Este dezvăluit un secret sacru
„Secretul sacru al acestei devoţiuni sfinte este mare.“ — 1 TIMOTEI 3:16.
1. Ce secret este prezentat în 1 Timotei 3:16?
VĂ CAPTIVEAZĂ misterele? Vă place să descifraţi secretele? Celor mai mulţi le plac aceste lucruri. Atunci, alăturaţi–vă nouă în timp ce investigăm unul dintre cele mai mari secrete — un secret care a fost sigilat în Cuvîntul lui Dumnezeu timp de milenii. Acest secret are o influenţă decisivă asupra vieţii noastre prezente şi viitoare. Este vorba de ’secretul sacru al devoţiunii sfinte‘ prezentat în 1 Timotei 3:16. Cît de recunoscători trebuie să–i fim lui Iehova, „Dezvăluitorul secretelor“, pentru că în îndurarea sa, ne–a adus la cunoştinţă acest secret sublim şi interpretarea lui! — Daniel 2:28, 29.
2. (a) Cînd a vorbit pentru prima dată Iehova despre un secret sacru, şi ce a promis el atunci? (b) Ce întrebări necesită răspuns?
2 Iehova a vorbit pentru prima dată despre un secret sacru după ce Şarpele o înşelase pe Eva iar Adam o urmase în acea răzvrătire. Apoi Dumnezeu a promis că „sămînţa“, sau descendenţa, va zdrobi capul Şarpelui (Geneza 3:15). Cine este această Sămînţă? Cum avea să–l învingă ea pe Şarpe? Avea să dovedească faptul că Dumnezeu este veridic şi avea ea să justifice scopul său referitor la pămînt?
3. Ce indicii au furnizat profeţiile divine cu privire la identitatea şi activitatea Seminţei?
3 De–a lungul timpului, profeţiile divine au furnizat indicii despre identitatea şi activitatea ulterioară a Seminţei. Aceasta urma să fie un descendent al lui Avraam, să moştenească regatul lui David şi să fie numită Prinţ al Păcii. ’Abundenţa domniei princiare şi a păcii lui nu va avea sfîrşit‘ (Isaia 9:6, 7; Geneza 22:15–18; Psalm 89:35–37). Dar, aşa cum se afirmă în Romani 16:25, acest secret sacru a fost „învăluit în tăcere în timpuri de lungă durată“.
Rezolvarea misterului
4. Cum a început să fie dezvăluit secretul sacru în 29 e.n.?
4 În sfîrşit, după patru milenii s–a revărsat lumina! În ce fel? În 29 e.n. Ioan l–a botezat pe Isus din Nazaret în rîul Iordan, iar din cer vocea lui Dumnezeu a declarat: „Acesta este Fiul meu cel iubit, pe care l–am aprobat“ (Matei 3:17). Aceasta era, în sfîrşit, Sămînţa promisă! Secretul sacru începuse să fie dezvăluit în toată splendoarea diverselor sale aspecte inclusiv cel al devoţiunii sfinte.
5. Ce este „devoţiunea sfîntă“, şi ce efect are ea asupra celor care o practică?
5 Dar ce se înţelege prin „devoţiune sfîntă“? În Scripturile greceşti creştine, această expresie apare de 20 de ori, mai mult de jumătate din ele fiind menţionate în cele două scrisori ale lui Pavel către Timotei. Insight on the Scriptures (Perspicacitate din Scripturi) defineşte „devoţiunea sfîntă“ astfel: „Veneraţie, închinare şi serviciu aduse lui Dumnezeu, cu loialitate faţă de suveranitatea sa universală“. Veneraţia izvorăşte dintr–o inimă care se apropie de Dumnezeu cu teamă şi respect faţă de maiestatea sa, eternitatea sa şi multitudinea creaţiilor sale grandioase, şi cu recunoştinţă pentru darurile spirituale şi materiale pe care le revarsă peste oamenii care apreciază aceste lucruri. Pe drept cuvînt, fiecare dintre noi care practică devoţiunea sfîntă poate spune la fel ca psalmistul: „Binecuvîntează–l pe Iehova, o, sufletul meu! O, Iehova, Dumnezeul meu, tu te–ai dovedit foarte mare. Cu demnitate şi splendoare te–ai înveşmîntat.“ — Psalm 104:1.
6. (a) În ce fel se deosebesc închinătorii lui Iehova de cei care frecventează bisericile creştinătăţii? (b) Ce a spus Pavel în Romani 11:33, 34, şi ce întrebări ridică aceste cuvinte?
6 Devoţiunea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să–şi găsească o modalitate de expresie, şi aceasta se face prin fapte. În această privinţă închinătorii adevăratului Dumnezeu, Iehova, se deosebesc considerabil de cei care frecventează bisericile creştinătăţii al căror număr scade continuu. Pentru mulţi oameni religia — dacă mai au cumva o religie — este o formalitate, o mască pe care şi–o pun ca să pară sfinţi, în timp ce duc o viaţă identică celei pe care o duce lumea coruptă din jurul lor. Ei nici măcar nu ştiu cine este Dumnezeu. Ar trebui desigur, ca aceste persoane să ia în considerare cuvintele lui Pavel consemnate în Fapte 17:23, cuvinte pe care acesta le–a adresat atenienilor care venerau ’un Dumnezeu necunoscut‘: „Ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, tocmai aceasta vă vestesc eu.“ Referitor la acest Dumnezeu glorios, iată ce exclamă Pavel în Romani 11:33, 34: „O adîncimea bogăţiilor şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile sale şi cu neputinţă de investigat sînt căile sale! Fiindcă «cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova sau cine a devenit sfătuitorul său»?“ Cum putem ajunge deci să cunoaştem căile lui Dumnezeu? Învăţînd ’secretul sacru al devoţiunii sfinte‘. Dar cum putem să–l învăţăm?
7. De ce se poate spune că „secretul sacru al acestei devoţiuni sfinte este mare“?
7 În capitolul 3 din prima scrisoare către Timotei, apostolul Pavel menţionează la început ce se pretinde de la slujitorii cu răspundere din casa lui Dumnezeu, care este descrisă în versetul 15 ca fiind „congregaţia viului Dumnezeu, stîlp şi sprijin al adevărului“. Apoi Pavel adaugă în versetul 16: „Secretul sacru al acestei devoţiuni sfinte este mare.“ Este într–adevăr mare deoarece Iehova l–a trimis pe pămînt pe unicul său Fiul născut ca să dezvăluie acest secret, ca să demonstreze ce înseamnă în realitate devoţiunea sfîntă şi cît este ea de esenţială şi fundamentală în adevărata închinare. Secretul sacru al acestei devoţiuni sfinte a fost scos la lumină prin viaţa pe care Isus a dus–o pe pămînt. Toţi cei care îl iubesc pe Iehova trebuie să–şi clădească credinţa şi viaţa pe Cristos, care a fost un exemplu perfect de devoţiune sfîntă. Cum a clarificat deci Isus secretul sacru al devoţiunii sfinte?
Şase faţete
8. (a) Care sînt cele şase faţete ale secretului sacru, prezentate de Pavel în 1 Timotei 3:16? (b) Cine este „el“, cel care a fost scos în evidenţă?
8 Prin inspiraţie divină Pavel răspunde la această întrebare. În 1 Timotei 3:16 el prezintă şase faţete ale acestui secret sacru, spunînd: „El [1] a fost scos în evidenţă în carne, [2] a fost declarat drept în spirit, [3] li s–a arătat îngerilor, [4] a fost predicat printre naţiuni, [5] a fost crezut în lume, [6] a fost primit sus, în glorie.“ Cine este „el“, cel care a fost scos în evidenţă? Este clar că „el“ este Sămînţa promisă, Isus, care a venit să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu. El este figura centrală a secretului sacru, ceea ce face ca acest secret să fie cu adevărat mare.
9. Ce dovadă există că textul din 1 Timotei 3:16 nu trebuie redat prin cuvintele „Dumnezeu a fost scos în evidenţă în carne“?
9 Susţinătorii Trinităţii încearcă să estompeze înţelegerea secretului sacru spunînd că „el“ din 1 Timotei 3:16 este însuşi Dumnezeu. Ei iau ca bază în acest sens Biblia King James, unde se spune că „Dumnezeu a fost scos în evidenţă în carne“. Ce ne spun însă majoritatea manuscriselor greceşti demne de încredere? Ele folosesc cu consecvenţă pronumele „el“ în locul cuvîntului „Dumnezeu“. Specialiştii în critica textului au căzut de acord că inserarea cuvîntului „Dumnezeu“ în acest verset este o greşeală a copiştilor. Astfel, traduceri mai recente, cum ar fi American Standard Version, The New English Bible şi New World Translation redau corect acest text: „El [ori: El care] a fost scos în evidenţă în carne.“ Nu, cel care a apărut „în carne“ nu era Dumnezeu însuşi, ci era Fiul său iubit şi prima creaţie a sa despre care apostolul Ioan a scris următoarele: „Astfel, Cuvîntul a devenit carne şi a locuit printre noi; iar noi am privit gloria sa, o glorie ca aceea ce aparţine unui fiu unic–născut din partea unui tată; el a fost plin de favoare nemeritată şi de adevăr.“ — Ioan 1:14.
„Scos în evidenţă în carne“
10. (a) Cum a devenit clar primul aspect al secretului sacru la botezul lui Isus? (b) De ce a devenit Isus „ultimul Adam“?
10 La botezul lui Isus a reieşit clar primul aspect al secretului sacru: Isus „a fost scos în evidenţă în carne“ ca Fiu uns al lui Dumnezeu. Iehova Dumnezeu transferase viaţa Fiului său din cer în pîntecele Mariei, pentru ca Isus să se poată naşte în carne ca om perfect. Astfel, după cum se arată în 1 Corinteni 15:45–47, Isus a devenit al doilea, sau „ultimul“ Adam, adică un suflet omenesc perfect care corespundea întocmai primului Adam. Cu ce scop? Textul din 1 Timotei 2:5, 6 se referă la „ultimul Adam“, ca fiind „omul Cristos Isus, care s–a dat pe sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi“. Pe baza legală a acestei jertfe umane perfecte, Isus acţionează ca Mediator al noului legămînt în favoarea celor 144 000 de oameni care devin comoştenitori cu el în Regatul său. — Apocalips 14:1–3.
11. Cine mai beneficiază de jertfa de răscumpărare a lui Isus?
11 Aveau să beneficieze şi alţii de moartea de jertfă a lui Isus? Cu certitudine, da! În 1 Ioan 2:2 se afirmă că Isus Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre [adică păcatele creştinilor unşi, asemenea lui Ioan], şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi“. Foloasele jertfei de răscumpărare depuse de Isus depăşesc cu mult cadrul celor 144 000 de creştini unşi, cuprinzînd întreaga omenire. „O mare mulţime“ de oameni care trăiesc în prezent şi miliarde de oameni care vor fi înviaţi în Paradisul pămîntesc urmează să primească viaţă veşnică pe baza credinţei lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus. După cum s–a profeţit în Apocalips 7:9, 10, membrii marii mulţimi şi–au spălat deja robele şi le–au albit prin faptul că exercită credinţă în sîngele vărsat al Mielului, Isus Cristos. Ei sînt consideraţi drepţi în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu. Plini de bucurie, ei învaţă diferitele faţete ale secretului sacru şi manifestă devoţiune sfîntă conform exemplului dat de Isus.
Alte faţete
12. Cum a fost Isus „declarat drept în spirit“?
12 Ce putem spune acum despre al doilea aspect menţionat în 1 Timotei 3:16? Isus „a fost declarat drept în spirit“. Dar cum? Prin faptul că Iehova l–a sculat din morţi la viaţă spirituală pe Fiul său care şi–a păstrat integritatea. Aceasta echivalează cu declaraţia lui Dumnezeu, potrivit căreia Isus a fost totalmente drept şi demn de a primi alte însărcinări înalte. Aşa cum se afirmă în Romani 1:4, Isus „a fost declarat cu putere Fiu al lui Dumnezeu conform spiritului sfinţeniei prin intermediul învierii din morţi“. Confirmînd aceasta, Petru ne spune în prima sa scrisoare, capitolul 3, versetul 18: „Cristos a murit o dată pentru totdeauna în ce priveşte păcatele, un om drept pentru cei nedrepţi, ca să ne conducă la Dumnezeu, fiind dat la moarte în carne, dar fiind făcut viu în spirit.“ Vă conduce şi pe voi la Dumnezeu exemplul de devoţiune sfîntă dat de Isus?
13. Căror îngeri li s–a arătat Isus după înviere, şi ce fel de mesaj le–a predicat el?
13 În continuarea textului din 1 Timotei 3:16 Pavel se referă la cel de–al treilea aspect al secretului sacru spunînd că Isus s–a „arătat îngerilor“. Cine ar putea fi aceşti îngeri? Referitor la Isus, „făcut viu în spirit“, Petru scrie următoarele în 1 Petru 3:19, 20: „În această stare chiar, s–a dus şi le–a predicat spiritelor din închisoare care fuseseră neascultătoare odinioară, cînd răbdarea lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe.“ Conform cu Iuda 6, acele spirite sînt „îngerii care nu şi–au păstrat poziţia lor iniţială, ci şi–au părăsit propria locuinţă“ din ceruri. Ei şi–au îmbrăcat corpuri de carne pentru a întreţine relaţii sexuale ilicite cu femei. Cînd Potopul i–a obligat pe acei îngeri să se întoarcă în domeniul spiritual, ei au fost aruncaţi în Tartar, o stare de înjosire totală (2 Petru 2:4). Isus cel înviat le–a predicat acestora. Dar le–a adus el un mesaj de salvare? Categoric, nu! Dimpotrivă, Isus a condamnat răutatea lor care era însăşi opusul devoţiunii sfinte. Oricine din poporul lui Dumnezeu care se joacă astăzi cu imoralitatea ar trebui să ia ca avertisment judecata pronunţată împotriva acelor îngeri!
14. În ce fel a început să fie Isus „predicat printre naţiuni“?
14 Al patrulea aspect din 1 Timotei 3:16 este faptul că Isus „a fost predicat printre naţiuni“. Cum s–a înfăptuit acest aspect? Exact înainte de a fi arestat, Isus le–a spus apostolilor aceste cuvinte: „Întru totul adevărat vă spun: Cel ce exercită credinţă în mine, acela va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face lucrări mai mari decît acestea, deoarece eu mă duc la Tatăl“ (Ioan 14:12). La scurt timp după aceea, respectiv la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., Isus a turnat spiritul sfînt peste discipolii săi, iar vestea uluitoare că „pe acest Isus, Dumnezeu l–a înviat“ a început să fie predicată evreilor. Mai tîrziu Cuvîntul lui Dumnezeu a fost acceptat şi de samariteni, şi aceştia au început să primească spiritul sfînt (Fapte 2:32; 8:14–17). Apoi, în anul 36 e.n., Petru i–a predicat lui Corneliu şi altor păgîni adunaţi în casa acestuia. Astfel, vestea bună despre Isus a început să fie „predicată printre naţiuni“, adică printre neiudei, care au fost şi ei unşi cu spirit sfînt.
15. De unde reiese că primii creştini învăţaseră bine secretul sacru al devoţiunii sfinte?
15 După cum ne relatează Fapte 12:24, „cuvîntul lui Iehova continua să crească şi să se răspîndească“. Iar în Fapte 17:6 se arată că, în nordul Greciei, împotrivitorii au strigat, aşa cum fac şi astăzi în această ţară: „Aceşti oameni care au răscolit pămîntul locuit sînt prezenţi şi aici.“ După mai puţin de 30 de ani, Pavel a putut scrie din Roma că vestea bună fusese „predicată în toată creaţia care este sub cer“ (Coloseni 1:23). Creştinii din timpul acela învăţaseră bine secretul sacru al devoţiunii sfinte. Şi cu cît zel îl aplicau ei! Fie ca şi noi să–l învăţăm şi să–l aplicăm în aceste momente culminante ale predicării Regatului!
16. Care a fost cel de–al cincilea aspect al secretului sacru, şi ce activitate l–a scos în evidenţă?
16 Ca reacţie la predicarea din secolul I, s–a evidenţiat în mod remarcabil cel de–al cincilea aspect al secretului sacru menţionat în 1 Timotei 3:16: Isus „a fost crezut în lume“. Acest lucru a fost rezultatul devoţiunii sfinte a unor misionari zeloşi, cum ar fi Pavel şi Timotei care îl imitau pe Cristos. Ei au dus vestea bună în Asia Mică şi în Europa, poate chiar pînă în Spania. Mesajul a fost dus în Africa orientală prin gura etiopianului care fusese botezat, şi în Babilon, unde şi–a desfăşurat activitatea Petru.
17. De ce este Isus crezut în toată lumea de azi?
17 Dar în zilele noastre? Începînd din 1919 membrii unşi ai rămăşiţei au manifestat o devoţiune sfîntă exemplară. Aceşti creştini unşi au clădit temeinic pe fundamentul credinţei pus de Isus. Îndeosebi din 1935 încoace ei au început să adune o mare mulţime ai cărei membri se bucură de perspectiva de a supravieţui ’marelui necaz‘ şi de a se bucura de viaţă veşnică într–un paradis pămîntesc (Apocalips 7:9, 14). Astfel, vestea bună în centrul căreia se află Isus este crezută în toată lumea de azi. Plini de devoţiune sfîntă peste 3 700 000 de Martori ai lui Iehova predică actualmente în toată lumea, iar numărul lor creşte neîncetat!
18. În ce fel a fost Isus „primit sus, în glorie“?
18 Urmează să examinăm ultima faţetă a secretului sacru, cea de–a şasea: Isus „a fost primit sus, în glorie“. În timpul celor 40 de zile după ce a fost înviat în spirit, Isus şi–a materializat corpuri carnale, apărînd în faţa discipolilor săi şi spunîndu–le „lucrurile privitoare la Regatul lui Dumnezeu“. Apoi s–a urcat la cer (Fapte 1:3, 6–9). Astfel a primit răspuns rugăciunea sa consemnată în Ioan 17:1–5: „Tată, (. . .) glorifică–l pe fiul tău, pentru ca fiul tău să te glorifice (. . .) Eu te–am glorificat pe pămînt (. . .) Şi acum, Tată, glorifică–mă alături de tine cu gloria pe care am avut–o alături de tine înainte de a fi lumea.“
19. Ce trebuie să fi produs întoarcerea lui Isus în cer?
19 Ce mare bucurie trebuie să fi produs întoarcerea lui Isus la cer! Cu mult timp înainte, cînd Iehova a fundat pămîntul, „toţi fiii lui Dumnezeu strigau aplaudînd“ (Iov 38:7). Cu cît mai mult trebuie să se fi bucurat acele oştiri îngereşti să–l primească din nou în mijlocul lor pe loialul Susţinător al suveranităţii lui Iehova.
20. De ce a moştenit Isus un nume atît de sublim, şi ce a făcut el cît timp a fost pe pămînt?
20 În Evrei 1:3, 4 Pavel spune despre victoriosul Isus următoarele: „După ce a făcut o purificare pentru păcatele noastre, s–a aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţimi. De aceea, el a devenit mai bun decît îngerii, în măsura în care a moştenit un nume mai excelent decît al lor.“ Cristos a primit acel nume datorită triumfului său asupra nedreptăţii. Acest Fiu al lui Dumnezeu a croit drumul devoţiunii sfinte aici, pe pămînt. De asemenea, el a dat un exemplu pentru toţi aceia care vor să dobîndească viaţă veşnică. O dată cu înălţarea lui Isus la dreapta lui Dumnezeu în cer, secretul sacru al devoţiunii sfinte a fost dezvăluit sub toate aspectele sale.
Ce aţi răspunde?
◻ Ce este „devoţiunea sfîntă“?
◻ Cum a fost Isus „scos în evidenţă în carne“, şi după aceea „declarat drept în spirit“?
◻ Căror îngeri li s–a arătat Isus, şi ce mesaj le–a predicat el?
◻ În ce fel a fost Cristos „predicat printre naţiuni“ şi „crezut în lume“?
◻ Cînd a fost Isus „primit sus, în glorie“, şi ce a făcut înainte de aceasta referitor la devoţiunea sfîntă?