Este greşită orice plângere?
Ce supărări pot fi mai dureroase decât acelea pentru care nu ne putem plânge? — Marchizul De Custine, 1790–1857
TIMP de doi ani, ea a fost hărţuită sexual de un coleg de muncă. Protestele ei nu au dus decât la abuzuri verbale şi la tratarea ei cu răceală. Tensiunea înăbuşită îi afecta sănătatea, dar ce putea face? În mod similar, cel mai bun elev al unei clase a fost exmatriculat deoarece conştiinţa lui nu-i permitea să ia parte la exerciţiile de arte marţiale pe care i le pretindea şcoala. Atât el, cât şi tânăra menţionată mai sus simţeau că sunt nedreptăţiţi, însă trebuiau ei să se plângă? Şi dacă o făceau, puteau spera într-o uşurare, sau plângerea nu ar fi făcut decât să înrăutăţească lucrurile?
Plângeri de genul acesta sunt ceva obişnuit astăzi, dat fiind că trăim printre oameni imperfecţi, într-o lume departe de a fi ideală. Există o gamă largă de plângeri, de la exprimarea unei neplăceri pasive, a durerii, a suferinţei sau a resentimentelor datorate unei anumite situaţii până la o declaraţie oficială împotriva unei persoane anume. Majoritatea oamenilor preferă să evite plângerile şi confruntările; totuşi, trebuie să tăcem întotdeauna? Ce are de spus Biblia?
Efectele negative asupra propriei persoane şi a altora
Nu încape îndoială că un spirit acut de plângere este dăunător şi, totodată, condamnat de Biblie. Cel ce se plânge îşi cauzează lui însuşi daune fizice şi spirituale, iar pe cei ce sunt ţinta plângerilor lui îi irită. Cu privire la o soţie plângăreaţă, proverbul biblic spune: „O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie şi o soţie certăreaţă sunt totuna“ (Proverbele 27:15). Faptul de a ne plânge împotriva lui Iehova sau a vreunei dispoziţii date de el este deosebit de grav. Când naţiunea Israel s-a plâns de mana miraculoasă care le fusese furnizată în timpul celor 40 de ani de pribegie prin deşert, numind-o „hrană proastă [„mizerabilă“, nota de subsol]“, Iehova a trimis şerpi veninoşi ca să-i pedepsească pe plângăreţii nerespectuoşi, iar mulţi au murit. — Numeri 21:5, 6.
În plus, Isus şi-a sfătuit discipolii să nu se plângă de greşelile cât „paiul“ pe care le observă la semenii lor, ci să fie conştienţi de greşelile cât „bârna“ pe care le fac ei înşişi (Matei 7:1–5). În mod similar, Pavel a condamnat faptul de a-i judeca pe alţii (o formă de plângere), considerând-o de nescuzat, „fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri“. Aceste avertizări cu privire la faptul de a ne plânge ar trebui să ne determine să nu fim exagerat de critici şi să nu dezvoltăm un spirit de plângere. — Romani 2:1.
Este condamnată orice plângere?
Ar trebui deci să tragem concluzia că toate formele de plângere trebuie condamnate? Nu, nicidecum. Biblia arată că în această lume imperfectă există multe nedreptăţi care necesită corectare. Într-o ilustrare, Isus a vorbit despre un judecător nedrept care i-a făcut dreptate în silă unei văduve oprimate, numai pentru ca ea „să nu vină mereu să-[i] bată capul“ (Luca 18:1–8). În unele privinţe, poate că şi noi trebuie să insistăm în plângerile noastre până când nedreptăţile sunt corectate.
Când ne-a încurajat să ne rugăm pentru venirea Regatului lui Dumnezeu, oare nu ne-a îndemnat Isus să recunoaştem deficienţele lumii actuale şi să „strigăm“ la Dumnezeu pentru un remediu (Matei 6:10)? Când „strigătul de plângere“ (NW) cauzat de răutatea oraşelor antice Sodoma şi Gomora a ajuns la urechile lui, Iehova şi-a trimis mesagerii ca să vadă „dacă în adevăr [acei oameni] au lucrat în totul după strigătul venit“ şi să aducă un remediu (Geneza 18:20, 21). Spre uşurarea celor ce i se plânseseră, Iehova a corectat ulterior situaţia, distrugând cele două cetăţi şi pe locuitorii imorali ai acestora.
Congregaţia creştină
Ar trebui ca lucrurile să stea altfel în cadrul congregaţiei creştine? Deşi sunt femei şi bărbaţi imperfecţi, creştinii se străduiesc cu sinceritate să-l slujească pe Dumnezeu în pace şi unitate. Cu toate acestea, în rândurile lor se vor ivi situaţii care vor cauza anumite plângeri şi care vor pretinde un remediu. În secolul întâi s-a ivit o astfel de situaţie în congregaţia creştinilor unşi, la scurtă vreme după Penticostă. Mulţi creştini convertiţi cu puţin timp înainte rămăseseră în Ierusalim pentru a primi mai multă instruire şi încurajare. Aceştia împărţeau între ei hrana disponibilă. Totuşi, „evreii care vorbeau greceşte murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele“. În loc să condamne aceste plângeri considerându-le nişte obstacole în calea păcii, apostolii au trecut la acţiune pentru a corecta situaţia. Da, plângerile justificate, făcute cu respectul cuvenit şi cu spiritul potrivit, vor fi ascultate cu umilinţă de cei ce supraveghează congregaţia, care vor ţine cont de ele. — Faptele 6:1–6; 1 Petru 5:3.
Adresaţi-le autorităţii competente
Aţi remarcat cumva din exemplele de mai sus că plângerile trebuie făcute cu un spirit potrivit şi trebuie adresate autorităţii competente? De exemplu, n-ar avea sens să te plângi la poliţie pentru un impozit foarte mare sau unui judecător pentru vreo boală fizică. Tot la fel, ar fi nepotrivit să ne plângem de o anumită situaţie, ivită în interiorul sau în afara congregaţiei, unei persoane care nu are autoritatea sau competenţa de a o rezolva.
Astăzi, în majoritatea ţărilor există tribunale şi alte autorităţi competente la care se poate recurge în speranţa de a obţine o anumită uşurare. Când elevul menţionat la începutul articolului şi-a adresat plângerea tribunalului, judecătorii au decis în favoarea lui, iar el a fost reprimit la şcoală, profesorii cerându-şi scuze. În mod similar, femeia care fusese supusă hărţuielii sexuale la locul de muncă a găsit uşurare prin intermediul unui sindicat al femeilor. Colegiul profesoral i-a cerut scuze. Direcţiunea şcolii unde lucra ea a făcut demersuri pentru a pune capăt hărţuielii sexuale.
Cu toate acestea, nu ar trebui să ne aşteptăm ca toate plângerile să aibă un astfel de deznodământ. Înţeleptul rege Solomon a remarcat în mod realist: „Ce este strâmb nu se poate îndrepta“ (Eclesiastul 1:15). Este bine să înţelegem că unele chestiuni trebuie pur şi simplu să aştepte corectarea pe care o va face Dumnezeu la timpul stabilit de el.
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Bătrânii ascultă plângerile justificate şi acţionează ţinând cont de ele