Ei păstoresc cu compasiune oiţele
DINTRE toate animalele care trăiesc în gospodărie, nici unul nu este ca oaia domestică. Majoritatea animalelor au forţă şi instincte necesare pentru căutarea hranei şi evitarea celor care vin să le prade, dar cu oaia este altceva. Ea este vulnerabilă în faţa animalelor de pradă, fiind incapabilă să se apere singură. Fără păstor, o oaie este fricoasă şi neputincioasă şi, separată de turmă, se pierde cu uşurinţă. Aşadar, docilele oi au motive incontestabile să manifeste ataşament faţă de păstorul lor. Fără el, ele nu ar avea nici o şansă de supravieţuire. Datorită acestor caracteristici, Biblia foloseşte în mod figurativ oile pentru a descrie oameni nevinovaţi, maltrataţi sau fără apărare.
Cu siguranţă, un păstor îşi merită cu prisosinţă răsplăţile. Viaţa sa nu este uşoară. El este expus atât căldurii, cât şi frigului. De asemenea, el petrece nopţi nedormite. El trebuie să apere turma de animale de pradă, deseori periclitându-şi viaţa. Întrucât trebuie să ţină turma unită, păstorul îşi petrece majoritatea timpului în căutarea oilor care se rătăcesc sau se pierd. El trebuie să le îngrijească pe cele bolnave sau rănite. Mieii slabi sau obosiţi trebuie duşi pe spate. Preocuparea lui permanentă este să găsească o cantitate suficientă de hrană şi apă. Nu este ceva neobişnuit ca un păstor să doarmă noaptea sub cerul liber pentru a asigura securitatea turmei. Deci păstorirea înseamnă o viaţă aspră care reclamă serviciile unui om curajos, harnic şi ingenios. Mai presus de orice, el trebuie să aibă aptitudinea de a manifesta o preocupare sinceră faţă de turma încredinţată lui spre îngrijire.
Păstorirea turmei lui Dumnezeu
Biblia îi descrie pe membrii poporului lui Dumnezeu ca fiind oi docile, iar pe cei care se îngrijesc de ele ca fiind păstori. Iehova însuşi este ‘Păstorul şi Supravegheto- rul sufletelor noastre’ (1 Petru 2:25). Spunându-i apostolului Petru ‘paşte mieii mei, păstoreşte oiţele mele, paşte oiţele mele’, Isus Cristos, „păstorul excelent“, şi-a exprimat dorinţa ca oile sale să primească o îngrijire plină de compasiune (Ioan 10:11, NW; 21:15–17, NW). Supraveghetorii creştini au fost însărcinaţi în mod solemn cu ‘păstorirea congregaţiei lui Dumnezeu’ (Faptele 20:28, NW). Iar lucrarea lor ca păstori spirituali reclamă calităţile unui bun păstor propriu-zis — curaj, hărnicie, faptul de a fi ingenios şi, în primul rând, o preocupare sinceră faţă de bunăstarea turmei.
În zilele lui Ezechiel, un profet al lui Dumnezeu, majoritatea păstorilor numiţi să îngrijească de necesităţile poporului lui Iehova în Israel nu şi-au îndeplinit însărcinările. Turma lui Dumnezeu suferea îngrozitor, majoritatea membrilor ei părăsind adevărata închinare (Ezechiel 34:1–10). Azi, clericii creştinătăţii se prezintă ca păstori ai aşa-zisei congregaţii creştine, dar starea acesteia, bolnavă spiritualiceşte, dovedeşte că clericii sunt ca impostorii răi care au neglijat şi au maltratat poporul când Isus era pe pământ. Conducătorii religioşi ai creştinătăţii sunt ca „cel plătit“ căruia „nu-i pasă de oi“ (Ioan 10:12, 13). Ei nu sunt câtuşi de puţin dispuşi, capabili sau calificaţi să păstorească turma lui Dumnezeu.
Păstori care se îngrijesc cu adevărat
Isus a dat un exemplu perfect pentru toţi cei care ar dori să păstorească turma lui Iehova. El a fost în toate privinţele plin de iubire, amabilitate şi compasiune faţă de discipolii săi, acordându-le totodată ajutor. El a luat iniţiativa pentru a-i căuta pe cei nevoiaşi. Deşi era ocupat şi, deseori, obosit, Isus îşi făcea întotdeauna timp ca să le asculte problemele şi să-i încurajeze. Faptul că el a fost dispus să renunţe la sufletul său în folosul lor a fost expresia supremă a iubirii. — Ioan 15:13.
Azi, toţi bătrânii de congregaţie numiţi, precum şi slujitorii ministeriali, îşi împart această responsabilitate faţă de turmă. Prin urmare, chiar dacă ar putea avea avantaje materiale într-o altă ţară, faptul respectiv nu îi determină pe marea majoritate a acestor oameni cu responsabilitate să emigreze şi să lase, astfel, congregaţiile fără ajutorul şi supravegherea corespunzătoare. Trăind în „timpuri grele“, turma are nevoie de încurajare şi îndrumare (2 Timotei 3:1–5). Există pericolul mereu prezent ca unii să-i cadă pradă lui Satan, care este „ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“ (1 Petru 5:8). Acum, mai mult ca oricând, este de importanţă vitală ca păstorii creştini ‘să-i mustre pe cei care trăiesc în neorînduială, să-i mîngîie pe cei deznădăjduiţi, să-i sprijine pe cei slabi’ (1 Tesaloniceni 5:14). Este esenţial ca ei să vegheze în permanenţă dacă vor să-i împiedice pe cei inconsecvenţi să se depărteze de turmă. — 1 Timotei 4:1.
Cum poate păstorul stabili când are o oaie nevoie de ajutor? Unele dintre semnele cele mai evidente sunt lipsa de la întrunirile creştine, participarea neregulată la ministerul de teren şi tendinţa de a evita o strânsă asociere cu alţii. Slăbiciunile pot fi şi ele sesizate prin observarea cu atenţie a atitudinii oilor şi a tendinţei manifestate în conversaţiile lor. Poate că ele tind să fie critice la adresa altora, manifestând resentimente. Poate că în conversaţiile lor ele insistă în mod exagerat mai degrabă asupra obiectivelor materialiste decât asupra celor spirituale. O lipsă generală de entuziasm, optimism şi bucurie poate arăta că credinţa lor a slăbit. O faţă posomorâtă ar putea fi un semn că ele se confruntă cu presiuni din partea rudelor împotrivitoare sau a prietenilor lumeşti. Observând aceste lucruri, păstorul poate lucra în direcţia stabilirii genului de ajutor de care este nevoie.
Când vizitează un colaborator de credinţă pentru a-l ajuta, păstorii creştini trebuie să ţină seama de obiectivul lor principal. Aceasta nu este o simplă vizită de curtoazie cu ocazia căreia are loc o conversaţie banală. Când îşi vizita fraţii, scopul apostolului Pavel era de ‘a le împărtăşi un oarecare dar spiritual, ca să devină fermi şi ca să poată avea loc un schimb de încurajări’ (Romani 1:11, 12, NW). Pentru a realiza acest lucru este nevoie de o pregătire prealabilă.
Mai întâi, studiaţi persoana şi încercaţi să stabiliţi care este starea ei spirituală. Odată stabilit lucrul acesta, gândiţi-vă la felul de îndrumare, încurajare sau sfaturi care va fi cel mai util. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, trebuie să fie sursa principală de informaţii, deoarece ea „exercită putere“ (Evrei 4:12, NW). Revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! pot fi consultate pentru a găsi articole care tratează despre nevoile specifice oilor care se confruntă cu probleme speciale. Experienţe încurajatoare şi reconfortante se pot găsi în Anuarul Martorilor lui Iehova. Scopul este de a împărtăşi persoanei respective ceva bun, de natură spirituală, ‘în vederea zidirii [acesteia]’. — Romani 15:2.
Păstorire care este ziditoare
Păstorul unei turme adevărate ştie că oile depind de el în ce priveşte ocrotirea şi îngrijirea. Rătăcirea, boala, oboseala, rănirea şi animalele de pradă constituie cele mai obişnuite pericole. În mod asemănător, păstorul spiritual trebuie să depisteze şi să înlăture pericolele asemănătoare care ameninţă bunăstarea turmei. În cele ce urmează sunt prezentate unele probleme specifice şi câteva sugestii privitoare la ceea ce s-ar putea spune pentru a oferi sfaturi spirituale ziditoare.
1) Asemenea oilor imprudente, unii creştini se rătăcesc de turma lui Dumnezeu, deoarece sunt atraşi de unele lucruri în aparenţă nevinovate şi plăcute. Ei pot fi distraşi şi se pot chiar îndepărta din cauza faptului că urmăresc scopuri legate de materialism, destindere sau divertismente (Evrei 2:1). Acestor persoane li s-ar putea aminti de urgenţa timpurilor, de necesitatea de a rămâne lângă organizaţia lui Iehova şi de importanţa punerii intereselor Regatului pe primul plan în viaţă (Matei 6:25–33; Luca 21:34–36; 1 Timotei 6:8–10). Sfaturi utile se găsesc în articolul „Păstraţi-vă echilibrul — Cum?“ din Turnul de veghere din 15 mai 1984, paginile 8–11 (engl.).
2) Un păstor autentic trebuie să acorde îngrijire oilor care cad pradă bolii. În mod asemănător, păstorii spirituali trebuie să-i ajute pe creştinii care se îmbolnăvesc spiritualiceşte din cauza unor factori negativi din viaţa lor (Iacov 5:14, 15). Poate că sunt şomeri, poate că au probleme serioase cu sănătatea sau poate că întâmpină greutăţi în viaţa de familie. Asemenea persoane s-ar putea să nu aibă apetit pentru hrana spirituală sau pentru asocierea cu poporul lui Dumnezeu, fapt care, la rândul lui, duce la izolare şi descurajare. Ei trebuie să fie asiguraţi că Iehova se îngrijeşte de ei şi că îi va sprijini în momentele grele (Psalmul 55:22; Matei 18:12–14; 2 Corinteni 4:16–18; 1 Petru 1:6, 7; 5:6, 7). Poate fi, de asemenea, util să se revadă articolul „În calitate de creştin, priveşte drept înainte“, publicat în Turnul de veghere din 1 noiembrie 1981, paginile 18–21.
3) Păstorul trebuie să observe oile care obosesc. Unii au perseverat cu fidelitate în serviciul lui Iehova de-a lungul mai multor ani. Ei au luptat pentru a ieşi din multe încercări. Acum ei dau semne de oboseală la fapte bune şi s-ar putea chiar să exprime îndoieli cu privire la necesitatea unei activităţi de predicare intensivă. Este necesar să-şi recapete entuziasmul, înnoindu-şi aprecierea faţă de bucuriile şi binecuvântările care provin din efectuarea unui serviciu sincer pentru Dumnezeu, prin imitarea lui Isus Cristos (Galateni 6:9, 10; Evrei 12:1–3). Poate că pot fi ajutaţi să înţeleagă că Iehova apreciază serviciul lor loial şi că îi poate întări în vederea activităţilor viitoare, spre lauda sa (Isaia 40:29, 30; Evrei 6:10–12). Poate că este util să împărtăşim idei din articolul „Să nu renunţăm să facem ceea ce este excelent“, apărut în Turnul de veghere din 1 mai 1989, paginile 9–14.
4) Asemenea oilor care se rănesc, unii creştini au fost lezaţi de comportarea jignitoare pe care o observă. Totuşi, dacă îi iertăm pe alţii, Tatăl nostru ceresc ne va acorda şi nouă iertarea necesară (Coloseni 3:12–14; 1 Petru 4:8). Poate că unii fraţi sau surori au primit sfaturi sau disciplinare pe care le-au considerat nedrepte. Însă cu toţii putem beneficia de sfaturile şi disciplinarea spirituală, şi este o mângâiere să ştim că Iehova îi disciplinează pe cei pe care îi iubeşte (Evrei 12:4–11). Deoarece nu li s-au dat privilegii de serviciu pentru care se simţeau a fi calificaţi, unii au permis resentimentelor să creeze o prăpastie între ei şi congregaţie. Dar dacă ar fi să ne depărtăm de organizaţia lui Iehova, nu ar exista nici un alt loc la care să mergem şi să găsim salvare şi bucurie autentică (compară cu Ioan 6:66–69). Informaţii utile în acest sens se pot găsi în articolul „Să ne păstrăm unitatea creştină“, din Turnul de veghere din 1 iulie 1989, paginile 30–32.
5) Oile trebuie ocrotite de animalele de pradă. În mod asemănător, s-ar putea ca unii să întâmpine împotrivire şi să fie intimidaţi de rude necredincioase sau de colegi de muncă. Integritatea lor poate fi atacată când se exercită presiuni asupra lor pentru a-şi reduce serviciul adus lui Dumnezeu sau pentru a înceta să mai participe la ministerul creştin. Ei sunt întăriţi însă când sunt ajutaţi să-şi dea seama că trebuie să se aştepte la împotrivire şi că ea este, de fapt, una dintre dovezile că suntem discipoli autentici ai lui Isus Cristos (Matei 5:11, 12; 10:32–39; 24:9; 2 Timotei 3:12). Poate că este util să subliniem faptul că dacă sunt fideli, Iehova nu-i va părăsi niciodată şi va răsplăti perseverenţa lor (2 Corinteni 4:7–9; Iacov 1:2–4, 12; 1 Petru 5:8–10). Articolul intitulat „Să suportăm cu bucurie persecuţia“ din Turnul de veghere din 1 noiembrie 1983, paginile 8–13, oferă încurajări suplimentare.
Păstori, îndepliniţi-vă responsabilităţile!
Necesităţile turmei lui Dumnezeu sunt numeroase, iar o supraveghere corespunzătoare este o muncă pretenţioasă. Păstorii creştini trebuie, aşadar, să aibă compasiune, să fie sincer preocupaţi şi interesaţi să acorde ajutor. Răbdarea şi discernământul sunt importante. În timp ce unii au nevoie de sfaturi şi îndemnuri, alţii trag foloase cel mai mult din încurajări. În unele cazuri sunt suficiente doar câteva vizite particulare, în timp ce în altele poate fi nevoie de un studiu biblic regulat. În toate cazurile, scopul principal este să se împărtăşească îndrumări ziditoare din punct de vedere spiritual sau sfaturi pline de iubire care o vor îndemna pe persoana respectivă să-şi formeze bune obiceiuri de studiu, să asiste sau să continue să asiste cu regularitate la întrunirile congregaţiei şi să se bucure de o participare activă la ministerul de teren. Acestea sunt modalităţi principale de a-i ajuta pe colaboratorii în credinţă şi de a le da concursul să lase cale liberă unui şuvoi abundent de spirit sfânt de la Iehova.
Păstorii care acordă acest fel de sprijin fac un serviciu de mare preţ în folosul turmei lui Dumnezeu (vezi Turnul de veghere din 15 noiembrie 1985, paginile 23–7, engl.). Ceea ce fac păstorii spirituali este foarte mult apreciat de turmă. După ce a primit un astfel de ajutor, un cap de familie a declarat: ‘După ce am fost în adevăr timp de 22 de ani, am fost atraşi în lume de materialism. Am vrut deseori să asistăm la întruniri, dar pur şi simplu nu reuşeam. În realitate nu ne-am acomodat la sistemul lui Satan, aşa că eram total separaţi, izolaţi. Aceasta ne-a dezamăgit şi deprimat. Aveam nevoie de încurajare. Când un bătrân ne-a vizitat, am acceptat cu bucurie oferta unui studiu biblic la domiciliul nostru. Acum suntem cu toţii înapoi în organizaţia sigură a lui Iehova. Nu pot să spun cât de fericit sunt!’
Există motive de mare bucurie când fraţii şi surorile noastre care s-au rătăcit ori s-au descurajat sunt reînsufleţiţi spiritualiceşte şi readuşi la activitate (Luca 15:4–7). Scopul lui Iehova privitor la poporul său se împlineşte când membrii lui sunt uniţi ‘ca o turmă în ţarc’ (Mica 2:12, NW). În acest lăcaş sigur, ei ‘găsesc înviorare pentru sufletele lor’ cu ajutorul Păstorului Excelent, Isus Cristos (Matei 11:28–30, NW). Turma mondială unită primeşte îndrumare, mângâiere şi ocrotire împreună cu o abundenţă de hrană spirituală.
Azi, prin intermediul acestei activităţi de păstorire, Iehova face să se efectueze o lucrare plină de iubire care este în armonie cu promisiunea sa din antichitate: „Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi căuta . . . Le voi strînge [elibera, NW] din toate locurile pe unde au fost risipite . . . Le voi paşte pe o păşune bună . . . Voi căuta pe cea pierdută . . . voi pansa pe cea rănită şi voi întări pe cea bolnavă“ (Ezechiel 34:11–16). Ce mângâiere este să ştim că Iehova este Păstorul nostru! — Psalmul 23:1–4.
Datorită măsurilor divine în vederea păstoririi turmei lui Dumnezeu, putem, în calitate de slujitori ai lui Iehova, să împărtăşim sentimentele lui David, care a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, DOAMNE, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea“ (Psalmul 4:8). Da, poporul lui Iehova se simte în siguranţă în grija sa plină de iubire şi este recunoscător că bătrânii creştini păstoresc cu compasiune oiţele.
[Provenienţa fotografiei de la paginile 20, 21]
Potter’s Complete Bible Encyclopedia