Cum este organizată și condusă congregația

ÎN PRIMA lui scrisoare către corinteni, apostolul Pavel a menționat un adevăr important despre Dumnezeu. El a scris: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii”. Apoi, referindu-se la întrunirile congregației, el a spus: „Toate să se facă în mod cuviincios și în ordine”. (1 Cor. 14:33, 40)

² La începutul aceleiași scrisori, apostolul a dat câteva îndrumări cu privire la neînțelegerile care existau în congregația din Corint. Pavel și-a îndemnat frații ‘să vorbească în același fel’ și să fie „pe deplin uniți în același gând și în aceeași opinie”. (1 Cor. 1:10, 11) Apoi, el le-a dat sfaturi în legătură cu diferite probleme care afectau unitatea congregației. Printr-o ilustrare în care a comparat congregația cu corpul uman, Pavel a scos în evidență necesitatea unității și a colaborării. El i-a îndemnat pe toți creștinii, indiferent de rolul pe care îl aveau în congregație, să se îngrijească cu iubire unul de altul. (1 Cor. 12:12-26) Prin urmare, o bună colaborare între frații și surorile din congregație presupune ca aceasta să fie organizată.

³ Dar cum trebuia să fie organizată congregația creștină? Cine avea să o organizeze? Ce structură urma ea să aibă? Cine avea să slujească în poziții de răspundere? Examinând Biblia, vom găsi răspunsuri clare la aceste întrebări. (1 Cor. 4:6)

O ORGANIZARE TEOCRATICĂ

⁴ Congregația creștină a fost înființată în ziua Penticostei din 33 e.n. Ce știm despre congregația din secolul I? Ea era organizată și condusă în mod teocratic, adică sub guvernarea (în greacă, kratos) lui Dumnezeu (în greacă, theos). Aceste două cuvinte apar în 1 Petru 5:10, 11. Relatarea inspirată despre ceea ce s-a întâmplat la Ierusalim în urmă cu aproape 2 000 de ani arată clar că Dumnezeu a înființat congregația creștinilor unși. (Fap. 2:1-47) Aceasta era clădirea lui Dumnezeu, casa lui. (1 Cor. 3:9; Ef. 2:19) Modelul de organizare și de funcționare stabilit în secolul I este respectat și în prezent de congregația creștină.

⁵ Prima congregație creștină a fost alcătuită din 120 de discipoli. Aceștia au fost primii care au primit spiritul sfânt, ca împlinire a profeției din Ioel 2:28, 29. (Fap. 2:16-18) Însă, în aceeași zi, aproximativ 3 000 de oameni au fost botezați în apă, alăturându-se congregației celor născuți de spirit. Ei au acceptat mesajul despre Cristos și „continuau să învețe de la apostoli”. După aceea, „Iehova îi adăuga zilnic la numărul lor pe cei ce erau salvați”. (Fap. 2:41, 42, 47)

⁶ Congregația din Ierusalim crescuse atât de mult, încât marele preot iudeu s-a plâns că discipolii umpluseră Ierusalimul cu învățătura lor. Printre noii discipoli au ajuns să se numere și mulți preoți iudei. (Fap. 5:27, 28; 6:7)

⁷ Isus a spus: „Și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8) Aceste cuvinte s-au împlinit odată cu marea persecuție stârnită în Ierusalim după uciderea lui Ștefan, când discipolii s-au răspândit în toată Iudeea și în toată Samaria. Însă, oriunde mergeau, ei continuau să anunțe vestea bună și să facă noi discipoli, inclusiv dintre samariteni. (Fap. 8:1-13) Mai târziu, vestea bună a fost predicată cu succes celor necircumciși, adică oamenilor din națiuni. (Fap. 10:1-48) În urma acestei activități de predicare, s-au făcut mulți discipoli și s-au format noi congregații în afara Ierusalimului. (Fap. 11:19-21; 14:21-23)

⁸ Ce măsuri s-au luat pentru ca fiecare congregație nou-formată să fie organizată și condusă în mod teocratic, adică în armonie cu voința lui Dumnezeu? Prin acțiunea spiritului sfânt, au fost numiți subpăstori care să se îngrijească de turmă. În congregațiile pe care le-au vizitat în timpul primei lor călătorii misionare, Pavel și Barnaba au numit bătrâni. (Fap. 14:23) Scriitorul biblic Luca vorbește despre o întrunire pe care Pavel a ținut-o cu bătrânii congregației din Efes. Pavel le-a spus: „Fiți atenți la voi înșivă și la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori, ca să păstoriți congregația lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu”. (Fap. 20:17, 28) Ei erau calificați pentru a fi bătrâni deoarece întruneau cerințele biblice. (1 Tim. 3:1-7) Tit, colaboratorul lui Pavel, a primit autoritatea de a numi bătrâni în congregațiile din Creta. (Tit 1:5)

⁹ Pe măsură ce se formau noi congregații, apostolii și bătrânii din Ierusalim au continuat să slujească drept supraveghetori principali ai congregației internaționale din secolul I, care era în creștere. Ei au slujit în calitate de corp de guvernare.

¹⁰ Când a scris congregației din Efes, apostolul Pavel a explicat că în congregația creștină putea fi păstrată unitatea dacă frații și surorile se lăsau îndrumați de spiritul lui Dumnezeu și dacă respectau autoritatea lui Isus Cristos. Apostolul i-a îndemnat pe creștini să cultive umilință și să păstreze „unitatea spiritului” trăind în pace cu cei din congregație. (Ef. 4:1-6) Apoi, el a citat Psalmul 68:18 și l-a aplicat la măsura luată de Iehova ca bărbați calificați din punct de vedere spiritual să se îngrijească de necesitățile congregației. Aceștia aveau să slujească drept apostoli, profeți, evanghelizatori, păstori și învățători. Fiind daruri de la Iehova, acești bărbați aveau să-i ajute pe creștinii din congregație să ajungă la maturitate spirituală, care îi este plăcută lui Dumnezeu. (Ef. 4:7-16)

CONGREGAȚIILE DE AZI URMEAZĂ MODELUL APOSTOLIC

¹¹ În prezent, toate congregațiile Martorilor lui Iehova urmează același model de organizare. Împreună, ele alcătuiesc o congregație mondială unită, al cărei nucleu îl constituie creștinii unși cu spirit. (Zah. 8:23) Isus Cristos face posibil acest lucru. Respectându-și promisiunea, el își susține cu loialitate discipolii unși „în toate zilele până la încheierea sistemului”. Oamenii care se alătură congregației creștine, aflate în creștere, acceptă vestea bună a lui Dumnezeu, își dedică fără rezerve viața lui Iehova și se botează ca discipoli ai lui Isus. (Mat. 28:19, 20; Mar. 1:14; Fap. 2:41) Ei recunosc că „păstorul cel bun”, Isus Cristos, este Capul întregii turme, care este alcătuită atât din creștinii unși, cât și din „alte oi”. (Ioan 10:14, 16; Ef. 1:22, 23) Această „singură turmă” își păstrează unitatea acceptând cu loialitate conducerea lui Cristos și supunându-se canalului organizatoric, și anume „sclavul fidel și prevăzător”, numit de Cristos. Prin urmare, să continuăm să ne punem toată încrederea în acest mijloc folosit de Iehova în prezent. (Mat. 24:45)

ROLUL PERSOANELOR JURIDICE

¹² Pentru ca hrana spirituală să fie furnizată la timpul potrivit și pentru ca vestea bună să fie predicată înainte de venirea sfârșitului, au fost înființate unele persoane juridice. Aceste entități sunt recunoscute de legile multor țări, iar între ele există o colaborare strânsă. Ele sunt folosite pentru a facilita predicarea veștii bune la nivel mondial.

CUM ESTE ORGANIZATĂ O FILIALĂ

¹³ Când se înființează o filială, este numit un comitet al filialei alcătuit din trei sau mai mulți bătrâni care să supravegheze lucrarea din țara sau țările aflate sub autoritatea filialei respective. Unul dintre acești membri slujește în calitate de coordonator al Comitetului filialei.

¹⁴ Congregațiile aflate sub supravegherea unei filiale sunt organizate în circumscripții. În funcție de factorii geografici sau lingvistici și de numărul congregațiilor din zona repartizată unei filiale, circumscripțiile pot avea mărimi diferite. Sunt numiți supraveghetori de circumscripție pentru a vizita congregațiile din fiecare circumscripție. Filiala îl îndrumă pe supraveghetorul de circumscripție în ce privește îndeplinirea responsabilităților sale.

¹⁵ Congregațiile acceptă măsurile organizatorice, care sunt luate spre folosul tuturor. Ele acceptă numirea bătrânilor, care supraveghează activitatea din filiale, circumscripții și congregații. De asemenea, ele au încredere că sclavul fidel și prevăzător le oferă hrană spirituală la timpul potrivit. Sclavul fidel, la rândul lui, se supune întru totul autorității lui Cristos, respectă principiile biblice și acceptă îndrumarea spiritului sfânt. Colaborând cu toții în unitate, ne bucurăm de rezultate asemănătoare celor obținute de creștinii din secolul I: „Congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi”. (Fap. 16:5)