Cîntarea 156
„Vreau“
1. Ce iubire Fiu-a vădit
Cerul cînd el l-a părăsit!
El cu oamenii-a stat şi-adevărul le-a dat.
A’ lui buze mereu l-au rostit.
O‚ ce mîngîiere a dat
Cînd bolnavii i-a vindecat.
Toate faptele lui dovedit-au
Că în mod iubitor a zis: „Vreau“.
2. Ajutor Iehova ne-a dat
Printr-un „sclav fidel“ ne’ncetat.
Lîngă el noi servim şi puteri folosim‚
Cel sărman ca să fie salvat.
Chiar acesta va confirma
Că ni-e sinceră dragostea.
Cînd orfani şi cînd văduve griji au
Şi-ajutor cer‚ să spunem: Da‚ „Vreau!“
3. Din iubire noi predicăm‚
Facem vizite şi-nvăţăm‚
Pe cei greu apăsaţi care-s descurajaţi;
Oameni sinceri mereu căutăm.
Minunat e cînd pot primi
Adevărul Bibliei şi
Plini de zel să slujească ajuns-au.
Toate pentru că noi am spus: „Vreau“.