Vom avea întotdeauna nevoie de armate?
ARMATELE au înghiţit o parte considerabilă din resursele umane şi au distrus într-o mare măsură fericirea omului. De aceea, unii oameni s-au întrebat: „Va putea realiza vreodată omenirea acea securitate mondială care să facă posibilă desfiinţarea armatelor?“ Având în vedere că armele de distrugere în masă pot cauza dispariţia oricărei forme de viaţă, această problemă necesită o rezolvare imediată. Cât de realist este să sperăm într-o lume fără armate?
Numeroase precedente demonstrează că, atunci când relaţiile internaţionale favorabile creează un climat de încredere, acest fapt poate contribui întrucâtva la limitarea înarmării. De exemplu, relaţiile de bună vecinătate dintre Canada şi Statele Unite au făcut ca graniţa lor de 5 000 de kilometri să nu fie apărată de armată mai bine de un secol şi jumătate. Norvegia şi Suedia au ajuns la un acord asemănător, aşa cum au procedat multe alte naţiuni. Ar putea un acord între toate naţiunile să facă posibilă o lume fără armate? După ororile primului război mondial, această idee a câştigat o popularitate fără precedent.
Când a fost încheiată pacea din 1918, unul dintre obiectivele Tratatului de la Versailles a fost „să facă posibilă luarea unor măsuri în vederea limitării generale a armamentului tuturor naţiunilor“. În anii care au urmat pacifismul a câştigat popularitate. Unii pacifişti au teoretizat că războiul este cel mai rău lucru care poate lovi o naţiune şi, prin urmare, este mai rău decât înfrângerea. Adversarii pacifismului nu au fost de acord, arătând că, de-a lungul secolelor, evreii din regiuni întinse nu au opus aproape deloc rezistenţă atacatorilor şi, cu toate acestea, încercările crude de a-i extermina au continuat. Africanii au avut puţine ocazii de a se împotrivi celor ce i-au dus ca sclavi în cele două Americi şi totuşi au fost maltrataţi timp de secole.
Însă, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial, mulţi pacifişti au ajuns la concluzia că ţările au nevoie de apărare. De aceea, după cel de-al doilea război mondial, când a luat fiinţă Organizaţia Naţiunilor Unite, nu s-a mai pus un accent aşa de mare pe dezarmare, ci pe cooperarea internaţională în vederea preîntâmpinării agresiunii. Membrii O.N.U. au sperat că securitatea oferită astfel va da naţiunilor încredere în vederea dezarmării.
O altă problemă devenea din ce în ce mai clară. Deseori măsurile luate de o naţiune pentru a se simţi în siguranţă creează în vecinii ei un sentiment de nesiguranţă. Acest cerc vicios are drept consecinţe cursa înarmării. În ultima vreme însă, îmbunătăţirea relaţiilor dintre naţiunile mari a avut drept urmare consolidarea speranţelor de dezarmare. De atunci însă, Războiul din Golf şi conflictele din fosta Iugoslavie au spulberat speranţele de dezarmare ale multora. Acum aproape cinci ani, revista Time făcea următorul comentariu: „Deşi războiul rece a luat sfârşit, în loc să fie un loc mai puţin primejdios, lumea a devenit mai primejdioasă“.
Dorinţa de a avea un „jandarm“ mondial
Mulţi observatori au ajuns la concluzia că omenirea are nevoie de un guvern mondial care să dispună de o armată atât de puternică, încât să-i asigure protecţie fiecărei persoane. Întrucât nici Organizaţia Naţiunilor Unite, nici principalele puteri militare ale lumii nu sunt capabile să realizeze lucrul acesta, unii consideră că există slabe speranţe de viitor. Dar, dacă sunteţi de acord că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, v-aţi putea întreba dacă Dumnezeul Atotputernic va satisface această necesitate stringentă.
Ar putea folosi Cel pe care Biblia îl numeşte „Dumnezeul dragostei şi al păcii“ forţa militară pentru a impune dreptatea? Dacă da, care armată? Multe dintre armatele de astăzi pretind că au sprijinul lui Dumnezeu, dar înfăptuiesc ele cu adevărat voinţa lui Dumnezeu? Sau are Dumnezeu alte modalităţi de a interveni şi de a asigura pacea şi securitatea? — 2 Corinteni 13:11.
Când a avut loc prima răzvrătire, Dumnezeul Atotputernic i-a expulzat pe Adam şi pe Eva din Eden şi a aşezat heruvimi pentru ca cei doi să nu se mai întoarcă acolo. De asemenea, el a făcut cunoscut scopul său de a suprima orice răzvrătire împotriva suveranităţii sale (Geneza 3:15). Ar putea însemna lucrul acesta că Dumnezeu va folosi o armată?
Biblia prezintă situaţii în care Dumnezeu s-a folosit într-adevăr de armate pentru a-şi duce la îndeplinire hotărârile judecătoreşti. De exemplu, locuitorii Canaanului întreţineau relaţii sexuale cu animalele, aduceau copii ca jertfă şi purtau războaie sadice. Dumnezeu a decretat distrugerea lor completă şi a folosit armata lui Iosua pentru a duce la îndeplinire sentinţa (Deuteronomul 7:1, 2). În mod asemănător, armata regelui David a dus la îndeplinire hotărârea judecătorească a lui Iehova împotriva filistenilor, ca un exemplu al modului în care Dumnezeu va distruge toată răutatea în ziua sa finală de judecată.
Aceste evenimente au fost pline de învăţăminte. Iehova a demonstrat că el se poate folosi de o armată pentru a le oferi oamenilor securitate. Într-adevăr, Iehova are o armată unică pe care o va folosi pentru a pune capăt răzvrătirii de proporţii universale împotriva guvernării sale.
„Iehova al armatelor“
Biblia foloseşte expresia „Iehova al armatelor“ de peste 250 de ori. Expresia se referă îndeosebi la funcţia de comandant al uriaşelor forţe îngereşti. Cu o anumită ocazie, profetul Mica le-a spus regilor Ahab şi Iosafat: „Am văzut pe DOMNUL stând pe scaunul Său de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui“ (1 Împăraţi 22:19). Aici este vorba de armate de îngeri. Iehova şi-a folosit armatele pentru a-şi ocroti poporul. Când a fost asediat oraşul Dotan, slujitorul lui Elisei a căzut pradă deznădejdii. Pentru a-l linişti, Dumnezeu i-a dat o viziune miraculoasă a armatei sale de creaturi spirituale. „DOMNUL a deschis ochii slujitorului, care a văzut; şi iată, muntele era plin de cai şi de care de foc.“ — 2 Împăraţi 6:15–17.
Lasă aceste evenimente să se înţeleagă că Dumnezeu sprijină armatele de astăzi? Unele armate ale creştinătăţii ar putea pretinde că sunt armate ale lui Dumnezeu. Multe le-au cerut preoţilor să le binecuvânteze. Deseori armatele creştinătăţii luptă una împotriva alteia şi împotriva coreligionarilor lor. Cele două războaie mondiale din acest secol au început între armate care pretindeau că sunt creştine. Aceasta nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu (1 Ioan 4:20). Deşi aceste forţe militare pot pretinde că luptă pentru pace, şi-a instruit oare Isus discipolii să organizeze asemenea armate în încercarea de a preîntâmpina tulburarea păcii în lume?
O serioasă tulburare a ordinii publice a avut loc când o gloată înarmată a pus mâinile pe Isus într-o grădină unde acesta tocmai se rugase împreună cu discipolii săi. Unul dintre discipoli l-a lovit pe un bărbat din mulţime cu o sabie. Isus s-a folosit de această ocazie pentru a explica un principiu important. El a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aş putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ Isus avea la dispoziţia sa o armată uriaşă, dar nici Petru, nici vreun alt om nu a fost recrutat în ea. Mai degrabă, Petru şi ceilalţi continuatori ai lui Isus fuseseră chemaţi să fie „pescari de oameni“ (Matei 4:19; 26:47–53). Câteva ore mai târziu, Isus a clarificat această problemă înaintea lui Pilat. El a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta . . . Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, împărăţia Mea nu este de aici“ (Ioan 18:36). Spre deosebire de regatul lui David care a fost întemeiat pe pământ, Regatul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Isus este în cer şi va aduce pace pe pământ.
Armatele lui Dumnezeu intră în luptă
În curând armatele lui Dumnezeu vor trece la acţiune. Descriind ciocnirea care ne stă înainte, cartea Apocalipsa îl numeşte pe Isus „Cuvântul lui Dumnezeu“. Iată ce citim: „Oştile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui iese o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea“. Biblia spune că deznodământul acestei bătălii va fi sfârşitul ‘împăraţilor pământului şi al armatelor lor’. Cât despre celelalte persoane care nu-şi demonstrează loialitatea faţă de Dumnezeu, profeţia adaugă: „Ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care şedea călare pe cal“. Chiar Satan Diavolul va fi imobilizat. Lucrul acesta va face posibilă cu adevărat o lume paşnică fără armate. — Apocalipsa 19:11–21; 20:1–3.
Imaginaţi-vă o lume fără război
Vă puteţi imagina o lume atât de paşnică, încât să nu mai fie nevoie de armate? Într-un psalm biblic se spune: „Veniţi şi priviţi lucrările DOMNULUI, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ! El a pus capăt războaielor până la marginea pământului“. — Psalmul 46:8, 9.
Ce uşurare va fi aceasta! Imaginaţi-vă ce posibilităţi va avea societatea umană după ce, în sfârşit, va fi eliberată de povara paralizantă a cheltuielilor făcute pentru armate şi echipamentele lor! Oamenii vor putea să-şi îndrepte forţele spre îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale fiecăruia, spre curăţarea şi replantarea pământului. Vor fi ocazii noi de a inventa lucruri care vor fi cu adevărat folositoare pentru omenire.
Această promisiune va avea o împlinire la scară mondială: „Nu se va mai auzi vorbindu-se de violenţă în ţara ta, nici de devastare şi ruină în ţinutul tău“ (Isaia 60:18). Niciodată nu va mai fi nevoie ca milioane de refugiaţi disperaţi să fugă din zonele afectate de război, să fie forţaţi să-şi părăsească locuinţele şi bunurile pentru a trăi în lagăre ale suferinţei. Niciodată oamenii nu-i vor mai plânge în hohote pe cei dragi ucişi sau mutilaţi în războaiele dintre naţiuni. Regele ceresc al lui Iehova va stabili o pace mondială permanentă. „În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace, până ce luna nu va mai fi. Va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire.“ — Psalmul 72:7, 14.
În plus, cât de plăcut va fi să trăieşti în mijlocul unor oameni care nu au învăţat să urască, ci să imite căile pline de iubire ale lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu prezice: „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. Cum va fi viaţa alături de oameni care îl cunosc şi îl iubesc pe Iehova? Aceeaşi carte profeţeşte: „Lucrarea dreptăţii va fi pacea, roada dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite“. — Isaia 11:9; 32:17, 18.
Oamenii a căror credinţă se întemeiază pe cunoştinţa Bibliei înţeleg că armatele lui Dumnezeu sunt pregătite să cureţe pământul de toţi duşmanii păcii. Această cunoştinţă le dă încredere să acţioneze în armonie cu ce spune Biblia că trebuie să se „întâmpl[e] în zilele din urmă“, şi anume: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. — Isaia 2:2–4.
Încă de pe acum, oameni din multe naţiuni care au devenit Martori ai lui Iehova nu mai ‘învaţă războiul’. Ei şi-au pus încrederea în ocrotirea oferită de armatele cereşti ale lui Dumnezeu. Studiind Biblia cu ei, şi dumneavoastră puteţi dobândi o încredere asemănătoare.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 28]
Fotografie de la Arhivele Naţionale ale Statelor Unite