Cui îi sunt ei dedicaţi?

„Vom face şi vom asculta tot ce a zis DOMNUL.“ — EXODUL 24:7.

1, 2. a) Cui îi sunt dedicaţi unii oameni? b) Este dedicarea o caracteristică exclusivă a oamenilor religioşi?

ÎN februarie 1945, piloţii de pe avioanele de luptă „O“ ale escadrilei japoneze Yatabe au fost convocaţi într-o sală. Fiecăruia i s-a dat o foaie de hârtie pe care să scrie dacă vrea să intre ca voluntar în forţele kamikaze. Un ofiţer care a fost prezent acolo declară: „Am considerat că sunt chemat să mă sacrific în acele momente de criză pentru naţiune. Sentimentul datoriei m-a îndemnat să mă fac disponibil, aşa că m-am oferit pentru această misiune“. Acest om a fost instruit să piloteze un avion-rachetă sinucigaş (Ohka) al cărui scop era torpilarea unui vas de război duşman. Însă războiul s-a terminat înainte ca el să aibă ocazia să zboare cu un asemenea aparat şi să moară astfel pentru ţara sa şi pentru împăratul său. Când Japonia a pierdut războiul, şi-a pierdut şi el credinţa în împărat.

² Odinioară, mulţi oameni din Japonia îi erau dedicaţi împăratului, despre care credeau că este un dumnezeu viu. În alte ţări au existat, şi încă există, alte obiecte de devoţiune. Milioane de oameni îi sunt dedicaţi Mariei, lui Buddha sau altor divinităţi, reprezentate, deseori, prin idoli. Influenţaţi de discursuri sforăitoare, unii îşi varsă banii pe care i-au câştigat din greu în buzunarele evanghelizatorilor TV, acordându-le sprijin din toată inima, ceea ce este totuna cu devoţiunea. După război, japonezii, decepţionaţi, au căutat un nou obiect căruia să-şi poată dedica viaţa. Munca a devenit pentru unii acel obiect. Atât în Orient, cât şi în Occident, mulţi îşi dedică viaţa agonisirii de bogăţii. Tinerii fac din anumiţi interpreţi de muzică obiectul principal al existenţei lor, imitându-le modul de viaţă. Un mare număr de oameni au devenit în prezent adoratori ai eului propriu, făcând din dorinţele personale obiectul devoţiunii lor (Filipeni 3:19; 2 Timotei 3:2). Dar sunt oare asemenea lucruri sau persoane demne de o devoţiune manifestată din tot sufletul?

3. Cum s-a dovedit că unele obiecte de devoţiune sunt deşarte?

³ În faţa realităţii, închinătorii la idoli rămân deseori decepţionaţi. Devoţiunea faţă de idoli duce la frustrare în momentul în care închinătorii acestora îşi dau seama că idolii lor nu sunt decât „lucrarea mâinilor omului“ (Psalmul 115:4). Când scandalurile în care sunt implicaţi evanghelizatori proeminenţi sunt făcute publice, oamenii sinceri sunt dezamăgiţi, iar când o economie „prosperă în aparenţă“ se prăbuşeşte, muncitorii, văzându-se pe listele de concediaţi, suferă tulburări psihice. Recentele recesiuni au dat o lovitură puternică închinătorilor lui Mamona. Datoriile contractate de unii cu speranţa de a câştiga bani mulţi au devenit pentru ei o povară pe care cu greu o mai pot achita (Matei 6:24). Când vedetele idolatrizate ale rock-ului şi alţi cântăreţi de music-hall decedează sau îşi pierd popularitatea, fanii lor se simt părăsiţi. De asemenea, cei care au urmărit în viaţă satisfacerea propriilor plăceri culeg deseori roade amare. — Galateni 6:7.

4. Ce îi îndeamnă pe oameni să-şi dedice viaţa unor lucruri deşarte?

⁴ Ce anume îi îndeamnă pe oameni să se dedice acestor lucruri deşarte? Motivul îl constituie, într-o mare măsură, spiritul lumii conduse de Satan Diavolul (Efeseni 2:2, 3). Acest spirit îşi exercită influenţa în diferite feluri. S-ar putea ca cineva să se afle sub imperiul tradiţiilor din familie, moştenite de la strămoşii săi. Nivelul de cultură şi de educaţie poate influenţa puternic modul de gândire. Atmosfera de la locul de muncă îi poate duce pe „soldaţii de întreprindere“ la dependenţa de muncă, fapt care le poate periclita viaţa. Dorinţa de a avea mai mult este generată de atitudinea materialistă a lumii. Inima multor oameni este coruptă, îndemnându-i să se dedice propriilor dorinţe egoiste. Ei nu analizează să vadă dacă aceste preocupări merită o asemenea devoţiune.

O naţiune dedicată

5. Ce dedicare la Iehova a avut loc cu peste 3 500 de ani în urmă?

⁵ Cu peste 3 500 de ani în urmă, o naţiune a găsit un obiect de devoţiune mult mai valoros. Ea s-a dedicat lui Iehova, Dumnezeul suveran. În deşertul Sinai, naţiunea Israel a declarat în ansamblu că se dedică lui Dumnezeu.

6. Ce urma să însemne pentru israeliţi numele lui Dumnezeu?

⁶ Ce i-a îndemnat pe israeliţi să acţioneze astfel? Când erau sclavi în Egipt, Iehova l-a însărcinat pe Moise să conducă eliberarea lor. Moise a întrebat cum să-l prezinte pe Dumnezeul care l-a trimis. Atunci Dumnezeu s-a identificat cu numele „Eu mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi“. El l-a îndrumat pe Moise să le spună fiilor lui Israel că „Eu mă voi dovedi a fi m-a trimis la voi“ (Exodul 3:13, 14, NW). Această expresie arăta că Iehova devine orice este necesar pentru a-şi îndeplini scopurile. El urma să se dezvăluie ca Împlinitor al promisiunilor într-un mod pe care strămoşii israeliţilor nu-l cunoscuseră niciodată. — Exodul 6:2, 3.

7, 8. Ce dovezi aveau israeliţii că Iehova era un Dumnezeu demn de devoţiunea lor?

⁷ Israeliţii au fost martorii necazurilor aduse ţării Egiptului şi poporului acestei ţări de cele zece plăgi (Psalmul 78:44–51). Apoi, într-o noapte, s-a petrecut un lucru extraordinar: peste trei milioane de israeliţi, inclusiv femei şi copii, şi-au strâns lucrurile şi au plecat din ţinutul Gosen (Exodul 12:37, 38). După aceea, la Marea Roşie, Iehova s-a dovedit a fi „un războinic viteaz“, salvându-şi poporul de forţele militare ale Faraonului, despicând marea pentru ca israeliţii să poată trece şi, ulterior, închizând-o la loc, pentru a-i îneca pe urmăritorii egipteni. Prin urmare, „Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase DOMNUL împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de DOMNUL şi a crezut în DOMNUL“. — Exodul 14:31; 15:3; Psalmul 136:10–15.

⁸ Ca şi cum nu ar fi avut destule dovezi despre semnificaţia numelui lui Dumnezeu, israeliţii au murmurat împotriva lui Iehova şi a lui Moise, reprezentantul său, spunând că nu au hrană şi apă. Iehova le-a trimis prepeliţe, a făcut să plouă mană şi să ţâşnească apă din stâncă la Meriba (Exodul 16:2–5, 12–15, 31; 17:2–7). De asemenea, Iehova i-a scăpat de atacul amaleciţilor (Exodul 17:8–13). Israeliţii nu puteau nega deloc ceea ce Iehova i-a declarat mai târziu lui Moise: „DOMNUL [Iehova, NW], DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeu este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr; El care Îşi ţine îndurarea până în mii de generaţii, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul“ (Exodul 34:6, 7). Într-adevăr, Iehova s-a dovedit demn de devoţiunea lor.

9. De ce le-a dat Iehova israeliţilor prilejul să-şi exprime dorinţa de a se dedica slujirii lui, şi cum au reacţionat ei?

⁹ Deşi avea drept de proprietate asupra israeliţilor fiindcă îi răscumpărase din Egipt, Iehova — Dumnezeul cel bun şi îndurător — le-a dat prilejul să-şi exprime de bunăvoie dorinţa de a-i sluji lui (Deuteronomul 7:7, 8; 30:15–20). De asemenea, el a stipulat condiţiile legământului dintre el şi israeliţi (Exodul 19:3–8; 20:1—23:33). Când Moise a comunicat israeliţilor aceste condiţii, ei au spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis DOMNUL [Iehova, NW]“ (Exodul 24:3–7). Ei au devenit de bunăvoie o naţiune dedicată Suveranului Domn Iehova.

Recunoştinţa duce la dedicare

10. Pe ce trebuie să se bazeze dedicarea noastră la Iehova?

¹⁰ Iehova, Creatorul, continuă să fie demn de o devoţiune manifestată din tot sufletul (Maleahi 3:6; Matei 22:37; Apocalipsa 4:11). Însă dedicarea noastră nu ar trebui să se bazeze nici pe credulitate, nici pe sentimente trecătoare, nici pe constrângere din partea altora, chiar dacă aceştia sunt părinţii noştri. Ea trebuie să se bazeze pe cunoaşterea exactă a adevărului despre Iehova şi pe recunoştinţa pentru ceea ce a făcut el în folosul nostru (Romani 10:2; Coloseni 1:9, 10; 1 Timotei 2:4). Aşa cum Iehova le-a dat israeliţilor prilejul să-şi exprime de bunăvoie dedicarea, tot aşa el ne dă nouă posibilitatea să ne dedicăm de bunăvoie şi să facem publică această dedicare. — 1 Petru 3:21.

11. Ce ne dezvăluie despre Iehova studierea Bibliei?

¹¹ Prin studierea Bibliei ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu ca persoană. Cuvântul său ne ajută să discernem calităţile sale, care se reflectă în creaţia sa (Psalmul 19:1–4). Din Cuvântul său înţelegem că el nu este o Trinitate misterioasă. El nu pierde războaiele, deci nu este nevoit să renunţe la divinitatea sa (Exodul 15:11; 1 Corinteni 8:5, 6; Apocalipsa 11:17, 18). Faptul că el şi-a îndeplinit promisiunile ne aminteşte de semnificaţia splendidului său nume, Iehova: Cel care are un scop grandios (Geneza 2:4, NW, nota de subsol; Psalmul 83:18; Isaia 46:9–11). Prin studierea Bibliei ajungem să înţelegem bine ce fidel şi demn de încredere este el! — Deuteronomul 7:9; Psalmii 19:7, 9; 111:7.

12. a) Ce ne atrage la Iehova? b) Cum trezesc în noi experienţele consemnate în Biblie dorinţa de a-i sluji lui Iehova? c) Ce părere aveţi despre faptul de a-i sluji lui Iehova?

¹² Ceea ce ne atrage în mod deosebit la Iehova este iubirea sa. Biblia arată cât de iubitor, de iertător şi de îndurător este el în relaţiile cu oamenii. Să ne gândim la prosperitatea pe care i-a acordat-o el lui Iov după ce acesta şi-a păstrat cu fidelitate integritatea. Experienţa lui Iov scoate în evidenţă faptul că „Iehova este plin de tandră afecţiune şi îndurător“ (Iacov 5:11, NW; Iov 42:12–17). Să ne gândim la modul în care Iehova l-a tratat pe David după ce acesta a comis adulter şi un asasinat. Într-adevăr, când un păcătos i se adresează cu „o inimă zdrobită şi mâhnită“, Iehova este dispus să-i ierte chiar şi păcatele grave (Psalmul 51:3–11, 17). Să ne gândim la modul în care Iehova l-a tratat pe Saul din Tars, care, la început, a fost un persecutor aprig al poporului lui Dumnezeu. Aceste exemple evidenţiază îndurarea, generozitatea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu de a-i folosi pe cei care se căiesc (1 Corinteni 15:9; 1 Timotei 1:15, 16). Pavel a considerat că putea să-şi pună în joc chiar şi viaţa pentru a-i sluji acestui Dumnezeu iubitor (Romani 14:8). Sunteţi şi voi de aceeaşi părere?

13. Ce expresie supremă a iubirii lui Iehova îi obligă pe cei animaţi de dreptate să i se dedice?

¹³ Iehova i-a salvat pe israeliţi din sclavia egipteană, iar nouă ne-a furnizat, prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, un mijloc de salvare din sclavia păcatului şi a morţii (Ioan 3:16). Iată ce a spus Pavel: „Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Această dovadă plină de iubire îi obligă pe oamenii animaţi de dreptate să se dedice lui Iehova prin intermediul lui Isus Cristos. „Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, încât socotim că, dacă Unul a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.“ — 2 Corinteni 5:14, 15; Romani 8:35–39.

14. Ca imbold pentru a ne dedica viaţa lui Iehova este suficient să cunoaştem modul său de a trata cu oamenii? Explicaţi.

¹⁴ Totuşi, faptul de a cunoaşte personalitatea lui Iehova şi modul său de a trata cu oamenii nu este suficient. Trebuie să cultivăm personal recunoştinţă faţă de Iehova. Cum putem face aceasta? Aceasta se poate face aplicând Cuvântul lui Dumnezeu în viaţă şi convingându-ne personal că principiile menţionate în el sunt, într-adevăr, eficiente (Isaia 48:17). Trebuie să fim conştienţi de faptul că Iehova ne-a salvat din mocirla acestei lumi rele conduse de Satan (compară cu 1 Corinteni 6:11). Luptându-ne să facem ce este bine, învăţăm să ne sprijinim pe Iehova şi ne convingem personal că Iehova este Dumnezeul cel viu, ‘cel care ascultă rugăciunea’ (Psalmii 62:8; 65:2). În scurt timp ne simţim foarte aproape de el, putând să-i mărturisim cele mai lăuntrice simţiri. Se dezvoltă în noi sentimente de căldură şi iubire pentru Iehova. Fără îndoială că lucrul acesta ne va determina să îi dedicăm viaţa noastră.

15. Ce l-a îndemnat pe un om, care înainte era dedicat muncii laice, să-i slujească lui Iehova?

¹⁵ Mulţi au ajuns să-l cunoască pe Iehova, Dumnezeul cel iubitor, şi şi-au dedicat viaţa slujirii lui. Să luăm cazul unui electrician care câştiga mult cu meseria lui. Uneori, el îşi începea munca dimineaţa, lucra toată ziua şi toată noaptea şi se întorcea acasă în dimineaţa următoare, la ora cinci. După ce se odihnea aproximativ o oră, se ducea să lucreze în altă parte. „Eram dedicat muncii mele“, declară el. Când soţia sa a început să studieze Biblia, el i s-a alăturat. Iată ce spune el: „Toţi dumnezeii pe care îi cunoscusem până atunci nu făceau altceva decât să aştepte să fie slujiţi, fără să facă ceva în folosul nostru. Dar Iehova a luat iniţiativa şi l-a trimis pe pământ pe Fiul său unic născut, făcând astfel un mare sacrificiu“ (1 Ioan 4:10, 19). În zece luni, acest om s-a dedicat lui Iehova. După aceea, el şi-a concentrat eforturile în direcţia slujirii Dumnezeului celui viu. El a intrat în ministerul cu timp integral şi s-a dus să slujească acolo unde era nevoia mai mare. Asemenea apostolilor, el ‘a lăsat toate şi L-a urmat pe Isus’ (Matei 19:27). După două luni, el şi soţia sa au fost chemaţi să slujească la filiala Societăţii Watch Tower din ţara în care trăiau. Astfel, el a putut să ajute acolo ca electrician. De peste 20 de ani, acest om lucrează la filială, efectuând, nu pentru sine, ci pentru Iehova, munca pe care a îndrăgit-o.

Faceţi publică dedicarea voastră

16. Enumeraţi câţiva paşi pe care trebuie să-i parcurgă cineva pentru a se dedica lui Iehova.

¹⁶ După ce studiază un timp Biblia, atât cei tineri, cât şi cei bătrâni încep să manifeste recunoştinţă faţă de Iehova şi faţă de ceea ce a făcut el pentru ei. Lucrul acesta ar trebui să-i determine să se dedice lui Dumnezeu. Poate că şi tu eşti unul dintre ei. Cum te poţi dedica lui Iehova? După ce ţi-ai însuşit cunoştinţe exacte din Biblie, trebuie să acţionezi în concordanţă cu aceste cunoştinţe şi să exerciţi credinţă în Iehova şi în Isus Cristos (Ioan 17:3). Căieşte-te şi abandonează orice păcat pe care l-ai practicat în trecut (Faptele 3:19). Apoi vei ajunge la pasul dedicării, pe care o vei exprima folosind cuvinte solemne într-o rugăciune către Iehova. Această rugăciune va lăsa, fără îndoială, o urmă de neşters în mintea ta, deoarece ea va fi punctul de plecare al unor noi relaţii cu Iehova.

17. a) De ce bătrânii examinează cu cei recent dedicaţi întrebări pregătite? b) Ce pas important trebuie făcut la scurt timp după dedicare, şi cu ce scop?

¹⁷ Aşa cum Moise le-a explicat israeliţilor condiţiile pentru încheierea unui legământ cu Iehova, bătrânii din congregaţiile Martorilor lui Iehova îi ajută pe cei care s-au dedicat recent să examineze cu exactitate ce înseamnă aceasta. Ei folosesc întrebări pregătite pentru a se convinge că fiecare dintre ei înţelege deplin învăţăturile fundamentale ale Bibliei şi este conştient de ceea ce înseamnă să fii martor al lui Iehova. Apoi este foarte potrivit ca, în cadrul unei ceremonii, dedicarea să fie făcută publică. Fireşte, o persoană nou dedicată este dornică să-i anunţe pe alţii că a înnodat relaţii de prietenie privilegiate cu Iehova (compară cu Ieremia 9:24). Aceasta se face în mod potrivit când persoana respectivă îşi simbolizează dedicarea prin botezul în apă. Cufundarea în apă, urmată de ridicarea din ea, simbolizează faptul că persoana respectivă moare faţă de fostul ei mod de viaţă egoist şi este sculată la un nou mod de viaţă, şi anume la înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Botezul nu este un sacrament, nici un ritual ca ritualul şintoist misogi, în care persoana este curăţată, se spune, prin apă, ci o declaraţie publică a unei persoane care s-a dedicat deja în rugăciune.a

18. De ce putem fi siguri că dedicarea noastră nu va fi deşartă?

¹⁸ Această ocazie solemnă este o experienţă de neuitat care îi aminteşte noului slujitor al lui Dumnezeu că acum el are relaţii durabile cu Iehova. Spre deosebire de pilotul din forţele kamikaze care s-a dedicat ţării sale şi împăratului său, dedicarea la Iehova nu va fi deşartă, deoarece el este Dumnezeul atotputernic şi veşnic, care duce la bun sfârşit tot ce începe. Numai el este demn de o devoţiune manifestată din tot sufletul. — Isaia 55:9–11.

19. Ce se va analiza în articolul următor?

¹⁹ Însă dedicarea înseamnă mai mult. De exemplu, cum influenţează dedicarea viaţa noastră de zi cu zi? Acest subiect va fi analizat în articolul următor.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce devoţiunea manifestată în lume se sfârşeşte cu decepţii?

◻ Ce i-a îndemnat pe israeliţi să se dedice lui Iehova?

◻ Ce ne îndeamnă să ne dedicăm lui Iehova în prezent?

◻ Cum ne dedicăm lui Dumnezeu?

◻ Ce semnifică botezul în apă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Israelul i se dedică lui Iehova la Sinai.