Discernerea principiilor reflectă maturitate

PRIETENIILE rele strică obiceiurile bune. Culegeţi ceea ce semănaţi (1 Corinteni 15:33; Galateni 6:7). Atât în sens fizic, cât şi în sens spiritual, fiecare afirmaţie constituie un exemplu de adevăr fundamental — un principiu — şi pe baza fiecăruia se pot formula legi. Legile însă pot fi temporare şi cu o arie restrânsă de aplicabilitate. Spre deosebire de acestea, principiile sunt general şi permanent valabile. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează să gândim prin prisma principiilor ori de câte ori este posibil.

Webster’s Third New International Dictionary defineşte principiul drept „un adevăr general sau fundamental: o lege, o doctrină sau o noţiune amplă şi fundamentală pe care se bazează altele sau din care derivă altele“. De exemplu, unui copil i se poate stabili această regulă: „Nu te atinge de sobă“. Dar unui adult poate fi suficient să i se spună: „Soba este fierbinte“. Remarcaţi că ultima afirmaţie are un caracter mai general. Întrucât aceasta determină acţiunea unei persoane — probabil să gătească, să coacă sau să stingă focul — , ea devine, într-un anumit sens, un principiu.

Bineînţeles, principiile fundamentale din viaţă sunt cele de ordin spiritual; acestea guvernează închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu şi fericirea noastră. Unii însă nu sunt prea încântaţi la ideea de a reflecta la un principiu. Când au de luat o decizie, ei preferă din comoditate o regulă. Acest lucru nu vădeşte înţelepciune şi chiar contrastează cu exemplul lăsat de oamenii fideli din timpurile biblice. — Romani 15:4.

Oameni ai principiilor divine

Dintre oamenii imperfecţi, Abel ar putea fi numit primul om al principiilor divine. Probabil că el a reflectat mult la promisiunea referitoare la o „sămânţă“ şi a înţeles că răscumpărarea din păcat pretindea o jertfă de sânge (Geneza 3:15). Astfel, el i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă „din oile întâi-născute ale turmei lui“. Expresia „şi din grăsimea lor“ arată că Abel i-a oferit lui Iehova ce avea mai bun. Însă Dumnezeu a furnizat detalii cu privire la jertfe numai după mai bine de 2 000 de ani de la moartea lui Abel. Spre deosebire de Abel, un om al principiilor care se temea de Dumnezeu, fratele său Cain a fost superficial în privinţa jertfei pe care i-a adus-o lui Dumnezeu. Atitudinea lui a lăsat mult de dorit, trădând o inimă lipsită de principii. — Geneza 4:3–5.

Şi Noe a fost un om al principiilor divine. Deşi relatarea biblică arată că Dumnezeu i-a dat o poruncă explicită de a construi o arcă, nicăieri nu citim că i-ar fi dat şi porunca de a le predica altora. Totuşi, Noe este numit „un propovăduitor al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). Deşi probabil că Dumnezeu l-a îndrumat pe Noe să predice, fără îndoială că el s-a simţit îndemnat să facă acest lucru şi datorită faptului că discernea principiile şi avea iubire de semeni. Întrucât şi noi trăim într-o perioadă asemănătoare celei în care a trăit Noe, să-i imităm atitudinea şi exemplul excelent!

Spre deosebire de preoţii din zilele sale, Isus i-a învăţat pe oameni să gândească prin prisma principiilor. Predica sa de pe munte este o dovadă elocventă în acest sens. În întreaga sa predică, el face apel la principii (Matei, capitolele 5–7). Isus a predat în acest mod deoarece, la fel ca predecesorii săi Abel şi Noe, el îl cunoştea cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar şi când era un copil, el s-a supus acestui adevăr fundamental: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci . . . cu orice iese din gura DOMNULUI“ (Deuteronomul 8:3; Luca 2:41–47). Da, pentru a fi un om al principiilor divine este absolut necesar faptul de a-l cunoaşte pe Iehova şi a-i cunoaşte scopurile, precum şi ceea ce îi place şi ceea ce-i displace. Când aceste principii fundamentale referitoare la Dumnezeu ne guvernează viaţa, ele devin, de fapt, principii active. — Ieremia 22:16; Evrei 4:12.

Principiile şi inima

Este posibil să respectăm o lege fără nici o tragere de inimă, probabil din teama de pedeapsă pentru neascultare. Însă respectarea unui principiu preîntâmpină o asemenea atitudine, întrucât, când ne lăsăm guvernaţi de principii, este în natura lucrurilor să reacţionăm din inimă. Să luăm cazul lui Iosif, care, la fel ca Abel şi Noe, a trăit înainte de încheierea legământului Legii mozaice. Când soţia lui Potifar a încercat să-l seducă, Iosif i-a răspuns: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ Da, Iosif cunoştea principiul potrivit căruia soţul şi soţia sunt „un singur trup“. — Geneza 2:24; 39:9.

În prezent, lumea este lipsită de principii drepte. Ea se înfruptă cu lăcomie din violenţă şi imoralitate. Pericolul constă în faptul că un creştin ar putea fi tentat să ciugulească, probabil pe ascuns, din aceeaşi hrană nenutritivă — constând din filme, programe video sau cărţi. Aşadar, cât de lăudabil este când, la fel ca Iosif, şi noi respingem din principiu răul, amintindu-ne că Dumnezeu îi va păstra numai pe cei loiali în timpul apropiatului „mare necaz“ (Matei 24:21). Da, îndeosebi ceea ce suntem în viaţa particulară, şi nu în viaţa publică, dezvăluie ce suntem cu adevărat în interior. — Psalmul 11:4; Proverbele 15:3.

Prin urmare, dacă ne lăsăm îndrumaţi de principiile biblice, nu vom căuta în legile lui Dumnezeu unele subterfugii posibile, nici nu vom încerca să vedem cât de departe putem merge fără a încălca efectiv o anumită lege. O astfel de gândire este autodistructivă şi ne dăunează în cele din urmă.

Priviţi dincolo de lege

Bineînţeles, legile au un rol vital în viaţa unui creştin. Acestea sunt ca santinelele care ne păzesc, iar la baza lor stau multe principii importante. Dacă nu reuşim să percepem aceste principii, iubirea noastră pentru legile ce derivă din ele s-ar putea răci. Vechea naţiune Israel a demonstrat acest lucru.

Dumnezeu i-a dat Israelului cele Zece Porunci, dintre care prima interzicea închinarea la orice alt dumnezeu în afară de Iehova. Faptul că Iehova a creat toate lucrurile este un adevăr fundamental ce stă la baza acestei legi (Exodul 20:3–5). Dar s-a conformat naţiunea acestui principiu? Iehova însuşi răspunde: „Ei [israeliţii] zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu». Şi pietrei: «Tu m-ai născut». Căci ei şi-au întors spatele spre Mine [Iehova], şi nu faţa“ (Ieremia 2:27). Ce mulţime lipsită de pietate şi de principii! Şi cât de mult au rănit ei inima lui Iehova! — Psalmul 78:40, 41; Isaia 63:9, 10.

Şi creştinii au legi de la Dumnezeu. De exemplu, ei trebuie să evite idolatria, imoralitatea sexuală şi folosirea greşită a sângelui (Faptele 15:28, 29). Când reflectăm la aceste legi, putem observa principiile care stau la baza lor, cum ar fi: Dumnezeu merită devoţiunea noastră exclusivă; trebuie să-i fim loiali partenerului conjugal; Iehova este Dătătorul vieţii (Geneza 2:24; Exodul 20:5; Psalmul 36:9). Dacă discernem şi apreciem profund principiile ce stau la baza acestor directive, atunci vom vedea că ele sunt spre binele nostru (Isaia 48:17). Pentru noi, „poruncile lui [Dumnezeu] nu sunt grele“. — 1 Ioan 5:3.

În timp ce israeliţii din antichitate au ignorat poruncile lui Dumnezeu, „cărturarii“, sau experţii în lege, de pe vremea lui Isus, au căzut în cealaltă extremă. Ei au formulat o mulţime de reguli şi tradiţii care puneau piedici închinării pure şi care puneau în umbră principiile divine (Matei 23:2). Oamenii se simţeau lăsaţi pradă eşecului, disperării sau ipocriziei (Matei 15:3–9). Iar multe dintre regulile impuse de oameni erau nemiloase. Când era pe punctul de a vindeca un om care avea o mână uscată, Isus i-a întrebat pe fariseii care erau de faţă: „Este îngăduit în sabat să faci bine?“ Tăcerea lor striga în locul lor NU, făcându-l pe Isus să fie „adânc mâhnit de împietrirea inimii lor“ (Marcu 3:1–6). În ziua sabatului, după opinia fariseilor se putea veni în ajutorul unui animal domestic care cădea într-o capcană sau care se rănea (ceea ce reprezenta o investiţie financiară), dar niciodată în ajutorul unui om — numai dacă era o chestiune de viaţă şi de moarte. Într-adevăr, ei erau atât de obsedaţi de regulile umane şi de detaliile legii, încât, asemenea furnicilor care aleargă pe o pictură, nu au reuşit să vadă întreaga pictură — adică principiile divine. — Matei 23:23, 24.

Însă până şi cei mici care au o inimă sinceră îi pot aduce onoare lui Iehova prin aprecierea lor faţă de principiile biblice. Profesorul unei fetiţe de 13 ani pe nume Rebeca a întrebat în clasă dacă cineva ar participa la jocuri de noroc. Majoritatea au răspuns negativ. Însă, când au fost menţionate diferite situaţii, toţi, în afară de Rebeca, au recunoscut că ar juca într-un fel sau altul. Profesorul a întrebat-o pe Rebeca dacă ea ar cumpăra un bilet de loterie de 20 de cenţi pentru o cauză onorabilă. Rebeca a răspuns negativ şi i-a prezentat motivele scripturale pentru care o astfel de procedură ar fi un fel de joc de noroc. Profesorul a spus apoi în faţa întregii clase: „După părerea mea, numai Rebeca are ceea ce am putea numi «principii» în adevăratul sens al cuvântului“. Da, Rebeca ar fi putut răspunde simplu: „Este contrar religiei mele“, însă ea a gândit mai profund; ea a fost în măsură să răspundă de ce jocurile de noroc sunt ceva rău şi de ce refuza să ia parte la ele.

Persoane-exemplu ca Abel, Noe, Iosif şi Isus ne arată cât de multe avantaje putem avea dacă ne folosim „capacitatea de gândire“ şi „facultatea de a raţiona“ în închinarea la Dumnezeu (Proverbele 2:11, NW; Romani 12:1, NW). Bătrânii creştini ar trebui să-l imite pe Isus în timp ce ‘păstoresc turma lui Dumnezeu care este în grija lor’ (1 Petru 5:2). Aşa cum a ilustrat foarte bine Isus, cei care iubesc principiile divine prosperă când Iehova îşi exercită suveranitatea. — Isaia 65:14.