A doua carte a lui Samuel
13 Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar,+ iar Amnon,+ fiul lui David, s-a îndrăgostit de ea. 2 Amnon era atât de tulburat, încât s-a îmbolnăvit din cauza lui Tamar, sora lui, fiindcă era fecioară și lui Amnon i se părea imposibil să-i facă ceva. 3 Și Amnon avea un prieten pe nume Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David. Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „De ce ești atât de abătut în fiecare dimineață, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar, sora+ fratelui meu Absalom”. 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, spune-i: «Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să-mi dea să mănânc. Dacă ea va pregăti sub ochii mei mâncarea care se dă bolnavilor*, o voi mânca din mâna ei»”.
6 Amnon s-a culcat deci și s-a prefăcut bolnav, iar regele a venit să-l vadă. Atunci Amnon i-a zis regelui: „Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să coacă sub ochii mei două turte în formă de inimă ca să le mănânc din mâna ei”. 7 Astfel, David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Te rog, du-te acasă la fratele tău Amnon și pregătește-i ceva de mâncare*”. 8 Și Tamar s-a dus acasă la fratele ei Amnon, care stătea culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turte sub ochii lui și le-a copt. 9 Apoi a luat tigaia și l-a servit. Dar Amnon n-a vrut să mănânce și a zis: „Să iasă toți dinaintea mea!”. Și toți au ieșit.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu mâncarea* în dormitor ca s-o mănânc din mâna ta”. Tamar a luat deci turtele în formă de inimă pe care le făcuse și i le-a adus fratelui ei Amnon în dormitor. 11 Când i le-a adus să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino și culcă-te cu mine, sora mea!”. 12 Însă ea i-a zis: „Nu, fratele meu! Nu mă umili, căci nu se face așa ceva în Israel!+ Nu comite această ticăloșie!+ 13 Cum voi trăi cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat un ticălos în Israel. Acum, vorbește-i, te rog, regelui, căci el nu se va împotrivi să fiu a ta”. 14 Însă el n-a vrut să asculte de ea, ci, fiind mai puternic decât ea, a umilit-o violând-o. 15 După aceea, Amnon a urât-o cu o ură foarte mare, astfel că ura lui față de ea a fost mai mare decât iubirea pe care o simțise pentru ea. Și Amnon i-a spus: „Ridică-te și pleacă!”. 16 Dar ea a zis: „Nu, fratele meu, căci, alungându-mă, faci un rău și mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut!”. Însă el n-a vrut s-o asculte.
17 Și l-a chemat pe tânărul care îi slujea și a zis: „Scoate-o afară, te rog, pe femeia aceasta și încuie ușa după ea!”. 18 (Ea purta un veșmânt special*, căci așa obișnuiau să se îmbrace fiicele fecioare ale regelui.) Slujitorul lui a condus-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Atunci Tamar și-a pus cenușă pe cap,+ și-a sfâșiat veșmântul frumos pe care-l purta, și-a pus mâinile în cap și a plecat. Și, în timp ce mergea, țipa.
20 Atunci fratele ei Absalom+ a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci! Este fratele tău.+ Nu pune la inimă lucrul acesta”. Apoi Tamar a locuit izolată în casa fratelui ei Absalom. 21 Când regele David a auzit despre toate aceste lucruri, s-a mâniat foarte tare.+ Dar n-a vrut să-l supere pe Amnon, fiul său, pentru că îl iubea, întrucât era întâiul său născut. 22 Și Absalom nu i-a zis nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău; căci Absalom îl ura+ pe Amnon pentru că o umilise pe sora sa Tamar.+
23 După doi ani întregi, Absalom avea oameni la tunsul oilor la Baal-Hațor, aproape de Efraim;+ și Absalom i-a invitat pe toți fiii regelui.+ 24 Absalom a intrat la rege și a zis: „Slujitorul tău își tunde oile! Să vină, te rog, regele și slujitorii săi cu mine!”. 25 Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu! Dacă vom merge toți, vom fi o povară pentru tine”. Deși Absalom a stăruit pe lângă el, regele nu a vrut să meargă, dar l-a binecuvântat. 26 Atunci Absalom a spus: „Dacă nu mergi tu, lasă-l, te rog, pe fratele meu Amnon să meargă cu noi”.+ Regele i-a zis: „De ce să meargă el cu tine?”. 27 Dar Absalom a stăruit pe lângă rege, astfel că acesta i-a trimis cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Și Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Fiți atenți, când inima lui Amnon se va înveseli de vin, eu vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!». Atunci să-l ucideți. Să nu vă fie frică! Nu vă poruncesc eu? Fiți tari și curajoși!”. 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon așa cum poruncise Absalom. Atunci toți ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 În timp ce erau pe drum, la David a ajuns următoarea veste: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui; niciunul dintre ei n-a rămas în viață”. 31 Atunci regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe jos; și toți slujitorii lui stăteau în picioare lângă el cu veșmintele sfâșiate.
32 Însă Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David, a zis: „Să nu creadă domnul meu că au fost omorâți toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit.+ Lucrul acesta s-a întâmplat la porunca lui Absalom și a fost hotărât+ încă din ziua în care Amnon a umilit-o pe sora sa+ Tamar.+ 33 Acum, să nu dea crezare* domnul și regele meu acestei vești: «Toți fiii regelui au murit», căci numai Amnon a murit”.
34 Între timp, Absalom a fugit.+ Mai târziu, străjerul și-a ridicat privirea și a văzut că pe drumul din spatele lui, dinspre munte, veneau mulți oameni. 35 Atunci Ionadab+ i-a zis regelui: „Iată că fiii regelui s-au întors. Este exact cum a spus slujitorul tău”. 36 Când a terminat de vorbit, fiii regelui au intrat și au plâns tare. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu amar. 37 Dar Absalom a fugit și s-a dus la Talmai,+ fiul lui Amihud, regele Gheșurului. David l-a jelit pe fiul său multe zile. 38 După ce a fugit și a ajuns în Gheșur,+ Absalom a rămas acolo trei ani.
39 În cele din urmă, regele David a tânjit să-l vadă pe Absalom, căci se împăcase cu gândul că Amnon murise*.