Ianuarie

Isus mai întâi „a văzut-o” pe această mamă îndurerată și apoi „i s-a făcut milă de ea”. (Luca 7:13) Isus nu doar a simțit, ci și a arătat compasiune față de această mamă. Adresându-i-se, fără îndoială, pe un ton liniștitor, i-a spus: „Nu mai plânge!”. Apoi a făcut ceva concret în folosul ei: i-a înviat fiul și „i l-a dat”. (Luca 7:14, 15) Ce lecție desprindem din această relatare? O lecție de manifestare a compasiunii față de cei îndoliați. La fel ca Isus, și noi putem cultiva compasiune. Cum anume? Fiind buni observatori. Apoi, putem lua inițiativa ajutându-i și consolându-i pe cei îndoliați prin cuvinte și fapte. (Prov. 17:17; 2 Cor. 1:3, 4; 1 Pet. 3:8) Chiar și cuvintele și gesturile simple pot însemna foarte mult. w23.04 15:13-15

Deși știe că prietenul său Lazăr a murit, Isus rămâne dincolo de Iordan încă două zile. Așadar, când ajunge în Betania, Lazăr este deja mort de patru zile. Miracolul pe care Isus urmează să-l facă îi va aduce glorie lui Dumnezeu și le va reda bucuria prietenilor săi. (Ioan 11:6, 11, 17) Acest episod ne transmite o lecție importantă despre prietenie. Să remarcăm că Maria și Marta nu l-au rugat pe Isus să vină în Betania. Ele i-au transmis doar că prietenul său drag era bolnav. (Ioan 11:3) Apoi, când Lazăr a murit, Isus l-ar fi putut învia de la distanță. Totuși, a ales să meargă la Betania pentru a fi alături de prietenele sale, Maria și Marta. Un prieten care îți vine în ajutor înainte de a-i cere acest lucru este un prieten pe care poți conta în „ziua necazului”. (Prov. 17:17) Și noi vrem să fim astfel de prieteni, asemenea lui Isus! w23.04 16:10-11

Când trecem printr-o încercare, am putea crede că lumea nouă nu va mai veni. Înseamnă că ne-a slăbit credința? Nu neapărat. Să ilustrăm. Într-o iarnă foarte geroasă, am putea avea impresia că vara nu mai vine. Și, totuși, vara vine în fiecare an. În mod asemănător, când suntem foarte descurajați, am putea avea impresia că lumea nouă nu mai vine. Însă, dacă avem o credință puternică, vom fi siguri că promisiunile lui Iehova se vor împlini. (Ps. 94:3, 14, 15; Evr. 6:17-19) Astfel, vom putea pune în continuare închinarea la Iehova pe primul loc în viață. Lucrarea de predicare este un alt domeniu în care trebuie să manifestăm o credință puternică. Mulți oameni consideră că ‘vestea bună’ despre Regat este prea frumoasă ca să fie adevărată. (Mat. 24:14; Ezec. 33:32) Să nu ne lăsăm influențați de scepticismul lor. Ce ar trebui să facem? Este foarte important să ne întărim în permanență credința. w23.04 19:6-7, 14

Te-ai întrebat vreodată dacă Iehova îți răspunde la rugăciuni? Dacă da, nu ești singurul. Unii frați și surori și-au exprimat această îngrijorare, îndeosebi când au trecut printr-o situație critică. În general, ne este mai greu să percepem răspunsul lui Iehova la rugăciuni când suferim. De ce putem fi siguri că Iehova ne răspunde la rugăciunile în care îi cerem ajutorul? Biblia ne asigură că Iehova ne iubește mult și că suntem prețioși în ochii lui. (Hag. 2:7; 1 Ioan 4:10) Din acest motiv, el ne îndeamnă să-i cerem ajutorul în rugăciune. (1 Pet. 5:6, 7) Dumnezeu dorește să ne ajute să rămânem aproape de el și să facem față cu succes greutăților vieții. Biblia vorbește deseori despre slujitori ai lui Iehova care au primit răspuns la rugăciunile lor. Îți vine în minte un astfel de exemplu? w23.05 21:1-4

Maria avea o relație personală cu Iehova. Ea cunoștea bine Scripturile. De asemenea, meditarea era o constantă a vieții ei. (Luca 2:19, 51) Credința Mariei nu depindea de acțiunile lui Iosif. Fără îndoială, datorită spiritualității ei, Maria a fost o soție excelentă. În prezent, multe soții se străduiesc să-i imite exemplul. O soră pe nume Emiko spune: „Când eram celibatară, aveam propriul program de activități spirituale. Dar, după ce m-am căsătorit, soțul meu se ruga pentru noi și lua inițiativa în ce privește închinarea. Prin urmare, credința mea a ajuns să depindă de acțiunile lui. În cele din urmă, am înțeles că trebuia să-mi port propria sarcină în ce privește relația cu Iehova. În prezent, îmi rezerv timp pentru a fi doar eu cu Iehova rugându-mă lui, citind Cuvântul său și meditând”. (Gal. 6:5) Dacă veți continua să vă întăriți prietenia cu Iehova, soții voștri vor avea mai multe motive să vă laude și să vă iubească! (Prov. 31:30) w23.05 23:6

Teama de Iehova nu este o calitate înnăscută; trebuie să o cultivăm. Cum anume? O modalitate este aceea de a observa creația. Iubirea și respectul nostru pentru Iehova vor crește dacă analizăm „lucrurile făcute” de el, întrucât acestea reflectă înțelepciunea și puterea sa, precum și iubirea lui profundă față de noi. (Rom. 1:20) O altă modalitate prin care putem cultiva teamă de Iehova este aceea de a ne ruga cu regularitate. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât Iehova devine mai real pentru noi. De fiecare dată când îi cerem putere ca să suportăm o încercare, ne amintim cât de puternic este el. Când îi mulțumim pentru darul răscumpărării, ne amintim cât de mare este iubirea sa pentru noi. Iar când îl implorăm să ne ajute cu privire la o problemă cu care ne confruntăm, ne amintim cât de înțelept este Dumnezeul nostru. Astfel de rugăciuni ne ajută să cultivăm un respect profund față de Iehova. De asemenea, ne întăresc hotărârea de a evita orice lucru care ne-ar putea afecta prietenia cu el. w23.06 27:6-7

Iehova le-a dat slujitorilor săi cu consecvență legi clare. De exemplu, în secolul I, corpul de guvernare a menționat trei domenii în care creștinii trebuiau să rămână fermi: 1) respingerea idolatriei, 2) respectarea sfințeniei sângelui și 3) susținerea normelor morale înalte ale Scripturilor. (Fap. 15:28, 29) Cum putem noi astăzi, în calitate de creștini, să rămânem fermi în aceste trei domenii? Închinându-ne doar lui Iehova și ascultând de el. În vechime, El le-a poruncit israeliților să-i acorde devoțiune exclusivă. (Deut. 5:6-10) Iar în secolul I, când a fost ispitit de Diavol, Isus a arătat fără echivoc că trebuie să ne închinăm doar lui Iehova. (Mat. 4:8-10) Prin urmare, noi nu ne închinăm idolilor și nici nu idolatrizăm oameni – adică nu-i tratăm ca pe niște zei – , indiferent că sunt conducători religioși sau politici ori staruri din lumea sporturilor și a divertismentelor. Noi ne închinăm doar Celui care a „creat toate lucrurile”. (Rev. 4:11) w23.07 31:3-4

Lumea lui Satan este obsedată de imoralitate sexuală și pornografie. (Ef. 4:19) Prin urmare, trebuie să cultivăm teama sfântă și să ne abatem de la rău. În Proverbele, capitolul 9, sunt prezentate două femei, una fiind personificarea înțelepciunii, iar cealaltă a prostiei. Ambele femei le fac o invitație „celor fără minte”, sau fără experiență. Fiecare le spune să intre în casa ei și să mănânce. (Prov. 9:1, 4-6) Dar rezultatele celor două invitații sunt diametral opuse. Să analizăm invitația ‘femeii fără minte’. (Prov. 9:13-18) Fără nicio rușine, ‘ea strigă’ la cei lipsiți de experiență spunându-le să vină la ea și să mănânce pe săturate. Însă cu ce rezultat? Versetul 18 spune: „Acolo sunt cei ce zac neputincioși în moarte”. În Proverbele 2:11-19 suntem avertizați cu privire la femeia „depravată”, ‘imorală’. Despre ea ni se spune: „Casa ei se cufundă în moarte”. Iar în Proverbele 5:3-10 suntem preveniți cu privire la o altă femeie depravată, ‘ale cărei picioare coboară la moarte’. w23.06 28:6-7

Bătrânii trebuie să fie modele de rezonabilitate. (1 Tim. 3:2, 3) De exemplu, un bătrân nu va considera că părerile lui trebuie întotdeauna acceptate doar pentru că este mai în vârstă sau are mai multă experiență decât ceilalți. El înțelege că spiritul sfânt îl poate determina pe orice bătrân să exprime o idee care să ajute la luarea unei decizii înțelepte. Iar când nu este încălcat niciun principiu biblic, bătrânii rezonabili susțin cu bucurie decizia majorității, chiar dacă ei ar fi preferat să se ia o altă decizie. Când manifestăm rezonabilitate, avem parte de numeroase binecuvântări. Suntem în relații bune cu frații și surorile noastre, iar în congregație există un climat de pace. Suntem încântați când observăm varietatea de personalități și de obiceiuri din poporul unit al lui Iehova. Și, cel mai important, avem satisfacția că îl imităm pe Dumnezeul nostru, Iehova, modelul suprem de rezonabilitate. w23.07 32:16-17

Daniel este un exemplu demn de urmat în ce privește studierea profețiilor. El a avut o motivație corectă, aceea de a cunoaște adevărul. De asemenea, a fost umil, recunoscând că Iehova le va da perspicacitate doar celor care îl cunosc și trăiesc la înălțimea normelor sale morale. (Dan. 2:27, 28) El și-a demonstrat umilința bazându-se pe ajutorul lui Iehova. (Dan. 2:18) În plus, Daniel a studiat profețiile cu conștiinciozitate. El a analizat cu atenție Scrierile Sfinte disponibile în timpul său. (Ier. 25:11, 12; Dan. 9:2) Cum poți studia profețiile având aceeași atitudine ca Daniel? Examinează-ți motivațiile. Dacă motivația cu care studiezi profețiile este aceea de a cunoaște adevărul, fii sigur că Iehova te va ajuta să le înțelegi. (Ioan 4:23, 24; 14:16, 17) E posibil ca unii oameni să studieze profețiile sperând să găsească dovezi că Biblia nu este inspirată de Dumnezeu. În consecință, se simt îndreptățiți să-și stabilească propriile norme referitoare la bine și la rău și să trăiască în conformitate cu ele. Însă noi trebuie să studiem cu o motivație corectă. w23.08 34:7-8

Am putea să ne împovărăm cu așteptări nerealiste atunci când ne comparăm cu alții. (Gal. 6:4) Dacă facem acest lucru constant, am putea deveni invidioși și competitivi. (Gal. 5:26) În efortul de a avea aceleași realizări ca alții, ne-am putea propune obiective imposibil de atins, fără să ținem cont de propriile capacități sau circumstanțe. Biblia arată că „o așteptare prelungită” poate crea descurajare. (Prov. 13:12, n.s.) Cu cât mai descurajator este deci să așteptăm ceva ce nu vom obține niciodată! Acest lucru ar putea să ne secătuiască de puteri și să ne încetinească ritmul în cursa pentru viață. Nu aștepta de la tine mai mult decât așteaptă Iehova. El nu pretinde niciodată să oferi ceea ce nu ai. (2 Cor. 8:12) Fii sigur că el nu te compară cu alții. (Mat. 25:20-23) Iehova prețuiește serviciul tău, fidelitatea ta și perseverența ta. w23.08 36:10-11

Iehova a răspuns cererii lui Samson creând în mod miraculos o sursă de apă. După ce a băut, Samson și-a recăpătat puterile și s-a înviorat. (Jud. 15:19) Din câte se pare, acest izvor exista și când profetul Samuel a scris sub inspirație cartea Judecătorii. Izvorul le reamintea, probabil, israeliților, că Iehova își ajută închinătorii loiali când sunt în nevoie. Din exemplul lui Samson învățăm că este important să căutăm ajutorul lui Iehova, indiferent de talentele și capacitățile noastre sau de realizările pe care le-am avut de-a lungul timpului în serviciul lui. Dacă suntem modești, vom înțelege că adevăratul succes este posibil doar dacă ne bazăm pe Dumnezeu. Așa cum Samson a prins puteri după ce a băut apa furnizată de Iehova, tot așa noi vom deveni mai puternici din punct de vedere spiritual dacă vom profita de toate măsurile luate de El în folosul nostru. (Mat. 11:28) w23.09 37:8-10

Ce am putea face într-o situație tensionată, de exemplu, când cineva calomniază numele lui Dumnezeu sau manifestă lipsă de respect față de Biblie? Să-l rugăm pe Iehova să ne dea spirit sfânt și înțelepciune pentru a răspunde cu blândețe. Dar ce putem face dacă ulterior ne dăm seama că nu am reacționat așa cum ar fi trebuit? Să ne rugăm din nou cu privire la acea situație și să ne gândim ce îmbunătățiri sunt necesare. Fără îndoială, Iehova ne va da spiritul său sfânt pentru a avea mai multă stăpânire de sine și a acționa cu blândețe. În Biblie, găsim multe versete care ne pot ajuta să ne controlăm vorbirea în situații dificile. Iar spiritul lui Dumnezeu ni le poate reaminti. (Ioan 14:26) De exemplu, în cartea Proverbele, găsim principii care ne ajută să fim blânzi. (Prov. 15:18) Această carte biblică arată și foloasele pe care le avem dacă ne păstrăm calmul în situații tensionate. (Prov. 10:19; 17:27; 21:23; 25:15) w23.09 39:6-7

Apostolul Petru știa că viața sa urma să ia sfârșit în scurt timp. El îi slujise cu fidelitate lui Iehova mulți ani. Petru l-a însoțit pe Isus, apoi a inițiat lucrarea de predicare printre neevrei, iar mai târziu a devenit membru al corpului de guvernare. Dar activitatea lui nu se sfârșise încă. În perioada 62-64 e.n., el a scris sub inspirație două scrisori: cărțile biblice 1 și 2 Petru. (2 Pet. 1:13-15) Petru și-a redactat scrisorile într-un moment dificil pentru frații săi de credință. Aceștia ‘treceau prin diferite încercări’. (1 Pet. 1:6) Persoane cu intenții rele voiau să strecoare în congregație învățături false și să promoveze o conduită necurată. (2 Pet. 2:1, 2, 14) În plus, pentru creștinii din Ierusalim, „sfârșitul tuturor lucrurilor” avea să vină în scurt timp – armata romană urma să distrugă orașul și sistemul iudaic. (1 Pet. 4:7) Fără îndoială, scrisorile lui Petru i-au ajutat pe creștini să înfrunte încercările prin care treceau și să se pregătească pentru situațiile dificile care urmau să vină. w23.09 41:1-2

Asemenea lui Isus, și noi învățăm deseori ascultarea când trecem prin situații dificile. De exemplu, la începutul pandemiei de COVID-19, ni s-a cerut să nu mai participăm la întruniri la sala Regatului și la lucrarea de predicare din casă în casă. Deși nu ne-a fost ușor să ascultăm, dispoziția de a urma îndrumările ne-a ocrotit, a contribuit la unitatea dintre noi și i-a bucurat inima lui Iehova. Acum, cu toții suntem mai pregătiți să ascultăm orice instrucțiune am primi în necazul cel mare. Viața noastră ar putea depinde de ascultare! (Iov 36:11) Principalul motiv pentru care alegem să ascultăm de Iehova este că îl iubim și vrem să-i fim plăcuți. (1 Ioan 5:3) Nu-l vom putea răsplăti niciodată pe Iehova pentru ceea ce a făcut în folosul nostru. (Ps. 116:12) Însă putem să ascultăm de el și de cei ce au autoritate asupra noastră. Dacă ascultăm, arătăm că suntem înțelepți, iar cei înțelepți îi bucură inima lui Iehova. (Prov. 27:11) w23.10 42:18-19

Dacă astăzi ți-ar vorbi un înger, ai fi dispus să-l asculți? Biblia spune că, în prezent, un înger le vorbește oamenilor din „orice națiune, trib, limbă și popor”. El le transmite un mesaj important: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie. . . . Închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul!”. (Rev. 14:6, 7) Într-adevăr, numai lui Iehova trebuie să-i aducem închinare deoarece el este singurul Dumnezeu adevărat. În iubirea sa, el ne-a acordat onoarea de a ne închina în marele său templu spiritual! Însă ce este, mai exact, templul spiritual și unde găsim detalii despre el? Templul spiritual nu este o clădire propriu-zisă. Acesta reprezintă măsurile luate de Iehova în vederea unei închinări aprobate, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos. Apostolul Pavel a vorbit despre aceste măsuri în secolul I în scrisoarea pe care le-a trimis-o creștinilor evrei din Iudeea. w23.10 45:1-2

În 522 î.e.n., dușmanii iudeilor au pus la cale un complot care a dat roade, astfel că aceștia au obținut un decret prin care lucrările la templu au fost sistate. Însă Zaharia i-a asigurat pe evrei că Iehova urma să-și folosească spiritul sfânt pentru a înlătura orice obstacol din calea lor. În 520 î.e.n., regele Darius a anulat decretul prin care lucrările la templu erau oprite și chiar le-a pus la dispoziție iudeilor fondurile necesare, precum și susținerea de care aveau nevoie. (Ezra 6:1, 6-10) Iehova le-a promis evreilor că va fi alături de ei dacă aveau să acorde prioritate proiectului de reconstruire a templului. (Hag. 1:8, 13, 14; Zah. 1:3, 16) Îndemnurile profeților lui Iehova au dat rezultate. În 520 î.e.n., evreii au reluat lucrările de reconstruire a templului, iar cinci ani mai târziu, le-au finalizat. Ei au pus pe primul loc în viață îndeplinirea voinței lui Iehova, în pofida situației nesigure în care se aflau. Prin urmare, Iehova i-a binecuvântat, astfel că i-au putut aduce închinare cu bucurie. (Ezra 6:14-16, 22) w23.11 48:6-7

Mulți oameni au auzit de Avraam, deși nu cunosc multe detalii despre viața lui. Fără îndoială, tu știi multe lucruri despre el, de exemplu, că a fost numit „tatăl tuturor celor care au credință”. (Rom. 4:11) Totuși, probabil că te întrebi: „Aș putea avea și eu o credință ca a lui Avraam?”. Fii sigur că da! O modalitate prin care putem cultiva o credință ca a lui Avraam este aceea de a analiza viața sa, prezentată în Biblie. Ascultând de porunca lui Dumnezeu, Avraam s-a mutat într-un ținut îndepărtat, a locuit în corturi decenii la rând și chiar a fost gata să-și sacrifice fiul mult iubit, Isaac. Toate aceste acțiuni au avut la bază o credință puternică. Datorită credinței și faptelor lui, Avraam s-a bucurat de aprobarea și prietenia lui Dumnezeu. (Iac. 2:22, 23) Iehova dorește ca toți slujitorii săi să se bucure de aceste binecuvântări. El vrea să ți le ofere și ție. De aceea, i-a inspirat pe scriitorii biblici Pavel și Iacov să menționeze exemplul lui Avraam. w23.12 50:1-2

Dragi surori, învățați să comunicați eficient. În calitate de creștini, dorim să ne însușim această deprindere. În textul de astăzi, discipolul Iacov ne oferă un sfat practic. Când alții îți vorbesc, este important să asculți cu atenție, aceasta fiind o dovadă de „empatie”. (1 Pet. 3:8) Dacă nu reușești să înțelegi ce spune sau ce simte o persoană, pune cu amabilitate întrebări. Apoi, gândește-te înainte de a vorbi. (Prov. 15:28, n.s.) Întreabă-te: „Este adevărat și încurajator ceea ce voi spune? Denotă amabilitate și tact?”. Pentru a deprinde această abilitate, învață din exemplul surorilor mature. (Prov. 31:26) Observă cu atenție modul în care vorbesc ele. În timp, vei constata că această deprindere te va ajuta să fii în relații mai bune cu alții. w23.12 52:12

În prezent, Iehova ne poate ajuta prin intermediul membrilor familiei, al prietenilor sau al bătrânilor de congregație. Însă, când simțim durerea unei răni emoționale, am putea avea tendința de a ne izola. Poate că, uneori, nu dorim decât să stăm singuri și să nu vorbim cu nimeni. Aceasta este o reacție normală. Însă ce putem face pentru a simți ajutorul lui Iehova? Să luptăm împotriva tendinței de a ne izola. În general, când ne izolăm, perspectiva noastră asupra lucrurilor se îngustează, astfel încât ajungem să ne concentrăm doar la noi și la problema noastră. Acest mod de gândire ne poate influența în mod negativ deciziile. E adevărat, cu toții avem nevoie de momente în care să fim singuri, mai ales când trecem printr-o situație tragică. Însă, dacă ne-am izola pentru o perioadă îndelungată, am putea ajunge să respingem chiar mijlocul prin care Iehova ne susține. Prin urmare, să acceptăm ajutorul membrilor familiei, al prietenilor și al bătrânilor de congregație. Să vedem în ei mijlocul prin care Iehova ne susține. (Prov. 17:17; Is. 32:1, 2) w24.01 3:12-13

Nazireii nu trebuiau să-și taie părul în timp ce se aflau sub jurământul de nazireat. Aceasta era o expresie vizibilă a supunerii lor depline față de Iehova. Din nefericire însă, în istoria Israelului au fost perioade când nazireii nu erau nici respectați, nici susținuți. Prin urmare, pentru un nazireu, a-și respecta jurământul și a fi diferit de alții era uneori un act de curaj. (Amos 2:12) Alegerea de a-i sluji lui Iehova presupune a avea curajul de a ne deosebi de ceilalți. La locul de muncă sau la școală, avem nevoie de curaj pentru a le spune altora că suntem Martori ai lui Iehova. Întrucât atitudinea și conduita oamenilor se degradează, ne va fi, probabil, din ce în ce mai greu să respectăm principiile Bibliei și să predicăm vestea bună. (2 Tim. 1:8; 3:13) Să nu uităm însă că inima lui Iehova se bucură ori de câte ori arătăm plini de curaj că suntem diferiți de cei din jurul nostru. (Prov. 27:11; Mal. 3:18) w24.02 7:7, 9

Să încercăm să ne imaginăm diversitatea care exista în congregația din Roma. Unii dintre membrii ei erau iudei, fiind crescuți în spiritul Legii mozaice, iar alții proveneau din națiuni, deci din medii culturale complet diferite. Unii erau, probabil, sclavi, iar alții oameni liberi – poate chiar proprietari de sclavi. Cum au putut ei să treacă peste astfel de diferențe și să cultive o iubire puternică? Apostolul Pavel i-a îndemnat: „Primiți-vă cu căldură unii pe alții”. Ce înțelegeau creștinii din Roma prin aceste cuvinte? Termenul redat prin „primiți-vă cu căldură” înseamnă a manifesta bunătate sau ospitalitate față de cineva, de exemplu, acceptându-l în casă ori în cercul de prieteni. Apostolul Pavel i-a spus lui Filimon să-l primească cu drag pe Onisim, sclavul lui fugar. (Filim. 17) Priscila și Aquila ‘l-au primit cu căldură’ pe Apolo luându-l cu ei acasă pentru a-l ajuta. Acesta cunoștea mai puține lucruri despre Cristos decât ei. (Fap. 18:26) Chiar dacă erau diferiți, creștinii nu au permis ca acele diferențe să-i dezbine, ci s-au primit cu căldură unii pe alții. w23.07 29:13

Principalul motiv pentru care i te dedici lui Iehova este acela că îl iubești. Această iubire nu se rezumă la sentimente. Ea are la bază un fundament solid, și anume „cunoștința exactă” și „înțelegerea spirituală”. (Col. 1:9) Lucrurile pe care le-ai învățat despre Iehova te-au ajutat să cultivi o iubire profundă față de el. Studierea Scripturilor te-a convins: 1) că Iehova este o persoană reală, 2) că Biblia este Cuvântul său inspirat și 3) că el se folosește de organizația sa pentru a-și îndeplini voința. Cei care i se dedică lui Iehova cunosc învățăturile de bază ale Bibliei și respectă normele sale înalte. De asemenea, le vorbesc altora despre credința lor în măsura în care situația le permite. (Mat. 28:19, 20) Întrucât iubirea lor față de Iehova este tot mai puternică, ei doresc să i se închine doar lui. Te regăsești și tu în această descriere? w24.03 9:6-8

Abigail era căsătorită cu Nabal, un bărbat despre care Biblia spune că „era aspru și se purta rău”. (1 Sam. 25:3) Să ne imaginăm ce viață grea trebuie să fi dus Abigail alături de el. A avut ea posibilitatea de a pune capăt acestei căsnicii? Da, atunci când David – care urma să devină rege al Israelului – a vrut să-i ucidă soțul întrucât îl insultase atât pe el, cât și pe oamenii lui. (1 Sam. 25:9-13) Abigail ar fi putut fugi, lăsându-l pe David să-și ducă la îndeplinire planul, însă ea a intervenit în favoarea soțului ei convingându-l pe David să nu-i ia viața. (1 Sam. 25:23-27) Ce motive ar fi putut sta la baza acestei decizii? Abigail îl iubea pe Iehova și respecta normele sale privitoare la căsătorie. Ea era conștientă că Iehova consideră căsătoria o instituție sacră. Cu siguranță, dorința de a-i fi plăcută lui Dumnezeu a motivat-o să facă tot ce a putut pentru a-i salva pe cei din casa ei, inclusiv pe Nabal. Abigail a acționat cu promptitudine ca să-l împiedice pe David să-i ucidă soțul. w24.03 11:9-10

Slujești alături de frați și surori care încearcă să-și simplifice viața ca să facă mai mult pentru Iehova? Cunoști tineri care au curajul de a fi diferiți de colegii lor, chiar dacă nu le este ușor? Sunt și în congregația ta persoane care studiază sau frați care se confruntă cu opoziție în familie? Nu pierde nicio ocazie de a le vorbi încurajator! Spune-le cât de mult apreciezi curajul și spiritul lor de sacrificiu. (Filim. 4, 5, 7) Iehova știe că avem dorința sinceră de a-i fi plăcuți și de a ne respecta jurământul dedicării. El ne onorează dându-ne fiecăruia dintre noi posibilitatea de a ne exprima iubirea față de el într-un mod personal. (Prov. 23:15, 16) Prin urmare, să fim hotărâți să continuăm în acest serviciu, oferindu-i lui Iehova ce avem noi mai bun. w24.02 7:14, 16

Este toamna anului 29 e.n. Isus și-a început serviciul pământesc. El și mama sa se află la o nuntă din Cana. Maria, din câte se pare, se ocupă de invitați. Totuși, în timpul petrecerii, apare o situație foarte stânjenitoare – se termină vinul. Maria merge imediat la fiul ei și îi spune: „Nu mai au vin”. (Ioan 2:1-3) Ce face Isus? El transformă apa într-un vin bun. (Ioan 2:9, 10) În timpul serviciului său, Isus a făcut multe alte miracole. Prin intermediul puterii sale ieșite din comun, el a ajutat zeci de mii de oameni. Să ne gândim la două dintre miracolele sale. Într-o ocazie, a hrănit 5 000 de bărbați, iar în alta 4 000. Probabil că, în total, au fost peste 27 000 de persoane, dacă includem femeile și copiii. (Mat. 14:15-21; 15:32-38) În ambele ocazii, Isus a făcut și multe vindecări. (Mat. 14:14; 15:30, 31) w23.04 15:1-2

După un eveniment traumatizant, ne-am putea simți epuizați pe plan fizic și emoțional. La fel ca Ilie, am putea simți că nu vrem decât să dormim, negăsind puterea de a ne relua activitățile. (1 Regi 19:5-7) Și am putea avea nevoie de ajutor pentru a rămâne activi în serviciul lui Iehova. Din cuvintele textului de astăzi înțelegem cum ne susține Iehova în astfel de momente. Regele David a simțit personal sprijinul lui Iehova într-o perioadă tulbure, când viața îi era amenințată de dușmani. El i-a spus lui Iehova: „Dreapta ta mă sprijină”. (Ps. 18:35) Deseori, Iehova ne susține prin intermediul altora, motivându-i să ne ajute. De exemplu, când David s-a simțit descurajat, prietenul său Ionatan l-a vizitat pentru a-l întări pe plan emoțional și a-i vorbi consolator. (1 Sam. 23:16, 17) În mod asemănător, Iehova l-a folosit pe Elisei pentru a-i acorda ajutor practic lui Ilie. (1 Regi 19:16, 21; 2 Regi 2:2) w24.01 3:10-12

Iehova este un Dumnezeu generos. Această calitate caracterizează „adevărata înțelepciune”, personificată în Proverbele, capitolul 9, printr-o femeie. În relatare se arată că femeia figurativă pregătește cu atenție carnea și vinul și întinde masa în casa ei. (Prov. 9:2) Iar, potrivit versetelor 4 și 5, ea le spune celor fără experiență: „Veniți, mâncați din pâinea mea!”. De ce trebuie să intrăm în casa adevăratei înțelepciuni și să stăm la masa ei? Deoarece Iehova dorește să fim ocrotiți și să dobândim înțelepciune. El nu dorește să învățăm lecții de viață într-un mod dureros, trecând prin experiențe amare și având regrete nesfârșite. De aceea, „el păstrează înțelepciunea practică pentru cei drepți”. (Prov. 2:7) Dacă vom avea o teamă sănătoasă de Iehova, vom dori să-i fim plăcuți. Vom fi fericiți să aplicăm sfaturile sale înțelepte. (Iac. 1:25) w23.06 28:14-15

Probabil că și tu ți-ai dori să faci mai mult pentru Iehova, însă situația nu îți permite. Fii sigur că Iehova apreciază eforturile tale de a face voința lui. De unde știm acest lucru? În zilele lui Zaharia, Iehova i-a cerut profetului să facă o coroană din aurul și argintul trimise de exilații din Babilon. (Zah. 6:11) Această coroană „măreață” avea să fie confecționată „în amintirea” contribuțiilor lor generoase. (Zah. 6:14, n.s.) Iehova nu va uita niciodată serviciul pe care i-l aducem din toată inima în perioade marcate de instabilitate. Sentimentul de nesiguranță, atât de caracteristic zilelor din urmă, ar putea fi chiar mai pregnant în viitor. (2 Tim. 3:1, 13) Dar să nu lăsăm sentimentele de îngrijorare să ne copleșească! Să ne amintim cuvintele lui Iehova adresate evreilor din timpul lui Hagai: „Eu sunt cu voi. . . . Să nu vă fie frică!”. (Hag. 2:4, 5) Și noi putem fi siguri că Iehova va fi alături de noi cât timp facem tot ce putem pentru a-i îndeplini voința. w23.11 48:20-21

Gândește-te, greșelile apostolului Petru ar fi putut fi, pur și simplu, omise din relatarea biblică. Totuși, Iehova a dorit ca acestea să fie incluse în Scripturi pentru ca noi să învățăm din ele. (2 Tim. 3:16, 17) Pe măsură ce aflăm mai multe despre acest bărbat, care, la fel ca noi, a avut slăbiciuni și sentimente, înțelegem că Iehova nu așteaptă să fim perfecți. El dorește să perseverăm, în pofida slăbiciunilor. De ce este important să perseverăm? Chiar și după ce am reușit să învingem o slăbiciune, am putea suferi o recidivă. Dar nu ne oprim, ci continuăm să facem îmbunătățiri. Cu toții spunem sau facem lucruri pe care, ulterior, le regretăm. Totuși, dacă nu renunțăm, Iehova ne va ajuta să facem progrese. (1 Pet. 5:10) Compasiunea pe care i-a arătat-o Isus lui Petru ne va motiva să continuăm să-i slujim lui Iehova. w23.09 40:2-3

Marta avea dreptate când a rostit cuvintele din textul de astăzi deoarece Isus l-ar fi putut vindeca pe Lazăr. Însă Isus intenționează să facă ceva mult mai remarcabil. El promite: „Fratele tău se va scula din morți”. În plus, el îi spune Martei: „Eu sunt învierea și viața”. (Ioan 11:23, 25) Într-adevăr, Dumnezeu i-a dat lui Isus putere asupra vieții și a morții. Mai înainte, el înviase o fetiță – la puțin timp după ce aceasta murise – și un tânăr – din câte se pare, chiar în ziua morții lui. (Luca 7:11-15; 8:49-55) Dar putea învia el pe cineva care era mort de patru zile și începuse să se descompună? Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, iese și ea în întâmpinarea lui Isus și repetă ceea ce spusese Marta: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. (Ioan 11:32) Văzându-le lacrimile, atât ale Mariei, cât și ale celor care o însoțeau, și auzindu-i cum plâng, Isus este cuprins de întristare. Mișcat de profunde sentimente de compasiune față de prietenii săi, îi dau lacrimile. Isus înțelege cât de dureros e să pierzi o persoană dragă în moarte. El este nerăbdător să înlăture motivul tristeții lor. w23.04 16:12-13