Întrebări de la cititori
Dacă un creştin este bolnav sau călătoreşte şi astfel nu poate fi prezent la celebrarea Comemorării, ar trebui să o celebreze o lună mai tîrziu?
În Israelul antic, Paştele se sărbătorea anual, în ziua a 14-a a lunii întîi, numită Nisan (sau Abib). Dar, în Numeri 9:10, 11 găsim o măsură specială: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau dintre generaţiile voastre este necurat din cauza unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să ţină Paştele DOMNULUI. Şi să le ţină în luna a doua [numită Iyyar sau Ziv], în ziua a paisprezecea, între cele două seri; să le mănînce cu azimi şi cu ierburi amare»“ (vezi nota de subsol).
Să remarcăm că aceste cuvinte nu au stabilit două date ca alternative pentru Paşte (14 Nisan sau 14 Ziv), pe care oricare israelit sau casa lui erau liberi să le aleagă, aşa cum le convenea mai bine. Aranjamentul servirii cinei pascale în luna a doua avea un caracter limitat. El constituia o excepţie pentru un israelit care era necurat din punct de vedere ceremonial la data de 14 Nisan sau care se afla la mare distanţă de locul unde se ţinea sărbătoarea obişnuită.
Singurul caz în care acest lucru s-a petrecut la scară largă a fost pe timpul cînd fidelul Rege Ezechia a revitalizat respectarea sărbătorii Azimilor. Întrucît nu aveau timp să se pregătească pentru luna întîia (preoţii nefiind pregătiţi, iar poporul nefiind adunat), celebrarea a avut loc în ziua a 14-a a lunii a doua. — 2 Cronici 29:17; 30:1–5.
În afara acestei situaţii excepţionale, iudeii şi-au ţinut Paştele la data indicată de Dumnezeu (Exodul 12:17–20, 41, 42; Leviticul 23:5). Isus şi discipolii săi l-au celebrat aşa cum cerea Legea şi nu au tratat în mod neglijent această dată. Luca consemnează: „Ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştile, a venit. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicînd: «Duceţi-vă şi pregătiţi-ne Paştile, ca să le mîncăm»“. — Luca 22:7, 8.
Cu această ocazie Isus a instituit celebrarea anuală pe care creştinii o cunosc sub numele de Cina Domnului. Faptul de a asista la celebrarea Cinei Domnului are pentru creştini o valoare inestimabilă. Acesta este cel mai important eveniment al anului pentru Martorii lui Iehova. Cuvintele lui Isus arată motivul; el a spus: „Să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ (Luca 22:19). Astfel, toţi Martorii lui Iehova trebuie să-şi programeze activităţile cu luni de zile înainte astfel încît data celebrării să fie liberă. Cina Domnului va fi celebrată marţi, 6 aprilie 1993, după apusul soarelui, potrivit orei locale.
În cazuri rare, unele împrejurări neprevăzute, cum ar fi o boală sau complicaţii în timpul călătoriei, l-ar putea împiedica pe un creştin să fie prezent aşa cum a plănuit. Ce trebuie să se facă în acest caz?
În timpul celebrării se trece din mînă în mînă pîine nedospită şi vin roşu, iar cei care au fost unşi cu spiritul sfînt al lui Dumnezeu şi aleşi pentru viaţă în cer se împărtăşesc (Matei 26:26–29; Luca 22:28–30). Dacă cineva, care s-a împărtăşit în fiecare an, anul acesta este ţintuit pe patul de boală, acasă sau într-un spital, bătrînii din congregaţia locală vor lua măsuri ca unul dintre ei să se ducă la cel bolnav cu pîine şi vin, să discute textele biblice aferente subiectului respectiv şi să-i servească simbolurile. Dacă un creştin uns este plecat din congregaţia sa locală, el trebuie să aranjeze să fie prezent într-o congregaţie din regiunea unde se va afla la data aceea.
Avînd în vedere aceste lucruri, numai în împrejurări cu totul excepţionale un creştin uns va trebui să celebreze Cina Domnului 30 de zile mai tîrziu (o lună lunară), în armonie cu porunca consemnată în Numeri 9:10, 11 şi cu exemplul din 2 Cronici 30:1–3, 15.
Cei din clasa ‘altor oi’ ale lui Isus, care au speranţa vieţii veşnice pe un pămînt paradiziac, nu se află sub porunca de a se împărtăşi din pîine şi din vin (Ioan 10:16). Este important să asiste la celebrarea anuală, dar nu se împărtăşesc din simboluri. Astfel, dacă cineva dintre ei este bolnav sau călătoreşte şi astfel nu este asociat cu nici o congregaţie în seara respectivă, el sau ea ar putea citi în particular textele scripturale corespunzătoare (inclusiv relatarea referitoare la instituirea sărbătorii de către Isus) şi i-ar putea cere lui Iehova să binecuvînteze pretutindeni acest eveniment. Dar în acest caz nu este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru o întîlnire sau o discuţie biblică specială o lună mai tîrziu.