Care este cheia adevăratei fericiri?

OAMENII au fost creaţi ca să fie fericiţi. De ce putem fi siguri de lucrul acesta? Ei bine, să analizăm începuturile omului.

Iehova Dumnezeu a creat prima pereche umană cu capacitatea de a fi fericiţi. Adam şi Eva au fost aşezaţi într-un paradis, o grădină a plăcerii numită Eden. Creatorul le-a furnizat toate lucrurile fizice necesare vieţii. Grădina avea „tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare“ (Geneza 2:9). Adam şi Eva erau sănătoşi, puternici şi frumoşi — ei erau perfecţi şi cu adevărat fericiţi.

Care era însă cheia fericirii lor? Era cumva locuinţa lor paradiziacă sau, probabil, perfecţiunea lor fizică? Aceste daruri din partea lui Dumnezeu contribuiau într-adevăr la bucuria lor de a trăi. Dar fericirea lor nu depindea de aceste lucruri materiale. Grădina Eden era mai mult decât un parc frumos. Ea era un sanctuar, un loc de închinare la Dumnezeu. Cheia fericirii lor eterne consta în capacitatea pe care o aveau de a stabili şi de a păstra o relaţie iubitoare cu Creatorul. Pentru a fi fericiţi, ei trebuiau să fie mai întâi spirituali. — Compară cu Matei 5:3.

Spiritualitatea duce la fericire

La început, Adam a avut o relaţie spirituală cu Dumnezeu. Aceasta era o legătură tandră de iubire, asemănătoare aceleia dintre un fiu şi tatăl său (Luca 3:38). În grădina Eden, Adam şi Eva aveau condiţii ideale, care le permiteau să-şi satisfacă dorinţa de a se închina. Prin intermediul ascultării lor din iubire şi de bunăvoie de Iehova, ei aveau să-i aducă onoare şi glorie lui Dumnezeu într-o măsură care depăşea cu mult ceea ce putea aduce creaţia animală. Folosindu-şi inteligenţa, ei îl puteau lăuda pe Dumnezeu pentru calităţile sale minunate şi puteau susţine suveranitatea sa. De asemenea, ei puteau beneficia în continuare de grija tandră şi iubitoare a lui Iehova.

Această legătură cu Creatorul şi ascultarea de legile sale le-au adus o fericire adevărată primilor noştri părinţi (Luca 11:28). Nu a fost nevoie ca Adam şi Eva să încerce ani de zile diferite metode înainte de a descoperi cheia fericirii. Ei au fost fericiţi din momentul în care au fost creaţi. Faptul că erau în relaţii paşnice cu Dumnezeu şi supuşi autorităţii sale îi făcea fericiţi.

Însă această fericire a luat sfârşit în momentul în care nu au mai ascultat de Dumnezeu. Răzvrătindu-se, Adam şi Eva au rupt legăturile spirituale pe care le aveau cu Iehova. Ei nu au mai fost prieteni cu Dumnezeu (Geneza 3:17–19). Se pare că din ziua în care au fost expulzaţi din grădină, Iehova nu a mai comunicat în nici un fel cu ei. Ei au pierdut perfecţiunea, perspectiva de a trăi veşnic şi locuinţa paradiziacă (Geneza 3:23). Dar şi mai important, din cauză că şi-au stricat relaţiile cu Dumnezeu, ei au pierdut cheia fericirii.

Avem capacitatea de a alege

Înainte de a muri, Adam şi Eva le-au transmis urmaşilor caracteristicile lor umane, o conştiinţă înnăscută şi capacitatea de a fi spirituali. Familia umană nu s-a degradat până la stadiul de animale. Noi ne putem împăca cu Creatorul (2 Corinteni 5:18). Fiind creaturi inteligente, oamenii au în continuare capacitatea de a alege fie să asculte, fie să nu asculte de Dumnezeu. Lucrul acesta a fost ilustrat cu mulţi ani mai târziu, când Iehova i-a dat naţiunii Israel, de curând formate, posibilitatea de a alege viaţa sau moartea. Prin intermediul lui Moise, purtătorul său de cuvânt, Dumnezeu a spus: „Ţi-am pus azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul“. — Deuteronomul 30:15–18.

Chiar şi astăzi, după mii de ani de la pierderea paradisului original, noi, oamenii, mai suntem capabili să facem alegerea corectă. Noi avem o conştiinţă de care ne putem folosi şi o capacitate fundamentală de a asculta de legile lui Dumnezeu. Biblia vorbeşte despre ‘omul dinăuntru’ (2 Corinteni 4:16; Romani 7:22). Această expresie se referă la capacitatea noastră înnăscută de a reflecta personalitatea lui Dumnezeu, de a gândi aşa cum gândeşte el, de a fi spirituali.

Referitor la conştiinţă şi la natura noastră morală, apostolul Pavel a scris: „Când neamurile, care n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ele arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc conştiinţa lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele“. — Romani 2:14, 15.

Înţelepciunea divină şi ascultarea constituie cheia

Totuşi cineva ar putea întreba: „Dacă avem cu toţii înclinaţia naturală de a ne închina lui Dumnezeu şi, ca urmare, de a fi cu adevărat fericiţi, de ce sunt atât de mulţi oameni nefericiţi?“ Deoarece, pentru a fi fericiţi, fiecare dintre noi trebuie să se dezvolte din punct de vedere spiritual. Deşi iniţial a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, omul s-a înstrăinat de Creatorul său (Efeseni 4:17, 18). Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie să facă paşi concreţi pentru a stabili şi a păstra o relaţie spirituală cu Dumnezeu. O asemenea relaţie nu se dobândeşte în mod automat.

Isus a prezentat două principii importante care contribuie la dezvoltarea spiritualităţii. Primul este dobândirea unei cunoştinţe exacte despre Dumnezeu, iar celălalt este supunerea faţă de voinţa sa (Ioan 17:3). Citând din Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a spus: „Este scris: «Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»“ (Matei 4:4). Cu altă ocazie, Isus a afirmat: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4:34). Nu trebuie să petrecem zeci de ani pentru a căuta fericirea încercând tot felul de metode. Cheia fericirii nu se găseşte pe cale experimentală. De fapt, numai înţelepciunea divină şi ascultarea de Creatorul nostru pot duce la adevărata bucurie în viaţă. — Psalmul 19:7, 8; Eclesiastul 12:13.

Este clar că fericirea care decurge din aplicarea înţelepciunii divine şi din faptul de a avea un nume bun la Dumnezeu nu este un lucru imposibil pentru noi (Faptele 17:26, 27). Cunoştinţa despre Iehova şi despre scopul său este la îndemâna oricui. Cu miliardele ei de exemplare într-o mulţime de limbi, Biblia rămâne cea mai răspândită carte din lume. Biblia vă poate ajuta să deveniţi prieteni cu Dumnezeu şi să vă bucuraţi de o fericire adevărată, deoarece Scripturile ne spun: „Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova!“ — Psalmul 144:15, NW.

[Chenarul de la pagina 6]

Paşi spre fericire

1. Apreciaţi spiritualitatea la justa ei valoare şi cultivaţi-o. Isus a spus: „Ferice . . . de cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc!“ — Luca 11:28.

2. Recunoaşteţi că aprobarea lui Dumnezeu este mai importantă decât bogăţia sau obiectele de lux. Pavel a scris: „Desigur, este un mijloc de mare câştig această devoţiune sfântă alături de mulţumire cu ce avem . . . Dacă avem deci hrană şi îmbrăcăminte, ne vom mulţumi cu aceste lucruri“. — 1 Timotei 6:6–8, NW.

3. Străduiţi-vă să fiţi sensibili la o conştiinţă instruită pe baza Bibliei. — Romani 2:14, 15.

4. Fiţi hotărâţi să-l ascultaţi pe Iehova Dumnezeu, dobândind astfel calităţile necesare pentru a face parte din poporul său. David din vechime a scris: „Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova!“ — Psalmul 144:15, NW.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

„Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale.“ — Matei 5:3, NW