus Cristos (. . .) care, cu preţul propriului său sînge i–a deschis omenirii calea spre viaţă eternă“.
20. Ce întrebări rămîn încă fără răspuns?
20 În cele discutate pînă acum am urmărit calea justiţiei divine care pretindea un mijloc de răscumpărare a omenirii de sub condamnarea la păcat şi moarte care apasă asupra familiei umane. Am văzut că iubirea s–a îngrijit de acest mijloc de răscumpărare. Totuşi, trebuie să se răspundă la următoarele întrebări: În ce mod sînt puse la dispoziţie binefacerile jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos? Cum putem să tragem folos din ele şi cînd? Un articol dintr–o ediţie următoare ne furnizează răspunsuri care, în mod sigur, îţi vor întări încrederea că justiţia marchează toate căile lui Dumnezeu.
Cum aţi răspunde?
◼ Ce importanţă acordă Dumnezeu justiţiei?
◼ De ce există atît de multă injustiţie în lume?
◼ Ce a făcut Dumnezeu pentru a elibera omenirea din moarte?
◼ În ce măsură a apărat Turnul de veghere răscumpărarea?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Moise a pronunţat cuvintele cîntecului său în cîmpia Moabului
[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]
Dumnezeu a iubit atît de mult lumea încît l–a dat pe unicul său Fiu