Să depăşim dificultăţile legate de mărturia în blocurile de locuinţe
În România există multe congregaţii al căror teritoriu este alcătuit în principal sau în întregime din blocuri mari şi mici de locuinţe. Unele teritorii pot include o mare varietate de clădiri cu apartamente, de la imobile în care se intră uşor până la imobile cu apartamente foarte luxoase în care accesul este limitat. Prin urmare, ideile menţionate în această anexă trebuie aplicate în funcţie de situaţia locală. Suntem încredinţaţi că informaţiile prezentate aici vor fi folositoare pentru toţi.
1 Provocarea a fost lansată. Porunca a fost dată. Puteţi „depune mărturie temeinică despre vestea bună“ (Fap. 20:21, 24, NW)? Este imperios necesar să faceţi acest lucru. De ce? Deoarece timpul rămas pentru a predica Regatul şi pentru a face discipoli s-a scurtat (Mat. 24:14; 28:19, 20; 1 Cor. 7:29). Provocarea include şi faptul de a lucra într-un anumit gen de teritoriu care este foarte obişnuit la noi, şi anume blocurile de locuinţe şi diferite tipuri de imobile.
2 În aceasta constă dificultatea pe care o întâmpinăm: cum să ‘depunem o mărturie temeinică’ la milioane de oameni care trăiesc în blocuri?
3 Este nevoie de o atitudine pozitivă: Dacă ezităm să depunem mărturie în clădirile cu apartamente, multe dintre ele nu vor fi lucrate deloc. Altele poate că nu vor fi parcurse în întregime sau în mod eficient. Deşi este adevărat că această formă de mărturie nu este întotdeauna uşor de realizat, deseori principalul obstacol care trebuie depăşit este unul de natură psihologică.
4 Reţineţi că, în general, cei ce locuiesc în apartamente sunt oameni obişnuiţi. Ei au aceleaşi necesităţi spirituale şi afective pe care le au şi ceilalţi oameni. Vestitorii care şi-au depăşit reţinerile avute iniţial şi care au câştigat experienţă în lucrarea din apartament în apartament au constatat că acesta este un teritoriu productiv. De fapt, mulţi vestitori capabili chiar s-au bucurat să lucreze un teritoriu cu apartamente pentru că puteau obţine rezultate pozitive.
5 De ce este dificil? De ce este atât de dificil să depunem mărturie celor ce locuiesc în apartamente? Observaţi ce spune un administrator cu şapte ani de experienţă: „Din cauza creşterii ratei criminalităţii şi violenţei, locatarii sunt preocupaţi în primul rând de siguranţa lor“.
6 În special clădirile mai noi nu numai că au încuiată uşa de la intrare, dar au şi un paznic. Unele persoane din blocurile cu apartamente proprietate personală ar putea crede că prezenţa noastră în blocurile lor pune sub semnul întrebării siguranţa clădirii.
7 Pentru a putea învinge orice reţinere atunci când depunem mărturie din apartament în apartament, trebuie să ne amintim că noi avem o motivaţie nobilă. Noi nu căutăm să le facem rău oamenilor, ci mai degrabă să-i ajutăm. Iubirea principială şi autentică pentru Dumnezeu şi semenii noştri ne îndeamnă să-i vizităm pe oameni. Noi dorim să-i ajutăm pe cei ce locuiesc în apartamente să aprecieze faptul că îi vizităm şi să înţeleagă că nu au nici un motiv să le fie frică de Martorii lui Iehova. — 2 Cor. 2:17; Ef. 6:15.
8 Dacă vi se spune să plecaţi: Dar ce puteţi face dacă administratorul sau paznicul vă spune să plecaţi din clădire? În general, cel mai bine este să vă conformaţi imediat. Dorim să evităm, când este posibil, conflictele care au ca rezultat ameninţarea cu acţiuni legale şi apelarea la poliţie. Dacă se iveşte o ocazie potrivită, putem să explicăm plini de tact şi amabilitate motivul prezenţei noastre. „Arătaţi-i că înţelegeţi sarcina lui dificilă de a-i mulţumi pe locatari şi de a le asigura securitatea“, sugerează un pionier cu multă experienţă în mărturia din apartament în apartament. În acest fel ar putea fi obţinută permisiunea de a rămâne în clădire. Dacă nu obţineţi această permisiune, plecaţi, despărţindu-vă în relaţii bune. — Col. 4:6.
9 Reamintiţi-vă că nu trebuie să-l consideraţi pe administrator sau pe paznic un duşman al vostru. Ei au de îndeplinit o sarcină şi în majoritatea cazurilor ei nu au prejudecăţi faţă de Martorii lui Iehova. Un administrator al unei clădiri cu 62 de apartamente explică: „Paznicul a primit din partea proprietarilor instrucţiuni să nu lase pe nimeni să intre. Unele asociaţii de locatari au hotărât să nu le permită străinilor să intre, cu excepţia cazului în care aceştia au fost invitaţi de unul dintre locatari“.
10 Aşadar, trebuie să înţelegem că există unii proprietari care au inclus în contractele lor de închiriere unele prevederi care le permit să stabilească cine poate să sune şi cine nu poate să sune la uşa chiriaşilor lor. Dacă chiriaşii sunt dispuşi să le permită proprietarilor să ia asemenea decizii importante în locul lor, atunci ei au o „responsabilitate colectivă“, iar noi nu vom insista să-i vizităm. Însă aceasta nu înseamnă că noi nu mai încercăm să depunem o mărturie temeinică în astfel de cazuri. Cum putem să înfruntăm această provocare?
11 Cunoaşteţi-vă teritoriul: La fel ca în cazul tuturor formelor de mărturie depusă în teritoriu, este bine să fim familiarizaţi cu situaţia care există în fiecare clădire. Consideraţi fiecare bloc un teritoriu unic.
12 Ştiţi ce fel de oameni locuiesc într-un anumit bloc? Sunt pensionari? Sunt celibatari sau cupluri? Sunt familii cu mai mulţi membri? Există un mare număr de persoane cu o anumită origine etnică? În clădire locuiesc familii cu un venit modest sau aceasta are un sistem sofisticat de securitate pe care şi-l pot permite numai cei bogaţi? Exact aşa cum trebuie să fim flexibili în privinţa introducerilor prezentate din casă în casă, la fel trebuie să ne adaptăm şi când lucrăm în diferite tipuri de clădiri cu apartamente.
13 Obţinerea permisiunii de a intra: Nimic nu poate înlocui o discuţie directă, faţă în faţă, cu o persoană. Acest lucru trebuie să fie obiectivul nostru primordial. În funcţie de felul clădirii, unul sau doi vestitori pot obţine permisiunea de a intra, aşteptând la intrare până iese sau intră un locatar. În astfel de cazuri, deseori locatarii vor ţine uşa ca să puteţi intra în clădire. Desigur, acest lucru nu se întâmplă în cazul clădirilor dotate cu sisteme de securitate, dar deseori aceasta este modalitatea prin care puteţi reuşi să intraţi în unele clădiri.
14 De multe ori, un vestitor poate folosi interfonul până când găseşte pe cineva care să fie de acord ca el să intre să-l vadă personal. Şi de această dată, în funcţie de felul clădirii şi de legile locale, vestitorul poate să viziteze şi alte apartamente după ce obţine permisiunea de a intra în clădire. În unele clădiri poate că este înţelept ca după ce vorbim cu cineva care ne-a lăsat să intrăm, să mergem din nou la interfon pentru a încerca să sunăm la următorul locatar. Acest lucru ia mai mult timp, dar în anumite clădiri, dacă procedaţi în acest fel, puteţi evita problemele.
15 Este important să alegem cu atenţie o oră corespunzătoare pentru a lucra în blocuri. Deoarece lucrează atât soţii, cât şi soţiile, într-un număr tot mai mare de blocuri puţini oameni pot fi găsiţi acasă în timpul săptămânii. Unele persoane dorm până târziu sâmbăta şi duminica dimineaţa. Aşadar, în astfel de clădiri se poate lucra cel mai bine pe parcursul serilor sau în timpul după-amiezelor de sâmbătă şi duminică. Dacă vestitorii vor încerca să lucreze în aceste blocuri pe parcursul dimineţilor de la sfârşitul săptămânii, deseori ei îi vor trezi pe oameni din somn, ceea ce va avea drept rezultat nemulţumiri şi conflicte.
16 Experienţa a arătat că în clădirile cu apartamente se poate obţine o reacţie mai bună dacă în acestea lucrează un vestitor cu soţia lui, un părinte împreună cu un copil sau două surori. Un rol esenţial în această privinţă îl are şi situaţia locală. Luaţi în considerare aceste aspecte când vă pregătiţi să lucraţi în clădiri în care este dificil să discutaţi cu oamenii.
17 Când intraţi într-o clădire cu apartamente, nu staţi mult la intrare. Nu ezitaţi. Mai degrabă, îndreptaţi-vă cu hotărâre spre lift şi spre etajul la care trebuie să lucraţi. Acest lucru face să se risipească suspiciunile celor ce v-ar putea observa.
18 Importanţa ţinutei şi a comportamentului: Aveţi o înfăţişare îngrijită şi o îmbrăcăminte curată, corespunzătoare pentru un ministru al veştii bune? Acest lucru este esenţial în special în blocuri, pentru a elimina eventualele temeri sau suspiciuni. După ce a depus mărturie locatarilor din câteva apartamente, un pionier a făcut următoarele observaţii cu privire la îmbrăcăminte: „În mod surprinzător, dacă eşti bine îmbrăcat, oamenii te vor asculta. Ei se vor opri şi îţi vor acorda mai multă atenţie“.
19 Vestitorii care au serviete mari şi voluminoase se fac remarcaţi. Făcând un comentariu referitor la ceea ce pot crede locatarii când văd străini purtând serviete mari, un administrator a spus: „Aceştia ar putea avea în serviete unelte pentru a da o spargere“. Unii vestitori au constatat că este mai bine să aibă o servietă care să nu atragă atenţia prea mult.
20 În zilele cu vreme rea, aveţi grijă ca, înainte de a intra în clădire, să vă curăţaţi pantofii. Acest lucru va fi apreciat de cei ce trebuie să spele pe jos şi astfel aceştia nu vor considera că au un motiv întemeiat pentru a nu ne lăsa să intrăm.
21 Amintiţi-vă că în clădirile cu apartamente sunetele se aud cu ecou. Deci vă rugăm să păstraţi liniştea şi să nu vorbiţi mai tare decât este necesar pentru a fi bine auziţi de locatar. Doi vestitori care lucrează împreună trebuie să vorbească încet întrucât ar putea fi auziţi de locatari. Când vorbiţi unul cu altul, vorbiţi cu o voce calmă şi moderată. În acest fel, veţi evita suspiciunile.
22 În faţa uşii: Cum bateţi sau cum sunaţi la o uşă? Dacă un vestitor bate la o uşă prea tare şi într-un mod autoritar, locatarul poate să se sperie. În funcţie de felul clădirii, unii vestitori au constatat că este mai bine să nu sune succesiv la toate uşile de la un etaj. Mai degrabă pot fi făcute o vizită sau două la locatarii dintr-un capăt al coridorului, apoi vestitorii pot merge la celălalt capăt şi tot aşa, până când vizitează toate apartamentele de la un etaj.
23 Înainte de a deschide uşa, mulţi oameni se vor uita prin vizor să vadă cine sună. Ce puteţi face dacă observaţi acest lucru? O soră cu experienţă în această formă de lucrare a spus: „Uitaţi-vă direct la vizor şi adresaţi-i imediat locatarului un salut călduros“. În acest fel, locatarul va şti că voi aţi observat că este acasă. Dacă locatarul întreabă „Cine este?“, puteţi pur şi simplu să spuneţi numele vostru şi pe cel al persoanei care vă însoţeşte. Dacă locatarul nu deschide nici acum uşa, atunci identificaţi-vă ca Martori ai lui Iehova.
24 „Îmi place mai degrabă să stau în aşa fel încât locatarul să mă vadă bine prin vizor decât să stau într-o parte, în afara câmpului său vizual“, spune un alt vestitor. „Zâmbesc ca şi când aş fi fotografiat. Dacă lucrez cu soţia mea, o las pe ea să fie în dreptul vizorului, pentru că acest lucru deseori îndepărtează neliniştea locatarului care poate apărea când cineva sună pe neaşteptate la uşa lui.“
25 Evitaţi conflictele: Dacă întâlniţi un locatar împotrivitor care vă ameninţă că îl va chema pe administrator, cel mai bine este să plecaţi de la acel etaj sau de la acea scară şi să vă întoarceţi cu o altă ocazie. Poate că doriţi să vă notaţi numărul apartamentului în care locuieşte persoana împotrivitoare şi să puneţi această informaţie în plicul cu harta teritoriului, astfel încât în viitor acest apartament să poată fi lucrat ultimul, chiar înainte de a pleca din clădire. În alte cazuri, cel mai bine ar fi să părăsiţi clădirea pentru a evita să aveţi un conflict cu administratorul. Veţi avea mai mult succes dacă veţi putea lucra în pace, fără incidente.
26 În mod frecvent, administratorii (şi unii locatari) se plâng că literatura este lăsată în faţa uşilor. „Aproape de fiecare dată, scrie un frate, când fraţii şi surorile noastre au cerut permisiunea de a lucra într-o clădire, aceasta le-a fost acordată cu condiţia ca ei să nu lase literatură prin bloc“. Aşadar, dacă lăsaţi tracte sau invitaţii la uşile unde nu este nimeni acasă, trebuie să aveţi grijă să băgaţi materialul complet sub uşă ca să nu fie vizibil deloc.
27 În concluzie, multe clădiri cu apartamente pot fi lucrate în mod obişnuit dacă alegem ora potrivită şi manifestăm discreţie şi tact.
28 Dacă nu ni se permite să intrăm: Să presupunem că administratorul nu vă dă voie să intraţi în clădire. Ce puteţi face? Cereţi o listă cu adresa locatarilor. Încercaţi să obţineţi permisiunea de a pune literatură la intervale regulate de timp în cutiile poştale sau de a pune la avizier un anunţ prin care să-i informaţi pe locatari despre programul nostru de studiere a Bibliei şi cu cine se poate lua legătura în această privinţă.
29 Sugestiile de mai sus sunt practice. Remarcaţi observaţiile unui supraveghetor de circumscripţie: „În aproximativ 80–85 la sută din clădirile în care anterior nu am avut acces, ne-au fost făcute unele concesii când au fost contactaţi administratorii“.
30 În continuare sunt prezentate sugestii referitoare la modul în care putem să depăşim dificultăţile legate de mărturia în clădirile dotate cu sisteme de securitate.
31 ◼ Folosirea interfonului: Interfonul poate fi folosit pentru a lua contact direct cu cei ce locuiesc într-un apartament. Folosiţi o introducere scurtă în care să-i cereţi locatarului permisiunea de a vorbi personal cu el. În cazul în care nu vă invită să mergeţi la apartamentul său, întrebaţi-l dacă ar putea veni până la uşa de la intrarea în clădire. Exersaţi împreună cu alţi vestitori, analizând nu numai ce veţi spune, dar şi modul în care o veţi face, precum şi tonul pe care îl veţi folosi.
32 ◼ Mărturia stradală: Dacă locuitorii clădirilor cu apartamente folosesc mijloace de transport în comun când merg sau se întorc de la lucru, atunci se poate depune o mărturie eficientă pe străzile din faţa sau din vecinătatea acestor clădiri. Programaţi-vă să depuneţi mărturie stradală pe parcursul dimineţii sau a după-amiezei, când oamenii în general merg la muncă sau se întorc acasă. Desigur, dacă majoritatea oamenilor care locuiesc în blocuri merg la serviciu cu maşina personală, lucrarea stradală în acea zonă poate avea un rezultat limitat, dacă va avea vreunul.
33 ◼ Mărturia prin telefon: Uneori este posibil să obţineţi numele locatarilor aflate pe lista afişată la avizierul de la parterul blocului. Apoi, pentru a afla numerele lor de telefon, se poate consulta cartea de telefoane. Odată ce se obţin numele şi numerele de telefon, aceste teritorii pot fi lucrate sub îndrumarea supraveghetorului serviciului.
34 La fel ca în toate formele de mărturie, este important să păstrăm evidenţe complete şi exacte. Înainte de a suna pe cineva, este bine să aveţi deja numele, adresa şi numărul de telefon al persoanei, aşadar aceste informaţii ar putea fi notate. Rezervaţi un anumit spaţiu pentru a face însemnări referitoare la preocupările şi situaţia locatarului, precum şi cu privire la lucrurile discutate în cadrul primei convorbiri şi al convorbirilor ulterioare.
35 Sunaţi numai la ore rezonabile. Nu lăsaţi telefonul să sune prea mult. Întrucât în majoritatea apartamentelor locatarii nu stau prea departe de telefon, va fi suficient ca telefonul să sune numai de câteva ori.
36 Având în vedere că persoana de la celălalt capăt al telefonului nu ne poate vedea, trebuie să personalizăm convorbirile cât mai mult posibil. Cum? În primul rând, prezentaţi-vă spunându-i interlocutorului şi numele vostru, nu numai prenumele. Dacă ne spunem numele complet, acest lucru va adăuga mai multă demnitate mesajului nostru. În al doilea rând, folosiţi numele locatarului în mod frecvent pe parcursul discuţiei. În al treilea rând, aveţi grijă ca vocea voastră să fie plăcută şi prietenoasă, însă întotdeauna plină de demnitate. În al patrulea rând, vorbiţi rar şi articulaţi bine cuvintele, mai bine decât aţi face-o în mod normal. În al cincilea rând, purtaţi o conversaţie scurtă, în care să menţionaţi de la început Biblia, probabil chiar în primele fraze. Dacă sunteţi confundat cu un vânzător, clarificaţi imediat acest lucru spunând ceva de genul: „Nu căutăm adepţi şi nici nu colectăm fonduri, ci motivaţia noastră este iubirea pentru Dumnezeu şi semeni“.
37 Întrucât nu puteţi vedea faţa locatarului pentru a-i observa reacţia, încercaţi să învăţaţi să-i sesizaţi reacţia din voce, astfel încât să ştiţi în ce direcţie să îndreptaţi discuţia voastră.
38 Când vă apropiaţi de finalul discuţiei, este bine să aveţi în vedere o întrebare la care locatarul să se gândească sau să spuneţi ceva care ar putea conduce la o nouă convorbire sau la o vizită personală. Majoritatea oamenilor tind să aibă reţineri în ce priveşte faptul de a invita un străin să-i viziteze şi de aceea se pare că este foarte potrivită o încheiere de genul: „Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu dumneavoastră. Aveţi concepţii interesante referitoare la viaţă şi este lăudabil interesul sincer pe care îl aveţi faţă de Biblie. Noi îi vizităm pe unii dintre vecinii dumneavoastră şi probabil cu o ocazie am putea trece şi pe la dumneavoastră pentru a vă întâlni personal“.
39 În funcţie de reacţia lor, putem vorbi despre literatura pe care o oferim, iar apoi să-i întrebăm când ar fi convenabil să venim pentru a le-o aduce. Sau am putea aştepta până când îi vom întâlni personal.
40 Dacă, după ce vorbiţi o dată cu locatarul la telefon, vedeţi că acesta este interesat, este mai bine să vă întâlniţi cu el personal, în loc să-l sunaţi de repetate ori. Acest lucru poate fi făcut sunând la interfonul clădirii şi spunându-i că doriţi să-l salutaţi şi să vă prezentaţi. Cu cât vorbiţi mai puţin la interfon cu atât este mai bine.
41 Aşa cum arată experienţa următoare, mărturia prin telefon poate da rezultate bune. Un bărbat care locuia într-o clădire în care accesul nu era liber a răspuns la apelul telefonic al unei pioniere spunând: „Sună interesant, pentru că eu tocmai am avut unele probleme în viaţă şi chiar înainte de a-mi telefona mă întrebam dacă există într-adevăr un Dumnezeu şi dacă el se îngrijeşte de noi“. S-au făcut demersuri pentru a fi vizitat şi existau şanse mari pentru a se începe un studiu biblic.
42 Să depăşim cu succes provocările: Misiunea noastră este de a „depune mărturie temeinică despre vestea bună“, încercând să ajungem la tot felul de oameni cu mesajul despre Regat. Rezultatele bune obţinute în multe locuri subliniază faptul că în clădirile cu apartamente trăiesc multe persoane înclinate spre dreptate. Dacă nu ne vom reţine să depunem mărturie oamenilor din acest tip de teritoriu şi nu vom efectua o activitate superficială în acest sens, atunci nu numai că vom depune o mărturie temeinică, dar vom fi şi ‘curaţi de sângele tuturor’. — Fap. 20:24, 26.
43 Prin urmare, întrucât teritoriul cu blocuri este din ce în ce mai mare, veţi răspunde cu optimism provocării de a-l lucra şi veţi face schimbările necesare în acest sens? Făcând aşa, nu veţi eşua în ce priveşte îndeplinirea misiunii încredinţate de Dumnezeu de a predica vestea bună şi de a face discipoli din oamenii aflaţi în teritoriul vostru, inclusiv din cei ce locuiesc în apartamente.
[Chenarul de la pagina 5]
Cum să le depunem mărturie celor ce locuiesc în apartamente
● Sunaţi sau bateţi cu grijă, dar cu hotărâre.
● Nu vorbiţi prea tare.
● Abordaţi-i pe oameni în mod amical, spunându-vă numele.
● Treceţi repede la partea spirituală.
● Oferiţi-le publicaţii, dar nu insistaţi.
● Pregătiţi terenul pentru o altă discuţie.
[Tabelul de la pagina 6]
CE SĂ FACEŢI CÂND . . . UN VESTITOR ÎNŢELEPT . . .
administratorul vă spune să plecaţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. va
explica pe scurt şi în mod
amabil scopul vizitei. Dacă
administratorul totuşi insistă
să plecaţi, faceţi acest
lucru în linişte, ţinând cont
de responsabilitatea lui.
locatarul se supără pentru că l-aţi vizitat . . . . . . . va rămâne
calm, îşi va încheia vizita şi
va merge la alt etaj sau va
ieşi din clădire.
locatarul refuză literatura
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nu
va insista, ci se va despărţi
de el în relaţii bune şi cu o
notă pozitivă
administratorul nu vă permite să intraţi . . . . . . . . . . .. va cere
ajutorul acestuia pentru a-i
contacta pe locatari prin alte
mijloace sau cu alte ocazii.
locatarul sau administratorul ameninţă
că va chema poliţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . va
evita apariţia unui conflict
în legătură cu acest lucru,
dar îi va explica persoanei
că nu are nici un motiv să se
teamă de Martorii lui Iehova.