Cîntarea 164

Copiii — un dar de preţ de la Dumnezeu

(Psalm 127:3‚ 4)

1. Dar divin de preţ copiii sînt‚

O posesie ce-o educăm.

Ca săgeţile unui viteaz‚

Înspre ţintă noi îi îndreptăm.

Cît despre „nuia“‚

Necesară-i ea.

Cu iubire îi disciplinăm‚

Pentru a-i instrui ne rugăm.

2. Sentimentele a le-ndrepta‚

Iscusinţă pretinde‚ noi ştim.

De la vîrstă fragedă-ncepînd‚

Adevărul li-l întipărim.

Cînd din timp lucrăm‚

Inima mişcăm.

La Iehova s-apelăm oricînd‚

Ale sale cuvinte-aplicînd.

3. Cu copiii de comunicăm

Printr-un schimb de idei zi de zi‚

Se simt liberi a se exprima‚

Prieteni şi-nsoţitori le vom fi.

Aspru nu-i certăm‚

Ci le explicăm.

Dar ireproşabili noi să fim

Cu aceste săgeţi cînd ţintim.

4. Moştenire sînt copiii‚ dar

Aparţin totuşi lui Dumnezeu.

Sînt un rod ce-aduce răsplătiri

Cînd discern între bine şi rău.

Noi putem spera

Că vor învăţa.

Prin copiii noştri căutăm

Pe Iehova să îl lăudăm.