Negocierea unui preţ de mireasă rezonabil

ASTĂZI, la fel ca în timpurile biblice, în unele culturi se pretinde plătirea unui preţ de mireasă înainte ca un bărbat să se poată căsători cu o femeie. „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică“, i-a spus Iacov viitorului său socru, Laban (Geneza 29:18). Întrucât Iacov o iubea pe Rahela, el a oferit un preţ mare — echivalentul salariilor pe şapte ani! Laban a acceptat oferta, însă l-a înşelat pe Iacov dându-i-o mai întâi în căsătorie pe fiica lui cea mare, Leea. Laban a continuat să-l trateze în mod necinstit pe Iacov (Geneza 31:41). Din cauză că Laban punea accent pe câştigul material, respectul fiicelor sale faţă de el a scăzut. „Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat tot timpul chiar şi banii?“, au întrebat ele. — Geneza 31:15.

Din nefericire, în lumea materialistă de azi, mulţi părinţi sunt ca Laban, iar alţii sunt chiar mai rău. Potrivit unui ziar african, unele căsătorii sunt negociate „pur şi simplu din dorinţa avidă a tatălui de a obţine profit“. Un alt factor îl constituie problemele economice care îi determină pe unii părinţi să vadă în fiicele lor un mijloc de ieşire dintr-o criză financiară.a

Unii părinţi nu îşi lasă fiicele să se căsătorească până nu găsesc bărbatul care oferă cel mai mult. Acest lucru poate cauza probleme serioase. Un ziarist care a locuit în Africa a scris: „Tinerii preferă să fugă împreună pentru a scăpa de zestrea excesiv de mare pretinsă de rudele prin alianţă foarte insistente“. Imoralitatea sexuală este una dintre problemele cauzate de cererea unui preţ de mireasă foarte mare. Mai mult decât atât, unii tineri reuşesc să-şi cumpere o soţie, însă se înglodează în datorii. „Părinţii trebuie să fie rezonabili“, a spus un asistent social din Africa de Sud. „Ei nu trebuie să ceară sume mari. Noul cuplu trebuie să aibă din ce să trăiască . . . Atunci de ce să-i aducem pe tineri la ruină?“

Cum pot părinţii creştini să dea dovadă de rezonabilitate când negociază pentru achitarea sau încasarea unui preţ de mireasă? Aceasta este o problemă serioasă, întrucât Biblia porunceşte: „Rezonabilitatea voastră să devină cunoscută tuturor oamenilor“. — Filipeni 4:5, NW.

Principii biblice rezonabile

Hotărârea părinţilor creştini de a negocia sau nu preţul de mireasă este o problemă personală. Dacă ei aleg să facă acest lucru, atunci negocierile trebuie făcute potrivit principiilor biblice. „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani“, spune Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 13:5). Dacă acest principiu nu se reflectă în cadrul negocierilor de căsătorie, un părinte creştin ar putea arăta în mod clar că nu este un bun exemplu. Bărbaţii care deţin poziţii de răspundere în cadrul congregaţiei creştine trebuie să fie „rezonabili“, nu „iubitori de bani“ sau „lacomi de câştig necinstit“ (1 Timotei 3:3, 8, NW). Un creştin care cere cu lăcomie un preţ de mireasă foarte mare şi nu se căieşte poate fi chiar exclus din congregaţie. — 1 Corinteni 5:11, 13; 6:9, 10.

Din cauza problemelor create de lăcomie, unele guverne au adoptat legi care stabilesc o limită în ce priveşte preţul de mireasă. De exemplu, o lege din Togo, o ţară vest-africană, stipulează că preţul de mireasă „poate fi plătit în bunuri, în bani gheaţă sau în ambele moduri“. Legea adaugă: „În nici un caz, suma nu trebuie să depăşească cifra de 10 000 de F CFA (20 de dolari americani)“. De repetate ori, Biblia le porunceşte creştinilor să fie cetăţeni care respectă legile statului (Tit 3:1). Chiar dacă guvernul nu impune respectarea acestei legi, un creştin adevărat va trebui să o respecte. În felul acesta, el îşi va păstra o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi nu va constitui un motiv de poticnire pentru alţii. — Romani 13:1, 5; 1 Corinteni 10:32, 33.

Cine răspunde de negocieri?

În unele culturi, modul în care se negociază preţul de mireasă poate intra în contradicţie cu un alt principiu important. Potrivit Bibliei, tatăl răspunde de treburile casei lui (1 Corinteni 11:3; Coloseni 3:18, 20). Prin urmare, cei care deţin poziţii de răspundere în congregaţie trebuie să fie bărbaţi care „să-şi conducă bine copiii şi casele“. — 1 Timotei 3:12.

Totuşi, în unele comunităţi se obişnuieşte ca negocierile de căsătorie importante să fie lăsate în seama rudelor capului de familie, iar acestea pot pretinde o parte din preţul de mireasă. Acest lucru poate constitui o încercare pentru familiile creştine. În numele tradiţiei, unii capi de familie le permit rudelor necredincioase să extorcheze mari sume de bani ca preţ de mireasă. Această situaţie a dus uneori la căsătoria unei fete creştine cu un necredincios, lucru care nu este în armonie cu sfatul potrivit căruia creştinii trebuie să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Un cap de familie care le permite rudelor necredincioase să ia anumite decizii ce se dovedesc a fi în detrimentul bunăstării spirituale a copilului său nu poate fi considerat o persoană care „îşi conduce bine casa . . ., cu toată seriozitatea“. — 1 Timotei 3:4.

La fel ca în cazul lui Avraam, un patriarh temător de Dumnezeu, ce se poate spune despre situaţia în care un tată creştin nu participă în mod direct la negocierile de căsătorie ale unuia dintre copiii săi (Geneza 24:2–4)? Dacă o altă persoană este desemnată să facă acest lucru, tatăl creştin trebuie să se asigure că negociatorul procedează în armonie cu principiile rezonabile ale Bibliei. Mai mult decât atât, înainte de începerea negocierii preţului de mireasă, părinţii creştini trebuie să cântărească lucrurile cu multă atenţie şi să nu se lase purtaţi de valul tradiţiilor sau al pretenţiilor. — Proverbele 22:3.

Să evităm trăsăturile necreştine

Biblia condamnă mândria şi „etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ (1 Ioan 2:16, NW; Proverbele 21:4). Totuşi, anumiţi membri ai congregaţiei creştine au manifestat aceste trăsături în cadrul negocierilor de căsătorie. Unii au imitat lumea lăudându-se în mod ostentativ cu plătirea sau primirea unei sume mari ca preţ de mireasă. Într-o altă ordine de idei, într-un raport întocmit de un birou de filială din Africa a Societăţii Watch Tower se spune: „Unii soţi nu au manifestat respect când rudele prin alianţă au cerut un preţ de mireasă rezonabil, considerându-le inferioare pe soţiile lor deoarece au fost cumpărate cu preţul unei «capre»“.

Lăcomia pentru un preţ de mireasă ridicat a pus stăpânire pe unii creştini, iar consecinţele au fost tragice. De exemplu, să analizăm următorul raport primit de la un alt birou de filială al Societăţii Watch Tower: „În general este dificil pentru fraţii celibatari să se căsătorească sau pentru surori să găsească un partener de căsătorie. În consecinţă, numărul excluderilor din cauza imoralităţii sexuale este în creştere. Unii fraţi merg în mine pentru a căuta aur sau diamante, pe care le vând pentru a avea suficienţi bani ca să se căsătorească. Acest lucru le poate lua un an sau doi sau chiar mai mult, timp în care, de obicei, slăbesc din punct de vedere spiritual, întrucât renunţă la asocierea cu fraţii şi cu congregaţia“.

Pentru a evita aceste consecinţe dezastruoase, părinţii creştini ar trebui să urmeze exemplul persoanelor mature din congregaţie. Deşi nu a fost părinte, apostolul Pavel a manifestat rezonabilitate în relaţiile cu colaboratorii săi în credinţă. El a avut grijă să nu pună poveri grele pe umerii nimănui (Faptele 20:33). Bineînţeles, când părinţii creştini participă la negocierile legate de stabilirea unui preţ de mireasă, ei trebuie să imite atitudinea sa neegoistă. De fapt, Pavel a fost inspirat de Dumnezeu să scrie următoarele: „Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei care se poartă după modelul pe care îl aveţi în noi“. — Filipeni 3:17.

Exemple de rezonabilitate

Mulţi părinţi creştini au dat un exemplu excelent de rezonabilitate în ce priveşte negocierile de căsătorie. Să luăm cazul lui Joseph şi al soţiei sale, Mae, care slujesc ca evanghelizatori cu timp integral.b Ei locuiesc pe una dintre insulele Solomon, unde negocierile pentru preţul de mireasă constituie uneori o problemă. Pentru a evita aceste dificultăţi, Joseph şi Mae au aranjat ca fiica lor Helen să se căsătorească pe o insulă din apropiere. Ei au făcut acelaşi lucru şi în cazul lui Esther, o altă fiică a lor. De asemenea, Joseph a fost de acord ca ginerele său Peter să plătească un preţ de mireasă cu mult sub limita rezonabilă. Când a fost întrebat de ce a procedat astfel, Joseph a explicat: „Nu am vrut să pun o povară pe umerii ginerelui meu, care este pionier“.

Mulţi Martori ai lui Iehova din Africa au dat şi ei un exemplu excelent de rezonabilitate. În unele regiuni, membrii familiilor extinse aşteaptă de regulă să se plătească o sumă mare înainte de negocierea propriu-zisă a preţului de mireasă. Pentru a-şi cumpăra o mireasă, din partea mirelui se poate aştepta să promită că va achita preţul de mireasă pentru un frate mai mic al logodnicei sale.

În contrast cu această situaţie, să analizăm exemplul lui Kossi şi al soţiei sale, Mara. Fiica lor, Beboko, s-a căsătorit de puţin timp cu un supraveghetor itinerant al Martorilor lui Iehova. Înainte de căsătorie, rudele au exercitat presiuni mari asupra părinţilor, deoarece doreau să primească o mare parte din preţul de mireasă, care voiau să fie foarte mare. Totuşi, părinţii au rămas fermi şi nu au satisfăcut aceste pretenţii. În schimb, ei au negociat în mod direct cu viitorul lor ginere, cerându-i un preţ de mireasă foarte mic pentru fiica lor şi dându-le înapoi jumătate din sumă celor doi tineri pentru a-şi pregăti nunta.

Un alt exemplu este cel al lui Itongo, din aceeaşi ţară. La început, familia ei a cerut un preţ de mireasă rezonabil, însă rudele au cerut ca suma să fie mărită. Atmosfera a devenit tensionată şi se părea că rudele respective reuşiseră să obţină preţul pe care îl ceruseră. Deşi timidă din fire, Itongo s-a ridicat în picioare şi, cu mult respect, a spus că era hotărâtă să se căsătorească cu un creştin zelos pe nume Sanze potrivit înţelegerii făcute. Apoi, plină de curaj, ea a spus: „Mbi ke“ (însemnând „Lucrurile sunt rezolvate“), după care s-a aşezat. Ea a fost susţinută de mama ei creştină, Sambeko. Nu au mai urmat alte discuţii, iar tinerii s-au căsătorit după cum stabiliseră iniţial.

Pentru părinţii creştini iubitori există lucruri care îi interesează mai mult decât profitul personal de pe urma unui preţ de mireasă. Un soţ din Camerun a explicat: „Soacra mea nu conteneşte să-mi spună că tot ce am vrut să-i dau ca preţ de mireasă trebuie să folosesc pentru a-i asigura cele necesare fiicei sale“. Părinţii iubitori sunt, de asemenea, interesaţi de bunăstarea spirituală a copiilor lor. Să ne gândim, de exemplu, la Farai şi Rudo, care locuiesc în Zimbabwe şi petrec mult timp în lucrarea de predicare a veştii bune a Regatului lui Dumnezeu. Deşi nu sunt salariaţi, ei le-au dat în căsătorie pe cele două fiice ale lor în schimbul unui preţ de mireasă mult mai mic decât cel obişnuit. De ce au procedat ei astfel? Ei au dorit ca fiicele lor să tragă foloase în urma căsătoriei lor cu bărbaţi care îl iubesc în mod sincer pe Iehova. „Pentru noi, lucrul cel mai important a fost spiritualitatea celor două fiice ale noastre, precum şi a ginerilor noştri“, au explicat ei. Ce cuvinte înviorătoare! Rudele prin alianţă care au manifestat un interes iubitor pentru bunăstarea spirituală şi materială a copiilor lor care s-au căsătorit merită toate laudele.

Foloasele rezonabilităţii

Joseph şi Mae din insulele Solomon au fost binecuvântaţi pentru modul generos şi plin de grijă în care şi-au căsătorit cele două fiice. Astfel, ginerii lor nu au fost înglodaţi în datorii. Dimpotrivă, ambele cupluri au putut să petreacă mulţi ani în lucrarea cu timp integral pentru răspândirea mesajului Regatului. Privind în urmă, Joseph a spus: „Deciziile pe care eu şi familia mea le-am luat au avut drept rezultat bogate binecuvântări. Într-adevăr, uneori cei care nu au înţeles situaţia au exercitat multe presiuni, însă, când îmi văd copiii tari spiritualiceşte şi ocupaţi din plin în serviciul lui Iehova, mă simt satisfăcut şi cu conştiinţa împăcată. Şi ei sunt fericiţi, iar eu şi soţia mea suntem mai mult decât fericiţi“.

Un alt folos ar fi relaţiile bune cu rudele prin alianţă. De exemplu, Zondai şi Sibusiso, împreună cu soţiile lor, care sunt surori de sânge, slujesc ca lucrători voluntari la Filiala din Zimbabwe a Societăţii Watch Tower. Socrul lor, Dakarai, este evanghelizator cu timp integral şi nu este salariat. În timpul negocierilor pentru preţul de mireasă, el a spus că e de acord să primească oricât pot ei să ofere. „Îl iubim foarte mult pe socrul nostru, au spus Zondai şi Sibusiso, şi am face orice pentru a-l ajuta în caz că ar avea nevoie de ceva.“

Da, faptul de a fi rezonabili în ce priveşte negocierea preţului de mireasă contribuie la fericirea familiei. De exemplu, cei proaspăt căsătoriţi nu vor fi înglodaţi în datorii, ei putând să se adapteze mai uşor la noua viaţă. Acest lucru a ajutat multe cupluri tinere să obţină binecuvântări spirituale, cum ar fi faptul de a sluji cu timp integral în urgenta lucrare de predicare şi de facere de discipoli. La rândul ei, aceasta îi aduce glorie Întemeietorului căsătoriei, Iehova Dumnezeu. — Matei 24:14; 28:19, 20.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 27]

Ei au înapoiat preţul de mireasă

În unele comunităţi, mireasa şi părinţii ei sunt dispreţuiţi dacă preţul de mireasă este mic. Astfel, motivele pentru care se negociază un preţ mare sunt mândria şi dorinţa de a se lăuda cu poziţia socială a familiei. O familie din Lagos (Nigeria) a manifestat o atitudine diferită şi încurajatoare. Ginerele lor, Dele, explică:

„Rudele soţiei mele m-au scutit să cheltuiesc o mulţime de bani pentru ceremonia tradiţională a preţului de mireasă, cum ar fi cumpărarea unor haine costisitoare. Chiar şi atunci când familia mea le-a dat preţul de mireasă, reprezentantul lor a întrebat: «Vreţi să luaţi această fată ca soţie sau ca fiică?» Toţi membrii familiei mele au răspuns: «Vrem să o luăm ca fiică». Apoi, preţul de mireasă ne-a fost înapoiat în acelaşi plic.

Mereu am apreciat modul în care rudele mele prin alianţă au contribuit la nunta noastră. Acest lucru m-a ajutat să-mi fac o părere bună despre ele. Excelentul lor punct de vedere spiritual m-a determinat să le consider rude foarte apropiate. Acest lucru a avut, de asemenea, un efect extraordinar asupra modului în care îmi tratez soţia. Am o apreciere profundă faţă de ea datorită modului în care am fost tratat de familia ei. Când avem o neînţelegere, nu permit ca aceasta să devină o problemă. Odată ce îmi amintesc din ce familie provine soţia mea, neînţelegerile dispar.

Familia mea şi familia ei sunt unite prin legături de prietenie. Chiar şi acum, după doi ani de la căsătoria noastră, tatăl meu trimite cadouri şi mâncare familiei soţiei mele“.