Să proclamăm zilnic adevărul, imitându-l pe Isus
1 Când a venit pe pământ, Isus a avut de îndeplinit o lucrare anume. Aceasta era extraordinar de simplă: ‘Să mărturisească despre adevăr’ (Ioan 18:37). El a proclamat adevărul despre încântătoarele calităţi şi scopuri ale Tatălui său. Această lucrare era ca hrana pentru el; întreaga sa viaţă şi-a axat-o pe ea (Ioan 4:34). Luca a consemnat că Isus continua ‘să înveţe în toate zilele pe popor în templu’ (Luca 19:47). Isus şi-a folosit la maximum timpul de care dispunea (Ioan 9:4). Cu puţin timp înainte de moartea sa, el a putut să-i spună Tatălui său: „Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac“. — Ioan 17:4.
2 Când inimile noastre sunt pline de recunoştinţă pentru tot ce a făcut Iehova, ne simţim îndemnaţi, în mod similar, să vorbim zilnic despre el. Devenim exact ca discipolii lui Isus, care au declarat cu îndrăzneală: „Nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut şi am auzit“ (Fap. 4:20). Vorbirea lor despre Iehova a fost consecventă, întrucât relatarea spune că „în fiecare zi, . . . nu încetau“ (Fap. 5:42). Ar trebui să ne întrebăm: ‘Sunt eu un imitator al Învăţătorului meu Isus?’
3 Predicând cu sentimentul urgenţei: Isus a prezis că, după ce mesajul Regatului va fi predicat pe tot pământul, „atunci va veni sfârşitul“ (Mat. 24:14). Aceasta ar trebui să imprime în noi importanţa şi urgenţa lucrării noastre. Fiindcă este în joc viaţa a milioane de oameni, nu putem găsi ceva mai important sau mai util de făcut. Întrucât acest sistem de lucruri se apropie de sfârşit, timpul rămas pentru încheierea acestei lucrări este limitat.
4 Rapoartele arată că Iehova accelerează strângerea celor asemănători oilor (Is. 60:22). În multe părţi ale pământului, oamenii vin literalmente în număr mare la adevăr, în esenţă declarând cu bucurie: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!“ (Zah. 8:23). Cuvintele lui Isus: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi . . . pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“, sunt mai valabile ca oricând (Mat. 9:37, 38). Nu ne stimulează aceasta să fim la fel de zeloşi ca discipolii lui Isus, care „erau mereu în templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu“? — Luca 24:53.
5 Să facem zilnic cunoscut adevărul: În fiecare zi ar trebui să căutăm modalităţi de a le împărtăşi altora adevărul. Ocaziile sunt uşor de găsit. V-aţi putea rezerva câteva minute pentru a telefona unui prieten sau unei cunoştinţe pe care o consideraţi oarecum receptivă? Sau ce ziceţi de ideea de a-i scrie o scrisoare unei persoane pe care nu o puteţi găsi acasă? V-aţi gândit să-i oferiţi un tract vânzătorului atunci când vă faceţi cumpărăturile? Probabil vă gândiţi la multe alte ocazii din viaţa cotidiană în care le puteţi împărtăşi şi altora speranţa voastră. Dacă depuneţi eforturi şi dovediţi puţin curaj, Iehova vă va ajuta. — 1 Tes. 2:2.
6 Deci în timp ce ne începem activităţile cotidiene, ar trebui să ne întrebăm: „Voi lua iniţiativa să împărtăşesc şi altcuiva speranţa mea, dacă mi se iveşte ocazia astăzi?“ Imitaţi atitudinea lui Isus, care a explicat motivul pentru care a fost trimis pe pământ: „Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu“ (Luca 4:43). Dacă dorim să fim ca Învăţătorul nostru, vom proceda la fel. — Luca 6:40.