Geneza

47 Astfel, Iosif s-a dus să-l înștiințeze pe faraon:+ „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce este al lor, au venit din țara Canaanului și sunt în ținutul Gosen”.+ 2 Apoi i-a luat pe cinci dintre frații lui și i-a prezentat faraonului.+

3 Faraonul i-a întrebat pe frații lui: „Care este ocupația voastră?”. Ei i-au răspuns faraonului: „Slujitorii tăi sunt păstori, așa cum au fost și strămoșii noștri”.+ 4 Și i-au mai spus faraonului: „Am venit să locuim ca străini în țară+ deoarece nu mai este pășune pentru turma slujitorilor tăi din cauza foametei cumplite din țara Canaanului.+ De aceea, te rugăm, permite-le slujitorilor tăi să locuiască în ținutul Gosen!”.+ 5 Atunci faraonul i-a spus lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Ai țara Egiptului la dispoziție. Pune-i pe tatăl tău și pe frații tăi să locuiască în cea mai bună parte a țării.+ Să locuiască în ținutul Gosen și, dacă știi că printre ei sunt bărbați capabili, dă-le în grijă turmele mele”.

7 Apoi Iosif l-a adus înăuntru pe tatăl său, Iacob, și i l-a prezentat faraonului, iar Iacob l-a binecuvântat pe faraon. 8 Faraonul l-a întrebat pe Iacob: „Ce vârstă ai?”. 9 Iacob i-a zis faraonului: „Am 130 de ani, anii peregrinărilor mele*. Anii vieții mele au fost puțini și plini de necazuri+ și nu sunt la fel de mulți ca anii vieții strămoșilor mei, în peregrinările lor*”.+ 10 Apoi Iacob l-a binecuvântat pe faraon și a ieșit de la el.

11 Astfel, Iosif i-a adus pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le-a dat o proprietate în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses*,+ așa cum poruncise faraonul. 12 Și Iosif s-a îngrijit ca tatăl său, frații săi și toți cei din casa tatălui său să aibă hrană*, după numărul copiilor lor.

13 Și nu mai era hrană* în toată regiunea, fiindcă foametea era cumplită; țara Egiptului și țara Canaanului erau vlăguite din cauza foametei.+ 14 Iosif strângea toți banii care mai erau în țara Egiptului și în țara Canaanului, pe care oamenii îi dădeau în schimbul cerealelor pe care le cumpărau.+ Și Iosif aducea banii în casa faraonului. 15 În cele din urmă, în țara Egiptului și în țara Canaanului n-au mai fost bani și toți egiptenii au început să vină la Iosif și să zică: „Dă-ne hrană! Ne vei lăsa să murim pentru că nu mai avem bani?”. 16 Atunci Iosif a zis: „Dacă vi s-au terminat banii, aduceți animalele voastre, iar eu vă voi da hrană în schimbul animalelor”. 17 Și ei au început să-și aducă animalele la Iosif, iar în schimbul cailor, al animalelor din turme și din cirezi și al măgarilor, Iosif le dădea hrană. În anul acela, el le-a asigurat hrana în schimbul tuturor animalelor lor.

18 Anul acela s-a încheiat, iar ei au început să vină la el și în anul următor, spunându-i: „Nu-i vom ascunde domnului nostru că banii și animalele domestice le-am dat deja domnului nostru și nu mai avem ce să-i dăm domnului nostru decât pe noi înșine și pământurile noastre. 19 Ne vei lăsa să murim și vei lăsa ca pământurile noastre să rămână necultivate? Cumpără-ne, pe noi și pământurile noastre, în schimbul hranei, iar noi vom deveni sclavii faraonului și pământurile noastre vor fi ale lui. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim de foame și ca pământurile noastre să nu ajungă pustii”. 20 Iosif a cumpărat toate pământurile egiptenilor pentru faraon, căci toți egiptenii și-au vândut ogoarele din cauza foametei cumplite. Și țara a ajuns să fie a faraonului.

21 Și el a poruncit ca întregul popor, de la un capăt la altul al Egiptului, să se mute în orașe.+ 22 Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat,+ pentru că preoții primeau hrană de la faraon și trăiau din hrana pe care le-o dădea faraonul. De aceea, ei nu și-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului: „Iată că v-am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru faraon. Vi se dă sămânță; să semănați pământul cu ea. 24 Când pământul va da rod, să-i dați faraonului a cincea parte,+ iar celelalte patru părți vor fi ale voastre, ca să semănați ogorul și să aveți hrană voi, copiii voștri și cei din casele voastre”. 25 Atunci ei au zis: „Tu ne-ai salvat viața.+ Să găsim favoare în ochii domnului nostru și vom deveni sclavii faraonului!”.+ 26 Apoi Iosif a dat un decret, valabil în țara Egiptului până în ziua de azi, prin care a cincea parte din recoltă este a faraonului. Numai pământurile preoților nu au ajuns să fie ale faraonului.+

27 Cei din casa lui Israel au continuat să locuiască în țara Egiptului, în ținutul Gosen.+ S-au stabilit acolo, au avut urmași și au devenit numeroși.+ 28 Iacob a locuit în țara Egiptului 17 ani. Astfel, Iacob a trăit 147 de ani.+

29 Când și-a dat seama că nu mai avea mult de trăit,+ Israel l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, pune-ți mâna, te rog, sub coapsa mea și jură-mi că vei arăta iubire loială și fidelitate față de mine. Te rog, nu mă îngropa în Egipt!+ 30 Când voi muri*, să mă duci din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul strămoșilor mei”.+ El i-a răspuns: „Voi face așa cum ai spus”. 31 Atunci Israel a zis: „Jură-mi!”. Și el i-a jurat.+ Apoi Israel s-a plecat la capul patului.+