Iov
30 Acum mă iau în râs+
cei care sunt mai tineri decât mine,
pe ai căror tați nu i-aș fi pus alături
nici măcar de câinii turmei mele.
2 Și la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor?
Vigoarea lor a pierit.
3 Sunt sleiți de puteri din cauza lipsurilor și a foamei
și rod ce găsesc într-un pământ arid,
care era deja pustiit și părăsit.
4 Smulg iarba sărată din tufișuri
și se hrănesc cu rădăcina tufelor de grozamă.
5 Sunt alungați dintre oameni+
și lumea strigă după ei ca după niște hoți.
6 Locuiesc pe pantele văilor*,
în găurile din pământ și din stânci.
7 Strigă dintre tufe
și se ghemuiesc printre urzici.
8 Ca fiii nebunului și ai celui fără nume,
ei sunt alungați* din țară.
11 Pentru că Dumnezeu m-a dezarmat* și m-a umilit,
ei sunt fără frâu față de mine.
12 Se ridică la dreapta mea ca o gloată;
mă pun pe fugă
și ridică obstacole în calea mea ca să mă distrugă.
14 Vin ca printr-o spărtură mare în zid,
se rostogolesc printre dărâmături.
15 Groaza mă copleșește,
demnitatea mea este spulberată ca de vânt
și salvarea mea se risipește ca un nor.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi;
am ajuns ca țărâna și cenușa.
20 Strig către tine după ajutor, dar nu-mi răspunzi;+
stau în picioare, dar tu doar te uiți la mine.
21 Te-ai întors împotriva mea cu cruzime;+
mă ataci cu toată forța mâinii tale.
22 Mă ridici și mă faci să fiu purtat de vânt,
apoi mă azvârli în mijlocul furtunii*.
23 Căci știu că mă vei coborî în moarte,
în casa unde se vor întâlni toți cei vii.
25 Nu plângeam eu pentru cel care trecea prin greutăți*?
Nu mă întristam eu* pentru cel sărman?+
26 Așteptam binele, dar a venit răul;
așteptam lumina, dar a venit întunericul.
27 Zbuciumul din mine nu se mai oprește;
au venit peste mine zile de necaz.
28 Umblu posomorât;+ nu se vede lumina soarelui.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu fiicele struțului.+
31 Harpa mea este numai pentru jale,
iar flautul* meu, pentru glasul celor ce plâng.