Sensibilizarea inimii

CÂND depui mărturie, străduieşte-te să sensibilizezi inima celor ce te ascultă. Deseori, în Biblie, inima este pusă în contrast cu ceea ce este omul în aparenţă. Inima figurativă reprezintă persoana lăuntrică: ce simte, ce gândeşte, de ce gândeşte într-un anume fel şi cum îi sunt influenţate acţiunile de gânduri. Inima simbolică este locul unde se plantează sămânţa adevărului (Mat. 13:19). Tot în inimă trebuie să se cultive şi ascultarea de Dumnezeu. — Prov. 3:1; Rom. 6:17.

Dacă vrei, deci, ca învăţătura pe care o predai să pătrundă în adâncul inimii, concentrează-te asupra următoarelor obiective: 1) Observă ce anume i-a influenţat deja inima interlocutorului. 2) Scoate în evidenţă însuşiri cum ar fi iubirea şi teama de Iehova. 3) Încurajează-ţi interlocutorul să-şi analizeze motivaţiile cele mai profunde, pentru a-i putea plăcea pe deplin lui Iehova.

Dă dovadă de discernământ. Unii oameni nu au acceptat încă adevărul din diverse motive. Când conduci un studiu biblic la domiciliu, poate că va trebui să înlături anumite prejudecăţi şi să furnizezi informaţii care să corecteze eventualele idei greşite ale elevului. Sau poate că nu va trebui decât să aduci câteva dovezi. Întreabă-te: Este această persoană conştientă că are necesităţi spirituale, ca orice fiinţă umană? Cât de mare îi este credinţa? Ce anume nu crede? De ce? Are nevoie de ajutor pentru a-şi învinge dorinţele care ar putea-o împiedica să-şi asume responsabilităţile ce decurg din cunoaşterea adevărului?

Nu este întotdeauna uşor să afli motivul pentru care oamenii cred anumite lucruri. „Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă“, se spune în Proverbele 20:5, „şi omul priceput [cu discernământ, NW] ştie să scoată din ea“. Discernământul este capacitatea de a privi dincolo de aparenţe. El pretinde un fin spirit de observaţie şi interes faţă de alţii.

Comunicarea nu este doar verbală. Anumite subiecte l-ar putea face pe elev să-şi schimbe expresia feţei sau tonul vocii. Dacă eşti părinte, înţelegi, fără îndoială, că o schimbare în comportamentul copilului tău ar putea fi, de fapt, o reacţie la anumite influenţe noi. Nu ignora aceste semnale! Ele dezvăluie ce se întâmplă în inima persoanei.

Întrebările alese cu grijă îţi permit să descoperi ce se află în inima cuiva. Ai putea să întrebi: „Ce crezi despre . . .?“, „Ce te-a convins că . . .?“, „Cum ai reacţiona dacă . . .?“ Fii însă atent să nu-l bombardezi cu întrebări. Cu mult tact, ai putea să-i spui mai întâi: „Pot să te întreb . . .?“ A pătrunde în inima cuiva este o muncă grea, care nu se realizează de azi pe mâine. Pentru ca cineva să fie dispus să-ţi dezvăluie sentimentele sale cele mai lăuntrice trebuie mai întâi să-i câştigi încrederea, iar asta cere timp. Dar, chiar şi după aceea, trebuie să fii atent să nu creadă că vrei să te amesteci în treburile lui. — 1 Pet. 4:15.

De asemenea, ai nevoie de discernământ pentru a-ţi controla reacţiile la cuvintele interlocutorului. Nu uita că obiectivul tău este acela de a-i înţelege sentimentele pentru a stabili ce fel de informaţii biblice l-ar putea determina să treacă la acţiune. Abţine-te de a-i arăta că are un punct de vedere greşit şi încearcă să discerni sentimentele din spatele cuvintelor. În felul acesta vei şti cum să răspunzi, iar elevul, simţindu-se înţeles, va privi probabil cu mai multă seriozitate ceea ce-i spui. — Prov. 16:23.

Dar chiar şi atunci când te adresezi unui grup numeros ai putea să exerciţi o oarecare influenţă asupra lui. Dacă menţii un bun contact vizual cu ei, eşti atent la mimica lor sau le pui întrebări retorice pentru a-i îndemna să gândească, vei putea afla, în mare, ce cred despre ceea ce le spui. Dacă-ţi cunoşti bine auditoriul, manifestă consideraţie faţă de situaţia lui. Iar, când aduci argumente din Cuvântul lui Dumnezeu, ţine cont de spiritul congregaţiei. — Gal. 6:18.

Trezeşte sentimente pozitive în ascultătorii tăi. Odată ce vei înţelege ce crede sau ce nu crede cineva şi de ce, te vei putea folosi de aceste informaţii. După înviere, Isus le-a sensibilizat inima discipolilor ‘deschizându-le pe deplin Scripturile’ şi examinându-le în lumina evenimentelor ce tocmai avuseseră loc (Luca 24:32). Şi tu ar trebui să încerci să faci o legătură între situaţia persoanei respective, aspiraţiile sale şi ceea ce citeşte în Cuvântul lui Dumnezeu. Inima sa va fi cu adevărat sensibilizată numai când va înţelege pe deplin că „acesta este ADEVĂRUL!“.

Când evidenţiezi îndurarea lui Iehova, iubirea sa, bunătatea sa nemeritată şi dreptatea căilor sale, îi ajuţi pe cei cărora le predai să-şi consolideze iubirea pentru Dumnezeu. Făcându-ţi timp să le arăţi calităţile pe care Dumnezeu le observă la fiecare dintre ei, le dai motive să creadă că pot lega o relaţie de prietenie cu El. Pentru a ajunge la acest rezultat, îndeamnă-i să reflecteze la texte biblice ca Psalmul 139:1–3, Luca 21:1–4 şi Ioan 6:​44 şi ajută-i să aprecieze afecţiunea profundă pe care o nutreşte Iehova pentru slujitorii săi fideli (Rom. 8:38, 39). Explică-le că Iehova priveşte dincolo de greşeli, se uită la întreaga noastră viaţă, la zelul nostru pentru închinarea curată, la iubirea pe care o avem pentru numele său (2 Cron. 19:2, 3; Evr. 6:10). El reţine până şi cele mai neînsemnate trăsături ale noastre şi îi va readuce la viaţă, într-un mod remarcabil, pe „toţi cei din mormintele de amintire“ (Ioan 5:28, 29; Luca 12:6, 7). Întrucât fiinţele umane sunt create după imaginea şi asemănarea lui Dumnezeu, o discuţie despre calităţile lui Iehova poate atinge deseori coarda sensibilă a inimii. — Gen. 1:27.

Inima mai poate fi sensibilizată şi atunci când cineva învaţă să-i privească pe ceilalţi aşa cum îi priveşte Iehova. Este logic să credem că, din moment ce Iehova are consideraţie faţă de fiecare dintre noi, el manifestă, cu siguranţă, aceeaşi consideraţie şi faţă de restul oamenilor, indiferent de originea, naţionalitatea sau rasa lor (Fap. 10:34, 35). Odată ce a înţeles aceste adevăruri, elevul dispune de o bază biblică trainică pentru a înlătura din inimă ura şi prejudecăţile. Şi, pe măsură ce va învăţa să îndeplinească voinţa lui Iehova, această bază îl va ajuta să păstreze bune relaţii cu semenii săi.

Un alt sentiment pe care ar trebui să li-l insufli altora este teama sfântă (Ps. 111:10; Rev. 14:6, 7). Acest respect profund, sau teamă de Dumnezeu, îi poate motiva să realizeze lucruri pe care nu le-ar putea face altfel. Vorbind cu alţii despre lucrările magnifice ale lui Iehova şi despre extraordinara sa bunătate iubitoare, i-ai putea ajuta să manifeste şi ei teama sănătoasă de a nu-i displăcea. — Ps. 66:5; Ier. 32:40.

Asigură-te că ascultătorii tăi înţeleg faptul că Iehova nu este nepăsător la conduita noastră. Iehova are sentimente, iar noi, în funcţie de modul în care reacţionăm la îndrumarea sa, îl îndurerăm sau îl bucurăm (Ps. 78:40–42). Explică-le rolul important pe care conduita lor îl joacă în oferirea răspunsului la provocarea lansată de Satan lui Dumnezeu. — Prov. 27:11.

Ajută-ţi ascultătorii să înţeleagă că este în interesul lor să respecte cerinţele stabilite de Dumnezeu (Is. 48:17). În acest sens, scoate în evidenţă consecinţele de ordin fizic şi emoţional ce rezultă din respingerea, chiar şi pentru scurt timp, a înţelepciunii lui Dumnezeu. Explică-le faptul că păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu, îi privează pe alţii de posibilitatea de a învăţa adevărul de la noi şi le lezează drepturile (1 Tes. 4:6). Ajută-i pe cei din auditoriu să preţuiască binecuvântările pe care le primesc încă de pe acum pentru că respectă legile lui Dumnezeu şi să înţeleagă că, umblând pe căile drepte ale lui Iehova, sunt scutiţi de multe necazuri. După ce dobândesc credinţă în înţelepciunea căilor lui Dumnezeu, vor avea repulsie faţă de orice ar veni în contradicţie cu ele (Ps. 119:104). Ascultarea de Dumnezeu nu va fi o povară, ci o modalitate de a-şi exprima ataşamentul faţă de el.

Ajută-i pe alţii să-şi facă o autoanaliză. Pentru a continua să progreseze spiritualiceşte, oamenii trebuie să reacţioneze la ceea ce au în inimă. Explică-le cum le poate fi de folos Biblia în acest sens.

Ajută-ţi ascultătorii să înţeleagă că Biblia nu este doar o culegere de porunci, sfaturi, evenimente istorice şi profeţii. Ea ne dezvăluie şi gândurile lui Dumnezeu. În Iacov 1:22–25, Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu o oglindă. Prin reacţia noastră la învăţăturile sale şi la modul în care Iehova îşi realizează scopul, mesajul Bibliei scoate la iveală ce avem în inimă. De fapt, dezvăluie cum ne vede Dumnezeu, ‘Cel care examinează inimile’ (Prov. 17:3, NW). Încurajează-ţi ascultătorii să ţină cont de aceste lucruri. Îndeamnă-i să reflecteze la tot ceea ce a păstrat Dumnezeu pentru noi în paginile Bibliei şi la schimbările pe care ar trebui să le facă în viaţă pentru a-i fi şi mai plăcuţi lui Iehova. Ajută-i să considere citirea Bibliei drept un mijloc de a cunoaşte părerea lui Iehova despre „gândurile şi intenţiile inimii“ lor, ca să poată colabora cu el făcând schimbările necesare. — Evr. 4:12; Rom. 15:4.

Unii dintre cei ce studiază Biblia ar vrea să pună în practică ce învaţă, dar sunt îngrijoraţi de ce-ar putea spune alţii. Poate că luptă împotriva unor puternice dorinţe carnale. Sau încearcă să găsească o cale de a-i sluji lui Iehova fără a renunţa însă la practicile lumii. Subliniază pericolele acestei atitudini nehotărâte (1 Împ. 18:21). Îndeamnă-i să-l roage pe Dumnezeu să le examineze şi să le purifice inima. — Ps. 26:2; 139:23, 24.

Arată-le că Iehova vede lupta lor şi că Biblia explică ceea ce li se întâmplă (Rom. 7:22, 23). Ajută-i să nu se lase dominaţi de înclinaţiile inimii imperfecte. — Prov. 3:5, 6; 28:26; Ier. 17:9, 10.

Încurajează-ţi elevul să-şi analizeze motivaţia care stă la baza acţiunilor sale. Învaţă-l să se întrebe: „De ce vreau să fac asta? Îi voi demonstra în felul acesta lui Iehova că apreciez cu adevărat tot ceea ce a făcut pentru mine?“ Încearcă să-i întăreşti convingerea că aprobarea lui Iehova este bunul cel mai de preţ pe care l-ar putea avea.

Ajută-ţi auditoriul să înţeleagă ce înseamnă a-i sluji lui Iehova cu „toată inima“ (Luca 10:27). Aceasta pretinde ca toate sentimentele, dorinţele şi motivaţiile lor să fie în armonie cu căile lui Iehova. De aceea, învaţă-ţi ascultătorii să analizeze nu numai ce fac, ci şi ce simt faţă de cerinţele lui Dumnezeu, precum şi motivele pentru care îi slujesc (Ps. 37:4). Şi, pe măsură ce elevii tăi înţeleg unde anume trebuie să facă îmbunătăţiri, îndeamnă-i să se roage lui Iehova asemenea psalmistului: „Unifică-mi inima ca să se teamă de numele tău“. — Ps. 86:11, NW.

Dacă elevul va lega relaţii apropiate cu Iehova, va asculta în virtutea credinţei, şi nu datorită îndemnurilor tale. Din proprie iniţiativă, el ‘va continua să se asigure de ceea ce îi este plăcut Domnului’ (Ef. 5:10; Filip. 2:12). Iehova se va bucura văzând că această ascultare vine din inimă. — Prov. 23:15.

Să nu uiţi că Dumnezeu este cel care analizează inimile şi îi aduce pe oameni într-o relaţie strânsă cu el (Prov. 21:2; Ioan 6:44). Noi nu suntem decât simpli colaboratori (1 Cor. 3:9). Este „ca şi cum Dumnezeu ar implora prin noi“ (2 Cor. 5:20; Fap. 16:14). Iehova nu constrânge pe nimeni să accepte adevărul, dar, când folosim Scripturile, el îi poate face pe ascultătorii noştri să-şi dea seama că tot ce aud constituie răspunsul la întrebările sau la rugăciunile lor! Gândeşte-te întotdeauna la această idee când predai adevărul şi roagă-l cu sinceritate pe Iehova să te îndrume şi să te ajute. — 1 Cron. 29:18, 19; Ef. 1:16–18.