Sărbători memorabile din istoria Israelului

„De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea DOMNULUI Dumnezeului tău, în locul pe care El îl va alege . . . [şi nimeni, NW] să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea DOMNULUI.“ — DEUTERONOMUL 16:16.

1. Ce se poate spune despre sărbătorile din timpurile biblice?

LA CE vă gândiţi când auziţi cuvântul sărbătoare? Unele sărbători din antichitate s-au caracterizat prin excese şi imoralitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre unele sărbători din zilele noastre. Dar sărbătorile menţionate în Legea dată de Dumnezeu Israelului au fost diferite. Pe lângă faptul că erau ocazii de bucurie, ele erau considerate şi „congrese sfinte“. — Leviticul 23:2, NW.

2. a) Ce li se cerea bărbaţilor israeliţi să facă de trei ori pe an? b) Potrivit cuvântului folosit în Deuteronomul 16:16, ce este o „sărbătoare“?

² Pentru bărbaţii israeliţi fideli — care, deseori, erau însoţiţi de familiile lor —, faptul de a călători la Ierusalim, ‘locul ales de Iehova’, era o plăcere care le aducea înviorare. Iar cu ocazia celor trei mari sărbători, ei făceau contribuţii generoase (Deuteronomul 16:16). Cartea Old Testament Word Studies (Studii asupra lexicului Vechiului Testament) defineşte cuvântul ebraic tradus prin „sărbătoare“ în Deuteronomul 16:16 ca fiind o „ocazie de mare bucurie . . . cu care unele dovezi remarcabile ale favorii lui Dumnezeu erau sărbătorite cu jertfe şi banchete“.a

Însemnătatea marilor sărbători

3. De ce binecuvântări aminteau cele trei sărbători anuale?

³ Fiind o societate agrară, israeliţii depindeau de binecuvântarea sub formă de ploaie primită de la Dumnezeu. Cele trei mari sărbători din Legea mozaică coincideau cu recoltatul orzului, care avea loc la începutul primăverii, cu recoltatul grâului, la sfârşitul primăverii, şi cu strângerea restului recoltei, la sfârşitul verii. Acestea erau ocazii de mare bucurie şi recunoştinţă faţă de Susţinătorul ciclului ploii şi Făuritorul solului productiv. Dar sărbătorile presupuneau mult mai mult. — Deuteronomul 11:11–14.

4. Ce eveniment istoric era celebrat cu ocazia primei sărbători?

⁴ Prima sărbătoare avea loc în luna întâi din calendarul biblic şi ţinea de la 15 până la 21 nisan, perioadă care corespunde în calendarul nostru cu sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie. Aceasta era numită Sărbătoarea Azimilor şi, deoarece urma imediat după Paştile care aveau loc la 14 Nisan, a mai fost numită şi „sărbătoarea Paştilor“ (Luca 2:41; Leviticul 23:5, 6). Această sărbătoare le amintea israeliţilor de eliberarea lor de suferinţele îndurate în Egipt, azimile fiind numite „pâinea întristării“ (Deuteronomul 16:3). Le amintea că plecaseră într-o aşa mare grabă din Egipt, încât nu le mai rămăsese timp să pună drojdie în aluat şi să aştepte ca acesta să crească (Exodul 12:34). În timpul acestei sărbători nu trebuia să se găsească nici o pâine dospită în casele israelite. Orice participant la sărbătoare, inclusiv locuitorul străin, care mânca pâine dospită trebuia pedepsit cu moartea. — Exodul 12:19.

5. De ce privilegiu le amintea probabil israeliţilor a doua sărbătoare, şi ce persoane trebuiau să se bucure şi ele de sărbătoare?

⁵ A doua sărbătoare avea loc după şapte săptămâni (49 de zile) de la data de 16 nisan şi cădea în a şasea zi a lunii a treia, sivan, perioadă care corespunde în calendarul nostru cu sfârşitul lui mai (Leviticul 23:15, 16). Era numită Sărbătoarea Săptămânilor (pe timpul lui Isus se numea şi Penticosta, care înseamnă în greacă „cincizeci“) şi avea loc cam în aceeaşi perioadă a anului în care Israelul a intrat sub legământul Legii la Muntele Sinai (Exodul 19:1, 2). Pe parcursul acestei sărbători, israeliţii fideli meditau probabil la privilegiul pe care-l aveau de a fi puşi deoparte ca naţiune sfântă a lui Dumnezeu. Faptul că erau poporul special al lui Dumnezeu pretindea din partea lor ascultare de Legea lui Dumnezeu, cum ar fi porunca de a manifesta grijă iubitoare faţă de persoanele dezavantajate, pentru ca şi acestea să se bucure de sărbătoare. — Leviticul 23:22; Deuteronomul 16:10–12.

6. De ce anume îi amintea poporului lui Dumnezeu a treia sărbătoare?

⁶ Ultima dintre cele trei mari sărbători anuale era numită Sărbătoarea Strângerii Roadelor, sau Sărbătoarea Corturilor. Aceasta avea loc în luna a şaptea, tişri, sau etanim, din ziua a 15-a până în ziua a 21-a, perioadă care corespunde în calendarul nostru cu începutul lui octombrie (Leviticul 23:34). Pe parcursul acestei sărbători, poporul lui Dumnezeu locuia afară din case sau pe acoperişuri, în adăposturi provizorii (corturi), făcute din ramuri şi frunze de copaci. Această sărbătoare le amintea de călătoria lor de 40 de ani din Egipt spre Ţara Promisă, când naţiunea a trebuit să înveţe să se bizuie pe Dumnezeu pentru necesităţile ei zilnice. — Leviticul 23:42, 43; Deuteronomul 8:15, 16.

7. Ce foloase tragem în urma trecerii în revistă a sărbătorilor ţinute în Israelul antic?

⁷ Să trecem în revistă câteva sărbători care s-au dovedit a fi evenimente memorabile în istoria poporului din antichitate al lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie să constituie o încurajare pentru noi astăzi, deoarece şi noi suntem invitaţi să ne strângem cu regularitate în fiecare săptămână, precum şi de trei ori pe an cu ocazia adunărilor şi a congreselor mari. — Evrei 10:24, 25.

Pe timpul regilor din linia lui David

8. a) Ce celebrare istorică a avut loc în zilele regelui Solomon? b) Care este punctul culminant al Sărbătorii antitipice a Corturilor pe care îl aşteptăm cu nerăbdare?

⁸ O memorabilă Sărbătoare a Corturilor a avut loc în timpul înfloritoarei domnii a regelui Solomon, fiul lui David. „O mare mulţime de oameni“ s-au strâns de la marginile Ţării Promise pentru a lua parte la Sărbătoarea Corturilor şi la dedicarea templului (2 Cronici 7:8). Când sărbătoarea s-a terminat, regele Solomon le-a dat drumul participanţilor, care „au binecuvântat pe împărat şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima mulţumită pentru tot binele pe care DOMNUL îl făcuse robului Său David şi poporului Său Israel“ (1 Împăraţi 8:66). Într-adevăr, aceasta a fost o sărbătoare memorabilă. Astăzi, slujitorii lui Dumnezeu aşteaptă cu nerăbdare punctul culminant al Sărbătorii antitipice a Corturilor, care va avea loc la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a Mai Marelui Solomon, Isus Cristos (Apocalipsa 20:3, 7–10, 14, 15). Atunci, oamenii care vor locui în toate colţurile pământului, printre care vor fi şi cei înviaţi şi supravieţuitorii Armaghedonului, vor fi uniţi în închinarea adusă cu bucurie lui Iehova Dumnezeu. — Zaharia 14:16.

9–11. a) Ce evenimente au precedat o sărbătoare memorabilă ţinută în zilele regelui Ezechia? b) Ce exemplu au dat mulţi israeliţi din cele zece triburi ale regatului de nord, şi de ce anume ne aminteşte lucrul acesta astăzi?

⁹ Următoarea sărbătoare remarcabilă consemnată în Biblie a avut loc după domnia răului rege Ahaz, care închisese templul şi dusese regatul lui Iuda la apostazie. Succesorul lui Ahaz a fost bunul rege Ezechia. În primul an al domniei sale, la vârsta de 25 de ani, Ezechia a început o mare reformă şi un vast program de restaurare. El a deschis imediat templul şi a luat măsuri pentru repararea acestuia. Apoi, regele a trimis scrisori la israeliţii din cele zece triburi ostile ale regatului de nord al lui Israel, invitându-i să vină şi să celebreze Paştile şi Sărbătoarea Azimilor. Mulţi au răspuns invitaţiei în pofida batjocurilor compatrioţilor lor. — 2 Cronici 30:1, 10, 11, 18.

¹⁰ A fost încununată cu succes sărbătoarea? Biblia relatează: „Astfel fiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au ţinut sărbătoarea Azimilor şapte zile, cu mare bucurie. Şi în fiecare zi leviţii şi preoţii lăudau pe DOMNUL cu instrumentele de laudă pentru DOMNUL“ (2 Cronici 30:21). Ce exemplu excelent sunt acei israeliţi pentru membrii poporului de astăzi al lui Dumnezeu, dintre care mulţi înfruntă opoziţii şi străbat distanţe mari pentru a asista la congrese!

¹¹ Să ne gândim, de exemplu, la trei dintre congresele de district „Devoţiunea sfântă“, care s-au ţinut în Polonia în 1989. Printre cei 166 518 participanţi s-au numărat grupuri mari de Martori din fosta Uniune Sovietică şi din alte ţări est-europene unde lucrarea Martorilor lui Iehova era interzisă atunci. Iată ce se spune în cartea Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeub: „În ce-i priveşte pe unii dintre cei prezenţi la aceste congrese, era pentru prima dată când asistau la o întrunire mai mare, la care participau mai mult de 15 sau 20 de slujitori ai lui Iehova. Inimile li s-au umplut de recunoştinţă privind zecile de mii de Martori prezenţi pe stadion, alăturându-li-se în rugăciune şi unindu-şi vocile cu ei în cântări de laudă aduse lui Iehova“. — Pagina 279.

12. Ce evenimente au precedat sărbătoarea memorabilă din timpul domniei regelui Iosia?

¹² După moartea lui Ezechia, pe timpul regilor Manase şi Amon, iudeii s-au întors din nou la închinarea falsă. După aceea a domnit un alt rege bun, tânărul Iosia, care a restabilit în mod curajos închinarea adevărată. La vârsta de 25 de ani, Iosia a dat ordin ca templul să fie reparat (2 Cronici 34:8). În timpul reparaţiilor a fost găsită în templu Legea scrisă de Moise. Regele Iosia a fost profund mişcat de ceea ce a citit în Legea lui Dumnezeu şi a luat măsuri ca Legea să-i fie citită întregului popor (2 Cronici 34:14, 30). Apoi, în armonie cu ce era scris, a organizat o celebrare a Paştilor. De asemenea, regele a dat un excelent exemplu, făcând o contribuţie generoasă cu acea ocazie. Ca urmare a acestui fapt, Biblia relatează: „Nici o sărbătoare a Paştilor nu mai fusese ţinută ca aceasta în Israel, din zilele prorocului Samuel“. — 2 Cronici 35:7, 17, 18.

13. De ce anume ne amintesc astăzi sărbătorile ţinute pe timpul lui Ezechia şi al lui Iosia?

¹³ Reformele din timpul lui Ezechia şi al lui Iosia au prefigurat extraordinara restabilire a închinării adevărate care a avut loc în mijlocul adevăraţilor creştini după întronarea lui Isus Cristos în 1914. Aşa cum s-a întâmplat îndeosebi în cazul reformei din timpul lui Iosia, această restabilire din epoca modernă s-a bazat pe ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, ca o paralelă a zilelor lui Ezechia şi ale lui Iosia, restabilirea din epoca modernă a fost marcată de adunări şi congrese unde s-au dat explicaţii emoţionante ale profeţiilor biblice şi s-au făcut aplicări oportune ale principiilor biblice. Marele număr de persoane care s-au botezat a sporit bucuria prilejuită de aceste ocazii de instruire. Asemenea israeliţilor penitenţi din zilele lui Ezechia şi ale lui Iosia, persoanele de curând botezate au abandonat practicile nelegiuite ale creştinătăţii şi ale restului lumii lui Satan. În 1997 s-au botezat peste 375 000 de persoane ca simbol al dedicării lor la Dumnezeul cel sfânt, Iehova — în medie, peste 1 000 de persoane pe zi.

După exil

14. Ce evenimente au precedat o sărbătoare memorabilă din anul 537 î.e.n.?

¹⁴ După moartea lui Iosia, naţiunea s-a întors din nou la degradanta închinare falsă. În cele din urmă, în 607 î.e.n., Iehova şi-a pedepsit poporul aducând armatele babiloniene împotriva Ierusalimului. Oraşul şi templul au fost distruse, iar ţara a fost pustiită. Au urmat 70 de ani în care evreii au fost captivi în Babilon. Apoi, Dumnezeu a reînsufleţit o rămăşiţă de evrei penitenţi, care s-au întors în Ţara Promisă pentru a restabili închinarea adevărată. În luna a şaptea a anului 537 î.e.n., ei au ajuns în oraşul Ierusalim, care era în ruine. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să construiască un altar pentru a oferi jertfe zilnice, aşa cum era prevăzut în legământul Legii. Aceasta a făcut posibilă ţinerea unei alte sărbători memorabile. „Au ţinut sărbătoarea Corturilor cum este scris.“ — Ezra 3:1–4.

15. Ce lucrare stătea înaintea rămăşiţei restabilite în 537 î.e.n., şi ce situaţie asemănătoare a existat în 1919?

¹⁵ O mare lucrare stătea înaintea acestor israeliţi întorşi din exil — reconstruirea templului lui Dumnezeu şi a Ierusalimului cu zidurile lui. Vecinii invidioşi au opus o puternică rezistenţă. Perioada în care a fost construit templul a fost o ‘zi a începuturilor slabe’ (Zaharia 4:10). Această situaţie a prefigurat starea în care s-au aflat creştinii unşi fideli în 1919. În acel an memorabil, ei au fost eliberaţi din captivitatea spirituală a Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Ei numărau doar câteva mii şi aveau de înfruntat o lume ostilă. Au putut împiedica duşmanii lui Dumnezeu progresul închinării adevărate? Răspunsul la această întrebare ne aminteşte de ultimele două sărbători consemnate în Scripturile ebraice.

16. Prin ce s-a remarcat sărbătoarea ţinută în anul 515 î.e.n.?

¹⁶ Reconstruirea templului a fost terminată în cele din urmă în luna adar a anului 515 î.e.n., exact la timp pentru sărbătoarea care avea loc primăvara, în luna nisan. Biblia relatează: „Au ţinut cu bucurie şapte zile sărbătoarea Azimilor, căci DOMNUL îi înveselise, îndreptând inima împăratului Asiriei spre ei, ca să le întărească mâinile în lucrarea casei lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel“. — Ezra 6:22.

17, 18. a) Ce eveniment memorabil a fost sărbătorit în 455 î.e.n.? b) Cum ne aflăm noi astăzi într-o situaţie asemănătoare?

¹⁷ Şaizeci de ani mai târziu, în 455 î.e.n., a avut loc un alt eveniment memorabil. Sărbătoarea Corturilor din acel an a marcat terminarea lucrărilor de reconstruire a zidurilor Ierusalimului. Biblia relatează: „Toată adunarea celor care se întorseseră din captivitate a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, nu mai făcuseră fiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie“. — Neemia 8:17.

¹⁸ Ce restabilire memorabilă a adevăratei închinări aduse lui Dumnezeu în pofida unei opoziţii înverşunate! La fel stau lucrurile şi astăzi. În pofida valurilor de persecuţii şi împotriviri, marea lucrare de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu a ajuns până la marginile pământului, iar mesajele judecătoreşti ale lui Dumnezeu au răsunat pretutindeni (Matei 24:14). Sigilarea definitivă a membrilor rămăşiţei celor 144 000 de creştini unşi se apropie. Peste cinci milioane de „alte oi“ care îi însoţesc au fost adunate din toate naţiunile într-o „singură turmă“ împreună cu rămăşiţa unsă (Ioan 10:16; Apocalipsa 7:3, 9, 10). Ce minunată împlinire a tabloului profetic al Sărbătorii Corturilor! Iar această mare lucrare de strângere va continua în lumea nouă, când miliarde de persoane înviate vor fi invitate să ia parte la Sărbătoarea antitipică a Corturilor. — Zaharia 14:16–19.

În secolul I e.n.

19. Datorită cărui fapt Sărbătoarea Corturilor din 32 e.n. a fost o sărbătoare deosebită?

¹⁹ Printre cele mai remarcabile sărbători menţionate în Biblie au fost, fără îndoială, cele la care a participat Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Să luăm ca exemplu Sărbătoarea Corturilor (sau a Colibelor) din anul 32 e.n. Isus s-a folosit de acea ocazie pentru a preda adevăruri importante şi şi-a susţinut învăţătura cu citate din Scripturile ebraice (Ioan 7:2, 14, 37–39). La această sărbătoare se obişnuia să se aprindă patru candelabre mari într-o curte interioară a templului. Acest lucru sporea bucuria prilejuită de activităţile festive care durau până noaptea. Probabil că Isus a făcut aluzie la lumina acestor candelabre mari când a spus: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“. — Ioan 8:12.

20. De ce a fost remarcabil Paştile din 33 e.n.?

²⁰ Au urmat apoi Paştile şi Sărbătoarea Azimilor din importantul an 33 e.n. În acea zi de Paşti, Isus a fost omorât de duşmanii lui şi a devenit Mielul pascal antitipic, care a murit pentru a înlătura „păcatul lumii“ (Ioan 1:29; 1 Corinteni 5:7). Trei zile mai târziu, la 16 nisan, Dumnezeu l-a înviat pe Isus cu un corp spiritual nemuritor. Această dată coincidea cu ziua în care se ofereau primele roade din recolta de orz, după cum era prevăzut în Lege. Astfel, înviatul Domn Isus Cristos a devenit „primul rod dintre cei care au adormit în moarte“. — 1 Corinteni 15:20, NW.

21. Ce s-a întâmplat la Penticosta din 33 e.n.?

²¹ O sărbătoare cu adevărat remarcabilă a fost Penticosta din 33 e.n. În această zi, mulţi evrei şi prozeliţi, printre care erau şi aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus, s-au strâns la Ierusalim. În timp ce sărbătoarea era în plină desfăşurare, înviatul Domn Isus Cristos a turnat spiritul sfânt al lui Dumnezeu peste cei 120 de discipoli (Faptele 1:15; 2:1–4, 33). Astfel, ei au fost unşi şi au devenit noua naţiune aleasă a lui Dumnezeu prin intermediul noului legământ, al cărui Mediator era Isus Cristos. Cu ocazia acestei sărbători, marele preot evreu îi oferea lui Dumnezeu două pâini dospite din primele roade ale recoltei de grâu (Leviticul 23:15–17). Aceste pâini dospite îi reprezentau pe cei 144 000 de oameni imperfecţi, pe care Isus i-a „cumpărat pentru Dumnezeu“ pentru a sluji ca ‘un regat şi preoţi şi pentru a guverna ca regi peste pământ’ (Apocalipsa 5:9, 10, NW; 14:1, 3). Faptul că aceşti conducători cereşti provin din două ramuri ale omenirii imperfecte, evreii şi neamurile, ar putea fi, de asemenea, reprezentat de cele două pâini dospite.

22. a) De ce nu ţin creştinii sărbătorile din legământul Legii? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²² Intrarea în vigoare a noului legământ la Penticosta din 33 e.n. a însemnat că vechiul legământ al Legii nu mai avea valoare în ochii lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:14; Evrei 9:15; 10:16). Aceasta nu înseamnă că creştinii unşi sunt fără lege. Ei intră sub legea divină, care a fost predată de Isus Cristos şi pe care o au scrisă în inimă (Galateni 6:2). Prin urmare, deoarece fac parte din vechiul legământ al Legii, cele trei sărbători anuale nu sunt ţinute de creştini (Coloseni 2:16, 17). Cu toate acestea, putem învăţa multe lucruri din atitudinea pe care au avut-o slujitorii precreştini ai lui Dumnezeu faţă de sărbătorile lor şi faţă de alte întruniri legate de închinarea lor. În următorul articol vom analiza câteva exemple care, fără îndoială, ne vor stimula pe toţi să apreciem necesitatea de a participa cu regularitate la întrunirile creştine.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Cărui scop au servit cele trei mari sărbători ţinute de israeliţi?

◻ Prin ce s-au caracterizat sărbătorile din zilele lui Ezechia şi ale lui Iosia?

◻ Ce eveniment memorabil a fost celebrat în 455 î.e.n., şi de ce este el o încurajare pentru noi?

◻ Prin ce s-au remarcat Paştile şi Penticosta din 33 e.n.?

[Chenarul de la pagina 12]

O sărbătoare din care putem trage învăţăminte astăzi

Toţi cei care doresc să tragă foloase permanente din jertfa de ispăşire a păcatelor oferită de Isus trebuie să trăiască în armonie cu ceea ce este prefigurat de Sărbătoarea Azimilor. Această sărbătoare antitipică este celebrarea plină de bucurie a eliberării creştinilor unşi din această lume rea şi de sub condamnarea păcatului prin intermediul răscumpărării oferite de Isus (Galateni 1:4; Coloseni 1:13, 14). Sărbătoarea literală dura şapte zile — număr folosit în Biblie pentru a simboliza completitudinea spirituală. Sărbătoarea antitipică durează pe toată perioada în care congregaţia creştină unsă se află pe pământ şi trebuie ţinută cu ‘curăţie şi adevăr’. Aceasta înseamnă că trebuie să ne păzim în permanenţă de aluatul figurativ. Aluatul este folosit în Biblie cu referire la învăţăturile corupte, la ipocrizie şi la răutate. Adevăraţii închinători ai lui Iehova trebuie să manifeste ură faţă de acest aluat, nepermiţându-i să le corupă viaţa şi să păteze puritatea congregaţiei creştine. — 1 Corinteni 5:6–8; Matei 16:6, 12.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

În fiecare an, la 16 nisan, ziua în care a fost înviat Isus, era oferit un snop din noua recoltă de orz

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Este posibil ca Isus să fi făcut referire la lumina candelabrelor aprinse cu ocazia Sărbătorii Corturilor când s-a numit pe sine „lumina lumii“