Folosirea Bibliei în argumentare

CÂND suntem întrebaţi despre convingerile noastre, despre modul nostru de viaţă, despre părerea noastră cu privire la evenimentele actuale sau despre speranţa noastră de viitor, noi ne străduim să răspundem folosindu-ne de Biblie. De ce? Deoarece ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Convingerile noastre se întemeiază pe Biblie. La baza modului nostru de viaţă se află Biblia. Ea ne ajută să înţelegem evenimentele mondiale. Speranţa noastră de viitor se întemeiază pe promisiunile ei inspirate. — 2 Tim. 3:16, 17.

Noi suntem perfect conştienţi de responsabilităţile pe care le implică numele pe care-l purtăm. Suntem Martori ai lui Iehova (Is. 43:10, 12). De aceea, nu răspundem la întrebări apelând la filozofia omenească, ci la ceea ce spune Iehova în Cuvântul său inspirat. Este adevărat că avem opinii personale asupra unor chestiuni, însă îi permitem Cuvântului lui Dumnezeu să ne modeleze gândirea, deoarece suntem ferm convinşi că acesta este adevărul. Evident, Biblia ne dă libertate de opţiune în multe probleme. Noi nu le impunem altora preferinţele noastre, ci dorim să-i învăţăm principiile enunţate în Scripturi pentru ca şi ei să se poată bucura de aceeaşi libertate de alegere. Asemenea apostolului Pavel, noi ne străduim să ‘promovăm ascultarea prin credinţă’. — Rom. 16:26.

În Revelaţia 3:14, Isus Cristos este numit „martorul fidel şi adevărat“. Cum răspundea el la întrebările ce i se puneau sau cum reacţiona în situaţii neplăcute? Uneori, el folosea ilustrări care să-i determine pe oameni să gândească. Alteori, îşi întreba interlocutorul cum înţelege textul biblic în discuţie. Deseori însă, el cita versete din Scripturi, le parafraza sau făcea aluzie la ele (Mat. 4:3–10; 12:1–8; Luca 10:25–28; 17:32). În secolul I, sulurile biblice erau păstrate de obicei în sinagogi. Nu există dovezi că Isus ar fi deţinut o colecţie personală de suluri, dar el cunoştea bine Scripturile şi făcea frecvent referire la ele când îi instruia pe alţii (Luca 24:27, 44–47). El a putut spune pe bună dreptate că nu a predat nimic de la sine. El vorbea pe baza celor auzite de la Tatăl său. — Ioan 8:26.

Şi noi dorim să urmăm exemplul lui Isus. Noi nu l-am auzit vorbind pe Dumnezeu, aşa cum l-a auzit el. Dar Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă apelăm la ea pentru a ne argumenta răspunsurile, nu vom atrage atenţia asupra noastră. În loc ca noi, nişte oameni imperfecţi, să emitem păreri proprii, vom demonstra că suntem ferm hotărâţi să-i lăsăm lui Dumnezeu dreptul de a spune ce este adevărul. — Ioan 7:18; Rom. 3:4.

Desigur, dorinţa noastră nu este doar aceea de a apela la Biblie, ci şi de a o folosi într-un mod care să-l ajute cât mai mult pe interlocutorul nostru. Noi am vrea ca acesta să ne asculte fără prejudecăţi. În funcţie de atitudinea pe care-o manifestă, ai putea introduce o idee biblică prin cuvintele: „Nu consideraţi că ceea ce contează cu adevărat este părerea lui Dumnezeu?“ Sau ai putea spune: „Ştiaţi că Biblia vorbeşte chiar despre acest subiect?“ Dacă interlocutorul tău desconsideră Biblia, va trebui să foloseşti un alt gen de introducere. Ai putea să spui: „Permiteţi-mi să vă citesc o profeţie făcută în antichitate“. Sau: „Cea mai răspândită carte din istoria omenirii spune că . . .“.

Uneori, poate că vei prefera doar să parafrazezi un verset. Dar cel mai bine ar fi, dacă poţi, să deschizi Biblia şi să citeşti direct din ea. Şi, când ai ocazia, arată-i interlocutorului versetul în Biblia sa. Citirea din Biblie are deseori un efect puternic asupra oamenilor. — Evr. 4:12.

Bătrânii creştini au obligaţia de a folosi Biblia când răspund la întrebările ce li se pun. Una dintre condiţiile cerute celor ce aspiră la privilegiul de bătrân este să fie ‘ferm ataşaţi de cuvântul fidel în ce priveşte arta de a preda’ (Tit 1:9). Poate că în urma sfaturilor primite de la un bătrân, un membru al congregaţiei va lua o decizie capitală în viaţă. De aceea, este deosebit de important ca aceste sfaturi să fie bine ancorate în Scripturi! Exemplul dat de bătrâni în acest sens îi poate ajuta pe mulţi creştini să-şi îmbunătăţească stilul de predare.