20. Ce trebuie să facă cei care se află în cetatea de refugiu antitipică pentru a fi protejaţi împotriva Răzbunătorului sângelui?

²⁰ Pentru a fi protejaţi de răzbunătorul sângelui, ucigaşii fără voie trebuiau să rămână într-o cetate de refugiu şi să nu rătăcească pe la marginile păşunilor acesteia. Ce se poate spune despre cei aflaţi în cetatea de refugiu antitipică? Pentru a fi ocrotiţi împotriva marelui Răzbunător al sângelui, ei nu trebuie să părăsească cetatea. Într-adevăr, ei trebuie să se păzească de tentaţia de a merge spre marginea păşunii, ca să zicem aşa. Ei trebuie să fie atenţi să nu permită să li se dezvolte în inimă iubirea pentru lumea lui Satan. Acest lucru ar putea pretinde rugăciune şi efort, însă viaţa lor depinde de aceasta. — 1 Ioan 2:15–17; 5:19.

Zeiţe ale fertilităţii şi ale războiului

ÎN TIMPUL unei campanii arheologice care s-a desfăşurat la Ebla, Siria, a fost descoperită o relicvă reprezentând-o pe Iştar, zeiţa babiloneană a fertilităţii şi a războiului. Arheologul Paolo Matthiae descrie această relicvă ca fiind un „sigiliu cilindric ce conţine o scenă de cult reprezentând o preoteasă acoperită cu un voal, stând în faţa unei imagini divine neobişnuite . . . al cărei cap este fixat pe un suport înalt şi subţire“.

Descoperirea este importantă, deoarece imaginea respectivă datează de la începutul secolului al XVIII-lea î.e.n. Potrivit declaraţiei dlui Matthiae, aceasta oferă o „dovadă concludentă“ a faptului că închinarea la Iştar a durat aproximativ 2 000 de ani.

Închinarea la Iştar a început în Babilon, iar în secolele care au urmat s-a răspândit în tot Imperiul Roman. Iehova le-a poruncit israeliţilor să îndepărteze orice urmă de religie falsă din Ţara Promisă, dar, din cauză că ei nu au făcut acest lucru, închinarea la Asthoreth (corespondenta canaanită a lui Iştar) a devenit o capcană pentru ei. — Deuteronomul 7:2, 5; Judecătorii 10:6.

Deşi Iştar şi corespondenta ei, Asthoreth, nu mai există astăzi, trăsăturile pe care le-au reprezentat ele — imoralitatea şi violenţa — sunt predominante. Ne putem întreba pe bună dreptate dacă societatea modernă diferă într-adevăr atât de mult de acele civilizaţii antice care se închinau acestor zeiţe ale fertilităţii şi ale războiului.