Ei au făcut voinţa lui Iehova

Ilie îl preamăreşte pe adevăratul Dumnezeu

EL ERA omul cel mai căutat din tot Israelul. Dacă regele l-ar fi găsit, aproape sigur ar fi pus să fie omorât. Cine era acest om urmărit? Profetul lui Iehova, Ilie.

Regele Ahab şi soţia lui păgână, Izabela, au făcut ca închinarea la Baal să prospere în Israel. Ca urmare, Iehova a adus o secetă, cu care ţara se confrunta acum de patru ani. Furioasă, Izabela a pus să fie omorâţi profeţii lui Iehova, însă Ahab îl dorea îndeosebi pe Ilie. Ilie îi spusese lui Ahab cu mai bine de trei ani înainte: „În anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu“ (1 Împăraţi 17:1). Iar seceta rezultată continua încă.

În această conjunctură periculoasă, Iehova i-a spus lui Ilie: „Du-te şi arată-te înaintea lui Ahab; şi voi da ploaie pe faţa pământului“. Ilie a ascultat porunca lui Iehova, deşi viaţa lui era efectiv în joc. — 1 Împăraţi 18:1, 2.

Se întâlnesc doi adversari

„Tu eşti, acela care tulburi pe Israel?“, l-a întrebat Ahab, de îndată ce l-a zărit pe Ilie. „Nu eu am tulburat pe Israel, i-a răspuns curajos Ilie, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile DOMNULUI şi te-ai dus după baali.“ Atunci Ilie a cerut ca tot Israelul să se adune la muntele Carmel, inclusiv „cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi . . . cei patru sute de proroci ai Aşerei“. Apoi, Ilie i s-a adresat mulţimii astfel: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele?a [„Până când vă veţi legăna între două opinii?“, nota de subsol.] Dacă DOMNUL este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!“ — 1 Împăraţi 18:17–21.

Poporul nu a răspuns nimic. Probabil că ei îşi recunoşteau greşeala de a nu-i fi acordat lui Iehova o devoţiune exclusivă (Exodul 20:4, 5). Sau poate că ajunseseră să aibă o conştiinţă atât de tocită, încât să nu fi văzut nimic greşit în faptul că loialitatea lor era împărţită între Iehova şi Baal. Oricum ar fi stat lucrurile, Ilie a spus poporului să aducă doi tauri tineri — unul pentru profeţii lui Baal, iar celălalt pentru el. Amândoi taurii trebuiau pregătiţi pentru jertfă, însă nu trebuia să se pună foc. „Voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, a spus Ilie, şi eu voi chema numele DOMNULUI. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu.“ — 1 Împăraţi 18:23, 24.

Iehova este preamărit

Profeţii lui Baal au început să ‘sară împrejurul altarului pe care-l făcuseră’. Toată dimineaţa au strigat: „Baale, răspunde-ne!“ Dar Baal nu a răspuns (1 Împăraţi 18:26). Apoi Ilie a început să-şi bată joc de ei: „Strigaţi tare, fiindcă el este un dumnezeu“ (1 Împăraţi 18:27). Profeţii lui Baal au început chiar să-şi facă tăieturi cu săbiile şi cu suliţele — practică întâlnită adesea la păgâni pentru a stârni mila dumnezeilor lor.b — 1 Împăraţi 18:28.

Acum trecuse de amiază, iar închinătorii lui Baal continuau să ‘aiureze’ sau, cum spune nota de subsol, să ‘profeţească nebuneşte’, expresie care transmite ideea de manifestări frenetice, lipsite de stăpânire de sine. După-amiaza târziu, Ilie a spus într-un final poporului: „Apropiaţi-vă de mine!“ Toţi îl priveau cu atenţie pe Ilie când a început să rezidească altarul lui Iehova, a săpat un şanţ în jurul lui, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a pus pe altarul cu lemne de foc. După aceea, a pus să fie turnată multă apă peste taurul, altarul şi lemnele respective, iar şanţul a fost umplut cu apă (fără îndoială apă de mare, adusă din Marea Mediterană). Apoi, Ilie s-a rugat lui Iehova: „Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut la cuvântul Tău. Răspunde-mi, DOAMNE, răspunde-mi, ca să cunoască poporul acesta că Tu, DOAMNE, eşti Dumnezeu şi să le întorci astfel inima înapoi“. — 1 Împăraţi 18:29–37.

Dintr-o dată a venit foc din cer „şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ“. Poporul care privea s-a aruncat imediat cu faţa la pământ, spunând: „DOMNUL [Iehova, NW], El este Dumnezeu! DOMNUL, El este Dumnezeu!“ La porunca lui Ilie, profeţii lui Baal au fost prinşi şi duşi în valea torentului Chison, unde au fost executaţi. — 1 Împăraţi 18:38–40.

Învăţăminte pentru noi

Ilie a manifestat un curaj aproape supraomenesc. Cu toate acestea, scriitorul biblic Iacov ne asigură că „Ilie era un om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi“ (Iacov 5:17). El nu era imun la frică şi nelinişte. De exemplu, mai târziu, când Izabela a jurat să se răzbune pentru pierderea profeţilor lui Baal, Ilie a fugit, după care a strigat către Iehova în rugăciune: „Destul! Acum, DOAMNE, ia-mi sufletul“. — 1 Împăraţi 19:4.

Iehova nu i-a luat sufletul lui Ilie în sensul de a-l omorî. Dimpotrivă, el i-a acordat ajutor plin de îndurare (1 Împăraţi 19:5–8). Slujitorii lui Dumnezeu de astăzi pot fi siguri că Iehova va face acelaşi lucru atunci când ei vor trece prin perioade de nelinişte profundă, datorată, probabil, opoziţiei. Într-adevăr, dacă ei se roagă pentru ajutorul lui Iehova, el le poate oferi „puterea care depăşeşte normalul“, astfel încât, chiar dacă vor fi „presaţi în orice fel“, ei nu vor fi „în imposibilitate de mişcare“. Astfel, ei vor fi ajutaţi să persevereze, aşa cum a fost ajutat şi Ilie. — 2 Corinteni 4:7, 8, NW.

[Note de subsol]