Întrebări de la cititori

Isus a dat următorul îndemn: „Luptaţi-vă [străduiţi-vă din răsputeri, NW] să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea“ (Luca 13:24). Ce a vrut el să spună, şi cum se aplică astăzi cuvintele lui?

Putem înţelege mai bine acest verset interesant dacă îl analizăm în context. Cam cu şase luni înainte de moartea sa, Isus se afla la Ierusalim cu ocazia aniversării rededicării templului. El s-a autoidentificat drept păstorul oilor lui Dumnezeu, dar a accentuat faptul că evreii, în general, nu erau printre aceste oi, pentru că nu doreau să asculte. Când a spus că el şi Tatăl lui sunt „una“, evreii au luat pietre ca să arunce în el şi să-l omoare. El a fugit în Pereea, dincolo de Iordan. — Ioan 10:1–40.

Acolo, un om l-a întrebat: „Doamne, oare puţini să fie cei care sunt mântuiţi?“ (Luca 13:23). Întrebarea acestuia era cât se poate de nimerită, deoarece evreii din timpul acela credeau că numai un număr limitat de oameni meritau salvarea. Având în vedere atitudinea lor, nu este greu să ne imaginăm cine credeau ei că vor constitui acea minoritate. Dar cât de mult se înşelau, după cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare!

Isus a stat printre evrei aproximativ doi ani, învăţându-i, înfăptuind miracole şi oferindu-le posibilitatea de a moşteni Regatul ceresc. Care au fost rezultatele? Evreii, dar îndeosebi conducătorii lor, erau mândri să fie descendenţi ai lui Avraam şi să deţină Legea lui Dumnezeu (Matei 23:2; Ioan 8:31–44). Dar ei nu au recunoscut glasul Păstorului excelent şi nu au răspuns la chemarea acestuia. Era ca şi cum li s-ar fi deschis o uşă care le oferea posibilitatea de a deveni membri ai Regatului, ca răsplată principală a faptului de a intra pe ea, dar ei au refuzat. Relativ puţini, îndeosebi cei de condiţie umilă, au ascultat mesajul lui Isus despre adevăr, au reacţionat favorabil la el şi l-au respectat. — Luca 22:28–30; Ioan 7:47–49.

În ziua Penticostei din anul 33 e.n., aceştia din urmă au fost unşi cu spirit sfânt (Faptele 2:1–38). Ei nu se numărau printre lucrătorii nelegiuirii, menţionaţi de Isus, care aveau să plângă şi să scrâşnească din dinţi pentru că scăpaseră această ocazie favorabilă. — Luca 13:27, 28.

Aşadar, în secolul întâi, acei „mulţi“ erau evreii în general, dar îndeosebi conducătorii religioşi. Ei susţineau că doresc să se bucure de favoarea lui Dumnezeu — dar numai dacă-şi respectau propriile standarde şi reguli, nu pe cele ale lui Dumnezeu. Spre deosebire de aceştia, cei relativ „puţini“ care au reacţionat din dorinţa sinceră de a face parte din Regat au devenit membri unşi ai congregaţiei creştine.

Acum să vedem cum se aplică acest lucru la o scară mai mare în zilele noastre. Nenumărate persoane care frecventează bisericile creştinătăţii au fost învăţate că vor merge la cer. Însă aspiraţiile lor nu se bazează pe ceea ce învaţă Scripturile. Aşa cum s-a întâmplat în trecut în cazul evreilor, aceste persoane doresc favoarea lui Dumnezeu, dar numai pe baza condiţiilor stabilite de ele.

Şi în zilele noastre au existat relativ puţini oameni care au reacţionat cu umilinţă la mesajul Regatului, care s-au dedicat lui Iehova şi au câştigat favoarea lui. Acest lucru a făcut din ei „fiii împărăţiei [regatului, NW]“ (Matei 13:38). Aceşti „fii“ unşi au început să fie invitaţi la Penticosta din anul 33 e.n. Martorii lui Iehova susţin de mult timp că din modul în care acţionează Dumnezeu faţă de poporul său se înţelege că, în esenţă, membrii clasei cereşti au fost chemaţi. Aşadar, cei ce au învăţat adevărul biblic în ultimii ani au înţeles că acum există speranţa de a trăi veşnic în paradis pe pământ. Aceştia au ajuns să depăşească numărul în scădere al rămăşiţei creştinilor unşi, cei care au perspectiva reală de a merge la cer. Deşi nu se aplică în primul rând la cei ce nu se aşteaptă să meargă la cer, Luca 13:24 conţine sfaturi înţelepte şi pentru aceştia.

Îndemnându-ne să ne străduim din răsputeri, Isus nu dorea să spună că el sau Tatăl lui vor pune obstacole în calea noastră pentru a ne împiedica să intrăm. Însă din Luca 13:24 înţelegem că cerinţele lui Dumnezeu sunt de aşa natură, încât îi exclud pe cei nemerituoşi. A ne „strădui din răsputeri“ presupune a ne trudi, a ne sforţa. Astfel, ar trebui să ne întrebăm: „Mă sforţez eu?“ Luca 13:24 ar putea fi parafrazat astfel: Trebuie să mă străduiesc din răsputeri să intru pe uşa cea strâmtă, căci mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. Aşadar, mă străduiesc eu într-adevăr din răsputeri? Sunt eu ca un atlet pe un stadion antic, care îşi dă până şi ultimul dram de energie pentru a câştiga premiul? Nici un atlet nu şi-ar permite să aibă inima împărţită, încetinind ritmul. Eu îl încetinesc cumva?

Cuvintele lui Isus sugerează că unii ar putea încerca să „intre pe uşă“ numai când le convine lor sau într-un ritm degajat. O astfel de atitudine l-ar putea afecta pe un Martor. Unii ar putea gândi astfel: „Cunosc creştini devotaţi care s-au sforţat ani de zile, făcând multe sacrificii; însă au murit înainte de venirea sfârşitului sistemului de lucruri. Aşa că poate ar fi bine să mai încetinesc ritmul şi să duc şi eu o viaţă mai normală“.

Este uşor să gândeşti astfel, dar este oare şi înţelept? Oare aşa au gândit apostolii? În nici un caz. Ei s-au dăruit complet închinării adevărate, chiar până la moarte. Pavel, de exemplu, a putut spune: „[Cristos] este acela pe care vi-l anunţăm . . . În acest scop eu lucrez într-adevăr din greu, străduindu-mă din răsputeri conform acţiunii sale care lucrează în mine cu putere“. Mai târziu, el a scris: „Fiindcă pentru aceasta lucrăm noi din greu şi ne străduim din răsputeri, deoarece ne-am pus speranţa într-un Dumnezeu viu care este Salvatorul a tot felul de oameni, în special al celor fideli“. — Coloseni 1:28, 29, NW; 1 Timotei 4:10, NW.

Ştim că Pavel a procedat cât se poate de înţelept străduindu-se din răsputeri. Cât de fericiţi am fi dacă fiecare dintre noi ar putea spune ca Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa“ (2 Timotei 4:7). Aşadar, potrivit cuvintelor lui Isus consemnate în Luca 13:24, să ne întrebăm fiecare: „Mă dăruiesc eu cu conştiinciozitate şi sârguinţă? Demonstrez eu în permanenţă că am luat în serios îndemnul lui Isus: «Străduiţi-vă din răsputeri să intraţi pe uşa cea strâmtă»?“