Ei au făcut voinţa lui Iehova

Integritatea lui Iov este răsplătită

IOV a fost un om plin de compasiune, un apărător al văduvelor, al orfanilor şi al celor necăjiţi (Iov 29:12–17; 31:16–21). Apoi, pe neaşteptate, el a ajuns într-o mare strâmtorare, pierzându-şi bogăţiile, copiii şi sănătatea. Din nefericire, acest om cu un caracter nobil, care fusese un stâlp de sprijin pentru cei oprimaţi, a primit puţin ajutor când a ajuns el însuşi la necaz. Până şi soţia lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ Iar „prietenii“ lui, Elifaz, Bildad şi Ţofar, nu i-au adus nici o mângâiere. Dimpotrivă, ei au insinuat că Iov păcătuise cu ceva şi, ca atare, îşi merita suferinţa. — Iov 2:9; 4:7, 8; 8:5, 6; 11:13–15.

În pofida unei mari suferinţe, Iov a rămas fidel. Datorită acestui fapt, Iehova i-a arătat în cele din urmă îndurare lui Iov şi l-a binecuvântat. Această relatare biblică le dă asigurarea tuturor slujitorilor lui Dumnezeu care îşi păstrează integritatea că, după un timp, şi ei vor fi răsplătiţi.

Disculpare şi reabilitare

Mai întâi, Iehova i-a mustrat pe Elifaz, pe Bildad şi pe Ţofar. Adresându-i-se lui Elifaz, după toate probabilităţile cel mai în vârstă, el a spus: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit slujitorul Meu Iov. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la slujitorul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Slujitorul Meu Iov să se roage pentru voi“ (Iov 42:7, 8). Gândiţi-vă ce a însemnat acest lucru!

Iehova le-a cerut un sacrificiu considerabil lui Elifaz, lui Bildad şi lui Ţofar, probabil pentru a-i face să înţeleagă gravitatea păcatului lor. De fapt, în mod conştient sau inconştient, ei l-au blasfemat pe Dumnezeu, spunând că „El n-are încredere în slujitorii Săi“ şi că pentru el nu conta cu adevărat dacă Iov era fidel sau nu. Elifaz a spus chiar că, în ochii lui Dumnezeu, Iov nu valora mai mult decât o molie (Iov 4:18, 19; 22:2, 3)! Nu este de mirare că Iehova le-a spus: „N-aţi vorbit aşa de drept despre Mine“!

Dar asta nu a fost totul. Elifaz, Bildad şi Ţofar au păcătuit şi împotriva lui Iov când i-au spus că problemele lui erau consecinţele acţiunilor lui greşite. Acuzaţiile lor fără temei şi totala lor lipsă de empatie l-au mâhnit şi l-au deprimat pe Iov, făcându-l să strige: „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvinte?“ (Iov 10:1; 19:2). Imaginaţi-vă expresia de ruşine de pe faţa acestor trei bărbaţi, care trebuiau acum să meargă la Iov să aducă o ofrandă pentru păcatele lor!

Însă Iov nu trebuia să jubileze din cauza umilirii lor. De fapt, Iehova i-a cerut să se roage pentru acuzatorii lui. Iov a făcut aşa cum i s-a spus, iar pentru aceasta a fost binecuvântat. Mai întâi, Iehova l-a vindecat de boala lui îngrozitoare. Apoi, fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit la el ca să-l mângâie, „şi fiecare i-a dat un chesitaa şi un inel de aur“. În plus, cu timpul Iov „a avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţeb“. Şi, evident, soţia lui Iov s-a împăcat cu el. Cu timpul, Iov a fost binecuvântat cu şapte fii şi trei fiice şi a trăit atât de mult, încât şi-a văzut descendenţii până la a patra generaţie! — Iov 42:10–17.

Învăţăminte pentru noi

Iov le-a lăsat un exemplu remarcabil slujitorilor lui Dumnezeu din perioada actuală. El a fost „integru şi drept“, un om pe care Iehova l-a numit cu mândrie „slujitorul Meu“ (Iov 1:8; 42:7, 8). Aceasta nu înseamnă însă că Iov era perfect. În timpul încercării lui, el a presupus în mod greşit la un moment dat că Dumnezeu era vinovat de nenorocirea care se abătuse asupra lui. El chiar a criticat modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de oameni (Iov 27:2; 30:20, 21). Iar el şi-a proclamat propria dreptate, nu dreptatea lui Dumnezeu (Iov 32:2). Însă Iov nu a vrut să-i întoarcă spatele Creatorului său şi a acceptat cu umilinţă corectarea din partea lui Dumnezeu. „Am vorbit despre ce n-am înţeles“, a recunoscut el. „Retractez şi mă căiesc în ţărână şi în cenuşă.“ — Iov 42:3, 6, NW.

Când suntem în încercări, şi noi am putea gândi, vorbi sau acţiona într-un mod necorespunzător (compară cu Eclesiastul 7:7). Totuşi, dacă îl iubim profund pe Dumnezeu, nu ne vom răzvrăti împotriva lui şi nici nu ne vom amărî sufletul pentru că el permite să trecem prin greutăţi. Dimpotrivă, ne vom păstra integritatea, căci numai aşa vom secera în cele din urmă binecuvântări. Psalmistul a spus despre Iehova: „Cu cel loial, tu vei acţiona cu loialitate“. — Psalmul 18:25, NW.

Înainte de a-l vindeca pe Iov, Iehova i-a cerut să se roage pentru cei care păcătuiseră împotriva lui. Ce exemplu excelent pentru noi! Iehova ne cere să-i iertăm pe cei care greşesc împotriva noastră înainte ca păcatele noastre să fie iertate de el (Matei 6:12; Efeseni 4:32). Dacă nu suntem dispuşi să-i iertăm pe alţii când există motive întemeiate să o facem, ne putem oare aştepta ca Iehova să ne arate îndurare? — Matei 18:21–35.

Toţi trecem prin încercări din când în când (2 Timotei 3:12). Dar şi noi ne putem păstra integritatea, la fel ca Iov. Dacă vom proceda astfel, vom avea parte de o mare răsplată. Iacov a scris: „Iată, noi numim fericiţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, pentru că Domnul [Iehova, NW] este plin de milă şi de îndurare“. — Iacov 5:11.

[Note de subsol]