Iehova îi binecuvântează pe cei care se străduiesc din răsputeri

¹ Oamenii imperfecţi au tendinţa de a urma calea minimei rezistenţe. Deseori, ei aşteaptă mult de la viaţă, dar dorinţele lor nu se materializează niciodată, deoarece nu sunt dispuşi să depună eforturile necesare în acest sens. Unii se mulţumesc pur şi simplu să viseze şi, probabil, să-şi încerce din când în când norocul la loterii, sperând să obţină mijloacele necesare împlinirii visurilor lor. Mulţi muncitori luptă atât pentru un salariu mai mare, cât şi pentru mai puţine zile lucrătoare. Majoritatea oamenilor de astăzi tânjesc după un câştig mai mare în schimbul unui efort mai mic.

² Dar unele persoane îşi dau seama că există ceva mult mai valoros decât bogăţia materială. Despre ce este vorba? Ce ar putea valora mai mult pentru oricare dintre noi decât faptul de a avea aprobarea lui Dumnezeu, care duce la salvare? Ne putem aştepta să obţinem această aprobare fără nici o strădanie? Întrucât Dumnezeu a făcut tot ce este necesar pentru salvarea omenirii, înseamnă aceasta că oamenii vor primi salvarea în mod automat, fără să depună nici un efort (Tit 3:4–7)? Isus Cristos a dat răspunsul atunci când a analizat întrebarea: „Oare puţini să fie cei care sunt mântuiţi?“. El a spus: „[Străduiţi-vă din răsputeri, NW] să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea“. — Luca 13:23, 24.

³ Sunteţi voi dispuşi să depuneţi eforturi pentru a trăi în lumea nouă dreaptă a lui Dumnezeu? Mulţi oameni s-ar bucura să trăiască pe un pământ eliberat de spectrul bolii şi al morţii. Dar, când sunt încurajaţi să studieze Biblia, ei găsesc deseori tot felul de pretexte nefondate. Iar dacă persistă în atitudinea lor de a nu fi dispuşi să depună un efort sincer pentru a ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu, aceasta îi poate împiedica să câştige aprobarea divină. Toţi cei care doresc să fie aprobaţi de Iehova Dumnezeu trebuie să fie dispuşi să ‘se străduiască din răsputeri’ să progreseze ca slujitori ai săi, ajungând să-l cunoască mai bine pe Creator şi trăind în armonie cu cunoştinţa pe care o au despre El. Desigur, el îi va ajuta prin intermediul spiritului său, cu condiţia ca ei să se lase îndrumaţi de acesta.

⁴ De fapt, în multe situaţii din viaţă, o persoană poate rata anumite ocazii dacă nu face unele eforturi. În această privinţă, textul din Proverbele 26:15 descrie o situaţie extremă, spunând: „Leneşul îşi duce mâna la farfurie şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură“. Referitor la hrana spirituală, situaţia este deseori foarte asemănătoare celei descrise în proverb. Mulţi oameni care au o Biblie în casele lor sunt înfometaţi din punct de vedere spiritual pur şi simplu pentru că nu fac efortul de a lua această carte din bibliotecă şi de a o citi.

⁵ În afară de tendinţa spre lenevie, o persoană trebuie să lupte şi împotriva unei gândiri negative dacă vrea să se străduiască. De exemplu, dacă ea consideră că vizitarea oamenilor la casele lor pentru a le împărtăşi mesajul biblic este un lucru prea greu, acest gând o va împiedica până şi să încerce. Dacă ar încerca însă, ea ar constata deseori că poate îndeplini însărcinarea cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu.

⁶ Pe de altă parte, uneori simplitatea unui sfat îi determină pe oameni să se îndoiască de valoarea acestuia. Poate că nici nu înţeleg care îi este rostul. Naaman era cât pe ce să cadă în această capcană. Acest bărbat călătorise până în Israel, sperând că va fi vindecat de lepră. Întrucât era o persoană proeminentă, se aştepta ca profetul Elisei să-l trateze cu o consideraţie specială. Dar Elisei nu s-a dus nici măcar să-l întâlnească, ci doar i-a transmis prin slujitorul său să se scalde de şapte ori în râul Iordan. Naaman a considerat că era sub demnitatea lui să se scalde în noroiosul Iordan. El se aşteptase la o vindecare miraculoasă. Dacă nu ar fi ascultat de sfatul slujitorului său, Naaman s-ar fi întors în Damasc tot bolnav de lepră. Dar el s-a supus instrucţiunilor simple ale lui Elisei şi a fost vindecat. — 2 Împ. 5:9–14.

⁷ Apoi, s-ar putea ca şi teama de a nu-i displăcea cuiva sau de a nu primi un răspuns negativ din partea celor cu autoritate să-i împiedice pe oameni să ia poziţie. Neemia, care a trăit în secolul al V-lea î.e.n., este un exemplu minunat de persoană care nu a permis ca acest gen de teamă să-l reţină să acţioneze. Deşi deţinea o funcţie de încredere la curtea regelui Artarxerxes, aceea de paharnic, el nu a permis ca gândul că regele s-ar putea să-l refuze sau că acesta ar putea fi nemulţumit să-l reducă la tăcere. Când s-a ivit ocazia, Neemia s-a rugat lui Iehova şi apoi şi-a prezentat cu respect cererea. Regele nu numai că i-a aprobat cererea, dar i-a şi dat lui Neemia scrisori prin care îi permitea să se întoarcă la Ierusalim şi să folosească lemn din pădurea regală pentru a reconstrui zidurile şi porţile Ierusalimului. — Neem. 2:1–8.

⁸ Dar cum stau lucrurile cu noi? Poate că unii creştini se tem să ceară liber de la serviciu pentru a participa la adunări împreună cu colaboratorii lor în credinţă. Deşi poate că, dacă ar solicita zile de concediu, li s-ar da, teama lor de a nu fi refuzaţi îi privează de o excelentă instruire spirituală. Câteodată, unele surori creştine asistă doar la jumătate din întrunirile congregaţiei, gândindu-se că, dacă ar asista la mai mult, soţul lor necredincios s-ar opune. Este posibil însă ca unele nici să nu-i fi cerut soţului părerea. În schimb, alte surori într-o situaţie asemănătoare pot relata multe experienţe încurajatoare, întrucât ele au cerut acordul soţului. Într-adevăr, în multe cazuri este valabil acest lucru: dacă nu cerem, nu primim. — Compară cu Matei 7:7–11.

⁹ În ţara noastră, raportul pe anul de serviciu trecut arată că v-aţi străduit din răsputeri să depuneţi o excelentă mărturie despre Iehova. În luna aprilie, în România au activat 1 181 de pionieri regulari, ceea ce reprezintă o creştere de 28% faţă de numărul de pionieri regulari care au dat raport de activitate în luna aprilie a anului precedent! În plus, 2 606 noi discipoli s-au botezat, simbolizându-şi dedicarea la Iehova şi manifestând un spirit pozitiv faţă de această lucrare vitală. Într-adevăr, Iehova şi-a binecuvântat poporul în această parte a lumii!

¹⁰ Bineînţeles, mai sunt şi alte domenii în care trebuie să ne străduim din răsputeri să ne îmbunătăţim ministerul. De exemplu, ne străduim să fim prezenţi cu regularitate la întrunirile congregaţiei, chiar depunând eforturi asidue în acest sens (Evr. 10:24, 25)? Când suntem repartizaţi la o anumită adunare de circumscripţie sau la un anumit congres, facem tot posibilul pentru a fi prezenţi acolo? Ne străduim să dovedim regularitate şi punctualitate atunci când ne predăm raportul de activitate la sfârşitul lunii? Ne planificăm lucrurile din timp pentru a putea sluji ca pionieri auxiliari? Fiecare dintre noi poate să facă îmbunătăţiri într-un anumit domeniu. Deci să ne străduim, trecând la acţiune!

¹¹ Da, dacă dorim să avem binecuvântarea lui Iehova, trebuie să ne străduim din răsputeri. În acest scop, rezistaţi oricărei tendinţe către lenevie; nu permiteţi ca dificultatea unei sarcini sau caracterul ei aparent simplu să vă descurajeze; şi nu vă reţineţi să cereţi, de teamă că veţi primi un răspuns negativ. Când e vorba de activitatea referitoare la adevărata închinare, puteţi avea succes datorită acţiunii spiritului lui Dumnezeu.