Ei nu s-au reţinut să depună mărturie
1 Numele pe care îl purtăm — Martorii lui Iehova — ne identifică şi descrie ceea ce facem. Noi depunem mărturie despre măreţia Dumnezeului nostru, Iehova (Is. 43:10, 12). Toţi cei care doresc să fie membri ai unei congregaţii trebuie să depună mărturie. Mărturia se depune, în principal, prin intermediul ministerului nostru public, care include vizitele din casă în casă, lucrarea stradală, efectuarea de vizite ulterioare şi conducerea de studii biblice. Pe bună dreptate, fiecăruia dintre noi i se cere să participe într-un mod deplin. — 1 Cor. 15:58.
2 Unii dintre membrii congregaţiei însă nu pot depune mărturie în măsura în care ar dori s-o facă. Poate că sunt împiedicaţi de vreo boală sau de vreo infirmitate gravă. Probabil rudele care se împotrivesc constituie un obstacol considerabil. Unui tânăr i se pot impune anumite restricţii din partea unui părinte necredincios. Persoanele care trăiesc în teritorii izolate în care nu există mijloace de transport pot ajunge la concluzia că le este aproape imposibil să depună mărturie. Cei timizi din fire pot avea unele reţineri. Unii vestitori care se găsesc în vreo situaţie de acest gen pot simţi că nu trăiesc ca nişte creştini adevăraţi deoarece ceea ce pot face ei este mult mai puţin decât ceea ce fac ceilalţi creştini sau decât ceea ce ar vrea într-adevăr să facă. Nu există nici un motiv ca să-şi subaprecieze eforturile (Gal. 6:4). Pentru ei poate fi consolator faptul de a şti că Iehova este mulţumit dacă fac tot ce pot, indiferent de situaţia în care s-ar afla. — Luca 21:1–4.
3 Găsirea unei modalităţi de a participa: S-au relatat mii de experienţe din care s-a observat faptul că unii fraţi care s-au aflat în situaţii dificile nu au permis ca obstacolele să-i împiedice să depună mărturie. Luând iniţiativa în acest sens, ei au conceput o multitudine de modalităţi prin care să depună mărturie informală. Cei care au fost obligaţi de împrejurări să stea în casă au folosit telefonul pentru a „deschide“ o uşă largă depunerii mărturiei. Fiecare vizitator este considerat un posibil ascultător. Chiar dacă o soţie care are o familie împotrivitoare nu poate depune mărturie acasă, ea poate profita de posibilitatea de a le vorbi vecinilor sau altor persoane pe care le întâlneşte în timp ce îşi desfăşoară activităţile zilnice.
4 Un tânăr s-ar putea afla în situaţia în care unul dintre părinţi, necredincios fiind, îi poate interzice să participe la lucrarea de depunere a mărturiei în public. În loc să accepte această situaţie drept un obstacol de netrecut, el îşi poate considera colegii şi profesorii ca fiind „teritoriul“ său, având astfel posibilitatea să depună o frumoasă mărturie şi, poate, chiar să conducă studii biblice. Mulţi dintre cei care trăiesc în localităţi izolate au putut depune mărturie prin intermediul scrisorilor. Cei pe care zelul creştin îi îndeamnă la acţiune vor găsi întotdeauna unele modalităţi de a depune mărturie astfel încât să nu devină „nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Hristos“. — 2 Pet. 1:8.
5 Referitor la participarea noastră în lucrarea de depunere a mărturiei, Iehova a stabilit pentru toţi un numitor comun, respectiv faptul că trebuie să ne dăruim „din toată inima“ (Col. 3:23). Deşi timpul pe care îl petrecem în minister şi ceea ce realizăm fiecare vor fi diferite, motivaţia care ne pune în mişcare este aceeaşi: iubirea sinceră, izvorâtă din „toată inima“ (1 Cron. 28:9; 1 Cor. 16:14). Dacă facem tot ceea ce putem, nu vom avea niciodată motive să ne temem că nu avem suficientă credinţă sau că suntem membri de care congregaţia nu are nevoie deoarece lucrarea pe care putem noi s-o efectuăm este infimă. Asemenea lui Pavel, putem spune plini de încredere că nu ne-am ‘reţinut să spunem nici unul dintre lucrurile care sunt profitabile, nici să învăţăm în public’. — Fap. 20:20, NW.