Iunie

Iehova i-a binecuvântat pe creștinii din secolul I în timp ce se adaptau noilor încercări. Ei au fost adesea persecutați, uneori când se așteptau mai puțin. Să ne gândim ce li s-a întâmplat lui Barnaba și apostolului Pavel când predicau în Listra. La început, oamenii i-au primit cu entuziasm și i-au ascultat. Însă, mai târziu, împotrivitorii „au atras mulțimile de partea lor”. (Fap. 14:19) Drept urmare, chiar unii dintre cei care îl ascultaseră cu interes pe Pavel au aruncat cu pietre în el și l-au lăsat aproape mort. Însă Barnaba și Pavel au continuat să predice în altă parte. Cu ce rezultate? „Au făcut mulți discipoli”, iar prin cuvintele și exemplul lor i-au întărit pe frați. (Fap. 14:21, 22) Curajul lui Barnaba și al lui Pavel de a predica în pofida opoziției neașteptate le-a adus foloase multora. Și noi vom avea parte de binecuvântări dacă nu vom renunța să facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o Iehova. w23.04 17:13-14

În timpul vieții sale, regele David a avut mulți dușmani puternici. Drept urmare, l-a rugat de repetate ori pe Iehova să-l scape. David a fost sigur că Iehova îi asculta rugăciunile și îi răspundea. Și noi putem avea aceeași încredere. Biblia ne asigură că Iehova ne poate da înțelepciune și putere pentru a persevera. El poate alege să ne răspundă la rugăciuni prin intermediul familiei noastre spirituale sau chiar al unor persoane care încă nu-i slujesc pentru a ne ajuta într-un fel sau altul. Deși este posibil ca Iehova să nu ne răspundă mereu așa cum ne-am aștepta, știm că rugăciunile noastre nu vor rămâne fără răspuns. El ne va da exact ceea ce avem nevoie la momentul cel mai potrivit. Să continuăm să ne rugăm, convinși fiind că Iehova ne ascultă și că se va îngriji de noi în prezent, iar în lumea nouă ‘va satisface dorința a tot ce are viață’. (Ps. 145:16) w23.05 21:4, 17-18

Concentrează-te asupra foloaselor realizării unui obiectiv. Ție ce foloase îți va aduce obiectivul la care lucrezi? Dacă obiectivul tău are legătură cu citirea Bibliei sau cu rugăciunea, meditează la modul în care acesta îți va consolida prietenia cu Iehova. (Ps. 145:18, 19) Iar dacă ți-ai propus să cultivi o anumită calitate creștină, gândește-te cum te va ajuta ea să fii în relații mai bune cu alții. (Col. 3:14) Fă-ți o listă cu toate motivele pentru care dorești să atingi un obiectiv și analizeaz-o cu regularitate. De asemenea, petrece timp în compania celor care te vor stimula să-ți atingi obiectivul. (Prov. 13:20) Cu toții simțim uneori că nu avem nicio motivație. Înseamnă aceasta că nu putem avansa în atingerea obiectivului nostru? Nu. Putem găsi modalități de a avansa în atingerea obiectivului chiar și atunci când ne lipsește motivația. Deși aceasta presupune autodisciplină, rezultatele vor merita efortul. w23.05 24:5-8

Știind că suntem răspunzători pentru deciziile noastre, ne simțim îndemnați să ne mărturisim păcatele, să ne corectăm greșelile și să nu le mai repetăm. Aceste acțiuni ne ajută să nu fim descalificați din cursa pentru viața veșnică. În cazul în care nu poți schimba o decizie greșită, acceptă situația. Nu-ți irosi energia mintală și emoțională căutându-ți scuze, dar nici învinuindu-te pe tine sau învinuindu-i pe alții. Mai degrabă, recunoaște-ți greșelile și încearcă să faci tot ce poți în situația în care te afli. Dacă ai sentimente de vinovăție din cauza unei greșeli, roagă-te cu umilință lui Iehova, mărturisește-i greșeala și imploră-l să te ierte. (Ps. 25:11; 51:3, 4) Cere-ți iertare și de la cei pe care i-ai rănit și, dacă este necesar, apelează la bătrâni pentru ajutor. (Iac. 5:14, 15) Învață din greșeli și încearcă să nu le repeți. Astfel, poți fi sigur că Iehova îți va arăta îndurare și îți va da sprijinul de care ai nevoie. (Ps. 103:8-13) w23.08 36:8-9

Cât timp a trăit Iehoiada, regele Ioas s-a bucurat de influența lui pozitivă. Drept urmare, tânărul rege a dorit să-i fie plăcut lui Iehova. Însă, după moartea lui Iehoiada, Ioas a început să asculte de prinții apostați. (2 Cron. 24:4, 17, 18) Adânc mâhnit, Iehova a trimis în mijlocul lor profeți ca să-i aducă înapoi la el, dar ei nu au vrut să asculte. Aceștia nu l-au ascultat nici măcar pe fiul lui Iehoiada, Zaharia, care era nu numai profet și preot, ci și vărul lui Ioas. Din nefericire, Ioas a poruncit ca Zaharia să fie omorât. (2 Cron. 22:11; 24:19-22) Ioas nu a continuat să se teamă de Iehova. De aceea, Iehova i-a spus: „Cei ce mă disprețuiesc vor fi tratați cu dispreț”. (1 Sam. 2:30) Astfel, o mică armată siriană a învins ‘armata foarte mare’ a lui Ioas, care a fost rănit grav. (2 Cron. 24:24, 25) Ioas a fost ucis de propriii lui slujitori ca răzbunare pentru moartea lui Zaharia. w23.06 27:16-17

Apostolul Pavel a vizitat Efesul și a stat acolo o perioadă mai lungă, predicând și predând vestea bună. (Fap. 19:1, 8-10; 20:20, 21) Pavel își iubea frații foarte mult și dorea să-i ajute să-i rămână loiali lui Iehova. Înainte de a cunoaște adevărul, creștinii din Efes aveau idei religioase false și erau foarte superstițioși. Efesul era renumit pentru imoralitatea crasă și conduita nerușinată a locuitorilor lui. Limbajul obscen era des folosit la sărbătorile religioase sau în piesele jucate în teatrele din oraș. (Ef. 5:3) Mulți dintre locuitorii orașului ‘își pierduseră orice simț moral’, expresie care, literalmente, înseamnă „a nu mai simți durere”. (Ef. 4:17-19) Înainte de a învăța despre normele lui Iehova privitoare la bine și la rău, efesenii nu erau chinuiți de mustrări de conștiință. De aceea, Pavel a spus că aveau „mintea întunecată” și erau „străini de viața pe care o dă Dumnezeu”. Din fericire, unii efeseni nu au rămas în întuneric. w24.03 12:2, 4-6

Responsabilitatea lui Ghedeon de judecător a presupus un efort fizic susținut. În timpul luptei cu madianiții, care a avut loc noaptea, aceștia au fugit, iar Ghedeon i-a urmărit de la valea Izreel până la râul Iordan. (Jud. 7:22) Deși erau obosiți, el și cei 300 de oameni care îl însoțeau au traversat râul și au continuat urmărirea. În final, i-au ajuns din urmă pe madianiți și i-au înfrânt. (Jud. 8:4-12) Ghedeon a avut încredere că Iehova urma să-l întărească și nu a fost dezamăgit. (Jud. 6:14, 34) La un moment dat, Ghedeon și oamenii săi au pornit pe jos în urmărirea a doi regi madianiți care fugeau, probabil, călare pe cămile. (Jud. 8:12, 21) Totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, acei israeliți tenace au reușit să-i prindă și au câștigat lupta. La fel, bătrânii de astăzi se pot baza pe ajutorul lui Iehova, „care nu obosește și nu se istovește”. El le va da forță când vor avea nevoie de ea. (Is. 40:28, 29) w23.06 25:14, 16

Putem avea o inimă statornică indiferent de încercările prin care vom trece. Pentru aceasta, este important să ne punem toată încrederea în Iehova. În vechime, un slujitor al lui Iehova pe nume Barac a putut învinge o armată puternică deoarece a avut încredere în îndrumarea lui Iehova. În acea perioadă, israeliții nu aveau arme, nefiind deci echipați pentru luptă. Cu toate acestea, Barac a primit din partea lui Iehova porunca de a porni la luptă împotriva unei armate canaanite redutabile, conduse de Sisera. (Jud. 5:8) Profetesa Debora i-a zis lui Barac să coboare de pe muntele Tabor în valea unde se aflau Sisera și cele 900 de care ale sale. Deși, pe un teren drept, israeliților le-ar fi fost foarte greu să lupte împotriva carelor rapide, Barac a ascultat. În timp ce soldații coborau muntele, Iehova a adus o ploaie foarte puternică. Prin urmare, carele lui Sisera s-au împotmolit în noroi, iar Iehova i-a asigurat lui Barac victoria. (Jud. 4:1-7, 10, 13-16) Dacă vom avea încredere în Iehova și în îndrumarea pe care ne-o oferă prin organizația sa, și noi vom ieși învingători. w23.07 31:17-18

Răbdarea joacă un rol esențial în salvarea noastră. La fel ca slujitorii lui Iehova din trecut, este important să așteptăm cu răbdare ca el să-și ducă la îndeplinire promisiunile. (Evr. 6:11, 12) Biblia compară situația noastră cu cea a unui agricultor. (Iac. 5:7, 8) El muncește din greu semănându-și câmpul și udându-l, deși nu știe cu exactitate când vor încolți semințele. Apoi, așteaptă cu răbdare, fiind convins că, la un moment dat, își va strânge recolta. În mod asemănător, noi suntem ocupați cu activități spirituale, deși ‘nu știm în ce zi vine Domnul nostru’. (Mat. 24:42) Așteptăm cu răbdare, fiind siguri că, la momentul fixat, Iehova își va îndeplini toate promisiunile. Dacă ne-am pierde răbdarea, am putea să obosim așteptând și să ne îndepărtăm de Iehova. Am putea chiar începe să urmărim obiective care să ne ofere satisfacție imediată. Dar, dacă manifestăm răbdare, vom persevera până la sfârșit și vom fi salvați. (Mica 7:7) w23.08 35:7

Comparând profeția din Daniel 2:41-43 cu alte profeții din Daniel și Revelația, înțelegem că labele picioarelor reprezintă alianța anglo-americană, puterea mondială dominantă din prezent. Referindu-se la acest regat, Daniel spune că „va fi în parte puternic și în parte fragil”. De ce în parte fragil? Deoarece oamenii de rând, simbolizați de argila moale, îi slăbesc capacitatea de a acționa cu o tărie asemănătoare fierului. Din modul în care Daniel descrie statuia din visul lui Nebucadnețar, învățăm câteva adevăruri importante. În primul rând, alianța anglo-americană a arătat în mai multe moduri că este puternică. De exemplu, ea a jucat un rol important în câștigarea celor două războaie mondiale. Totuși, puterea acestei alianțe a fost și continuă să fie slăbită de conflictele dintre cetățenii ei. În al doilea rând, aceasta este ultima putere mondială, în timpul căreia Regatul lui Dumnezeu va pune capăt tuturor guvernelor umane. w23.08 34:12-13

Uneori, David s-a simțit apăsat din cauza necazurilor. (Ps. 18:4, 5) Însă Iehova, prin iubirea și grija lui, l-a înviorat. Figurativ vorbind, el și-a condus prietenul epuizat spre „pășuni cu multă iarbă” și „la locuri de odihnă bine udate”. Astfel, David s-a simțit înviorat și a putut să-i slujească în continuare lui Iehova cu bucurie. (Ps. 18:28-32; 23:2) Și noi am putea trece prin încercări și necazuri. Însă și în prezent se aplică următoarele cuvinte inspirate: „Datorită iubirii loiale a lui Iehova n-am pierit noi”. (Plâng. 3:22; Col. 1:11) Nu doar o dată, viața lui David a fost în pericol. El avea mulți dușmani puternici. Totuși, iubirea lui Iehova i-a dat un sentiment de siguranță și l-a făcut să se simtă ocrotit. De fiecare dată, David simțea că Iehova este alături de el, iar asta i-a dat putere. De aceea, a putut spune: „[Iehova] m-a scăpat de toate temerile mele”. (Ps. 34:4) Temerile lui David erau justificate, însă iubirea lui Iehova era mai puternică decât temerile lui. w24.01 4:15-17

Ce ai putea învăța din deciziile greșite luate de Ioas? După moartea marelui preot Iehoiada, Ioas s-a împrietenit cu persoane care au avut o influență negativă asupra lui. (2 Cron. 24:17, 18) Probabil, ești de acord că regele trebuia să evite compania prinților lui Iuda, care nu-l iubeau pe Iehova. Ioas însă a ales să urmeze sfaturile acelor așa-ziși prieteni. Mai mult, când vărul său Zaharia a încercat să-l corecteze, Ioas a dat poruncă să fie ucis. (2 Cron. 24:20, 21; Mat. 23:35) Ce act josnic și nesăbuit! Deși a avut un început promițător, din nefericire, Ioas a devenit un apostat și un criminal. În final, el a fost ucis chiar de slujitorii lui. (2 Cron. 24:22-25) Dacă ar fi continuat să asculte de Iehova și de cei care Îl iubeau, viața lui ar fi decurs cu totul altfel. w23.09 38:6

Isus știa că apostolul Petru putea să-și păstreze fidelitatea. Prin urmare, i-a spus cu multă blândețe: „Nu te mai teme!”. Încrederea pe care i-a arătat-o Isus lui Petru i-a influențat acestuia întreaga viață. Mai târziu, Petru și fratele său Andrei au renunțat la afacerea lor cu pește și l-au urmat pe Mesia. În urma acestei decizii, Iehova i-a binecuvântat din plin. (Mar. 1:16-18) În calitate de continuator al lui Cristos, Petru a avut parte de numeroase experiențe extraordinare. L-a văzut pe Isus vindecând bolnavi, expulzând demoni și chiar înviind morți. (Mat. 8:14-17; Mar. 5:37, 41, 42) De asemenea, a văzut, prin intermediul unei viziuni, gloria și puterea pe care Isus urma să le primească în Regatul lui Dumnezeu, eveniment care a avut un impact profund asupra lui. (Mar. 9:1-8; 2 Pet. 1:16-18) Într-adevăr, Petru a fost martor la evenimente pe care nu și le-ar fi putut imagina vreodată. Ce bucuros trebuie să fi fost deoarece nu a permis ca, din cauza sentimentelor negative referitoare la propria persoană, să rateze aceste binecuvântări! w23.09 40:4-5

În prima sa scrisoare, apostolul Petru folosește expresia „iubire profundă”. O astfel de iubire acoperă „o mulțime de păcate”, nu doar câteva. (1 Pet. 4:8) Probabil că Petru și-a amintit o lecție despre iertare pe care o învățase de la Isus cu ani în urmă. Cu acea ocazie, Petru a spus că era dispus să-și ierte fratele de „până la 7 ori”, considerând că astfel ierta cu generozitate. Însă Isus l-a învățat ce înseamnă să fie cu adevărat iertător spunând că trebuia să ierte de „până la 77 de ori”, adică fără limită. (Mat. 18:21) Această lecție este valabilă și pentru noi. Îți este greu să fii iertător? Dacă da, nu te descuraja. Fiind imperfecți, toți slujitorii lui Iehova s-au aflat la un moment dat în această situație. Cel mai important lucru este să faci tot ce poți pentru a-ți ierta fratele și a restabili pacea cu el. w23.09 41:12

În timp ce se afla în burta peștelui uriaș, Iona era sigur că Iehova avea să-i asculte rugăciunea, care reflecta căință și un spirit umil, și că urma să-l ajute. Mai târziu, când a revenit pe uscat, el a acceptat fără ezitare misiunea încredințată de Iehova. (Iona 2:10–3:4) Ai simțit vreodată în timpul unei încercări că nu ai suficientă putere să studiezi? Sau că nu poți să-ți exprimi cu claritate în rugăciune sentimentele din cauza îngrijorării? Nu uita că Iehova îți înțelege perfect situația. Prin urmare, chiar dacă rostești o rugăciune simplă, poți fi sigur că el îți va da exact ceea ce ai nevoie. (Ef. 3:20) Dacă îți este greu să citești sau să studiezi din cauza durerii fizice ori emoționale, ai putea încerca să asculți înregistrări audio ale Bibliei sau ale publicațiilor bazate pe Biblie. De asemenea, încearcă să asculți una dintre cântările noastre sau să vizionezi un videoclip de pe jw.org. Atunci când te rogi și cauți răspunsul la rugăciunile tale în Biblie sau în materialele bazate pe Biblie, îl inviți, de fapt, pe Iehova să-ți dea putere. w23.10 43:6, 9

Tabernacolul, dar și templele construite ulterior în Ierusalim erau proiectate, în principiu, după aceeași structură. Ele aveau două compartimente: „Sfânta” și „Sfânta Sfintelor”, despărțite de o perdea brodată. (Ex. 26:31-33; Evr. 9:2-5) În Sfânta, se afla un lampadar de aur, un altar pentru arderea tămâii și masa pentru pâinile de prezentare. În Sfânta, aveau voie să intre doar „preoții unși” atunci când trebuiau să se achite de responsabilitățile lor sacre. (Num. 3:3, 7, 10) În Sfânta Sfintelor, se afla arca legământului, care simboliza prezența lui Iehova. (Ex. 25:21, 22) Doar marele preot avea voie să treacă dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor. El făcea aceasta o dată pe an, în Ziua Ispășirii. (Lev. 16:2, 17) Marele preot intra acolo cu sânge de animale pentru a face ispășire atât pentru păcatele lui, cât și pentru cele ale națiunii. Iehova a dezvăluit, în cele din urmă, semnificația acestor părți componente ale tabernacolului. (Evr. 9:6, 7) w23.10 45:12

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim de multe ori porunca de ‘a ne iubi unii pe alții’. (Ioan 15:12; Rom. 13:8; 1 Tes. 4:9; 1 Pet. 1:22; 1 Ioan 4:11) Având în vedere că iubirea este o calitate a inimii figurative și că oamenii nu pot vedea în inima noastră, cum își vor da ei seama că îi iubim? Demonstrând această calitate prin cuvinte și acțiuni. Există multe modalități prin care îi putem asigura pe frați și pe surori de iubirea noastră. Iată câteva exemple: „Spuneți-vă adevărul unul altuia!” (Zah. 8:16), „Păstrați pacea între voi” (Mar. 9:50), „În a vă arăta onoare unii altora, fiți primii” (Rom. 12:10), „Primiți-vă cu căldură unii pe alții” (Rom. 15:7), „Continuați . . . să vă iertați cu mărinimie unii pe alții” (Col. 3:13), „Continuați să vă purtați poverile unii altora” (Gal. 6:2), „Continuați să vă mângâiați unii pe alții” (1 Tes. 4:18), „Continuați . . . să vă zidiți unii pe alții” (1 Tes. 5:11), „Rugați-vă unii pentru alții” (Iac. 5:16). w23.11 47:7-8

În fiecare zi, ne aflăm în fața unor decizii care presupun o credință puternică. Indiferent că este vorba despre prietenii, divertismente, instruire, căsătorie, copii sau loc de muncă, este important să ne întrebăm: „Ce dezvăluie alegerile pe care le fac? Sunt ferm convins că acest sistem este efemer și că va fi înlocuit în curând de lumea nouă a lui Dumnezeu? Sau m-am lăsat influențat de concepția lumii potrivit căreia viața aceasta este totul și, prin urmare, trebuie să o trăim la maximum?”. (Mat. 6:19, 20; Luca 12:16-21) Vom lua cele mai bune decizii dacă ne întărim convingerea că lumea nouă nu este o realitate îndepărtată. Avem nevoie de o credință puternică și când ne confruntăm cu încercări. Acestea pot lua forma persecuțiilor, a problemelor grave de sănătate sau a altor situații care ne pot descuraja. La început, poate că înfruntăm încercarea cu multă hotărâre. Dar, dacă persistă – așa cum se întâmplă de multe ori cu încercările – , avem nevoie de o credință puternică pentru a persevera și a continua să-i slujim lui Iehova cu bucurie. (1 Pet. 1:6, 7) w23.04 19:4-5

Iehova se așteaptă ca rugăciunile noastre să fie însoțite de acțiuni concrete. De exemplu, un frate dorește să participe la congresul regional și îl roagă pe Iehova să-l ajute să obțină liber de la serviciu. Iehova i-ar putea răspunde dându-i acestui frate curajul de care are nevoie pentru a vorbi cu patronul lui. Totuși, și fratele trebuie să facă unele eforturi. Va trebui să meargă să vorbească cu patronul și poate că nu o dată, ci de mai multe ori. De asemenea, i-ar putea propune un schimb de tură unui coleg de muncă sau să-și ia concediu fără plată. Iehova se așteaptă să ne rugăm în repetate rânduri pentru o anumită problemă. Când le-a vorbit discipolilor despre rugăciune, Isus a lăsat să se înțeleagă că unele dintre cererile noastre nu vor primi răspuns imediat. (Luca 11:9) Prin urmare, să nu renunțăm! Iehova așteaptă să ne rugăm cu fervoare și insistent. (Luca 18:1-7) De ce? Deoarece, atunci când procedăm astfel, îi arătăm lui Iehova că cererea noastră nu este o dorință de moment. De asemenea, arătăm că avem încredere în capacitatea lui de a ne ajuta. w23.11 49:10-11

Cu mult timp în urmă, Iehova i-a făcut o promisiune remarcabilă prietenului său Avraam. El l-a asigurat că toate națiunile vor fi binecuvântate prin intermediul descendenței sale. (Gen. 15:5; 22:18) Avraam avea o credință puternică în Dumnezeu și era convins că aceste cuvinte se vor împlini. Totuși, el avea 100 de ani, iar soția lui 90, iar urmașul promis încă nu apăruse. (Gen. 21:1-7) A fost Avraam dezamăgit, gândindu-se că promisiunea nu se va împlini? Nicidecum. Speranța lui avea la bază o promisiune făcută de însuși Iehova. Biblia spune: „Pe baza speranței, el a avut credință că va deveni tatăl multor națiuni, în armonie cu ce se spusese”. (Rom. 4:18) După cum știm, speranța lui s-a împlinit când a devenit tatăl lui Isaac. De ce a așteptat Avraam cu încredere împlinirea promisiunii? Avraam era „pe deplin convins că [Dumnezeu] putea să și facă ceea ce promisese” deoarece avea o relație strânsă de prietenie cu Iehova. (Rom. 4:21) Datorită credinței sale, Iehova l-a considerat un om drept și demn de aprobarea sa. (Iac. 2:23) w23.12 51:1-2

Un tânăr care se achită cu simțul responsabilității de toate însărcinările sale câștigă încrederea celorlalți. Să ne gândim la exemplul perfect al lui Isus. El nu a fost niciodată neglijent sau delăsător și nici nu a tratat cu superficialitate responsabilitățile încredințate. Dimpotrivă, s-a achitat de ele chiar și atunci când i-a fost foarte greu. Ce stătea la baza acestei atitudini? Isus îi iubea pe oameni, îndeosebi pe discipolii săi. Chiar a fost dispus să-și dea viața pentru ei. (Ioan 13:1) La fel ca Isus, lucrează din greu și îndeplinește-ți cu conștiinciozitate responsabilitățile. Dacă nu știi cum să te achiți de ele, fii umil și cere-le ajutor fraților maturi. Nu te mulțumi să faci minimum necesar. (Rom. 12:11) Dimpotrivă, du la îndeplinire ceea ce începi, lucrând „ca pentru Iehova, nu ca pentru oameni”. (Col. 3:23) Bineînțeles, tu nu ești perfect, de aceea fii modest și recunoaște când greșești. (Prov. 11:2) w23.12 53:8

Botezul este un eveniment plin de bucurie. Cei care fac acest pas au privilegiul de a deveni membri ai familiei lui Iehova. Ei împărtășesc sentimentele psalmistului David, care a spus: „Fericit este cel pe care îl alegi și îl aduci aproape de tine ca să locuiască în curțile tale”. (Ps. 65:4) Totuși, Iehova nu primește pe oricine în familia sa. El dorește să se apropie de cei care dovedesc că vor să aibă o relație strânsă de prietenie cu el. (Iac. 4:8) Când i te dedici lui Iehova și te botezi, te apropii de el într-un mod special. Poți fi sigur că, din acel moment, el ‘va revărsa binecuvântări peste tine până când nu îți va lipsi nimic’. (Mal. 3:10; Ier. 17:8) Botezul nu este decât primul pas în viața unui creștin. După botez, vei dori să faci tot posibilul pentru a trăi la înălțimea promisiunii făcute lui Iehova, chiar și atunci când te vei confrunta cu tentații sau cu încercări ale credinței. (Ecl. 5:4, 5) Întrucât ești discipol al lui Isus, vei dori să calci pe urmele sale și să respecți poruncile lui cât mai bine posibil. (Mat. 28:19, 20; 1 Pet. 2:21) w24.03 10:1-3

Ce puteți face dacă ție și soției tale nu vă place să petreceți timp împreună? Să ne gândim la un foc de tabără. Acesta nu arde cu putere de la început. Este nevoie să fie alimentat constant cu bucăți de lemn din ce în ce mai mari. În mod asemănător, și voi ați putea petrece doar câteva momente împreună în fiecare zi. Alegeți o activitate care să vă bucure pe amândoi. (Iac. 3:18) Aceste momente, asemenea unor bucăți mici de lemn, pot reaprinde flacăra iubirii voastre. Respectul este un element esențial într-o căsnicie. El poate fi asemănat cu oxigenul care întreține arderea. Fără oxigen, un foc se stinge în scurt timp. În mod asemănător, fără respect, iubirea dintre soți se poate răci repede. În schimb, un soț și o soție care se străduiesc să-și arate respect păstrează vie flacăra iubirii. Nu uita că este mai importantă măsura în care partenerul tău se simte respectat decât măsura în care tu consideri că îl respecți. w23.05 23:9, 14-15

Unii slujitori fideli ai lui Iehova menționați în Biblie au avut sentimente de teamă din cauza dușmanilor sau din alte motive. (Ps. 18:4; 55:1, 5) Și noi am putea avea astfel de sentimente din cauza opoziției pe care o întâmpinăm la școală sau la locul de muncă ori din cauza persecuției din partea membrilor familiei sau a guvernelor. Iar dacă avem o problemă gravă de sănătate, ne-ar putea fi teamă pentru viața noastră. În astfel de momente, poate că ne simțim neajutorați, asemenea unui copil. Dar cum intervine Iehova în folosul nostru? El ne consolează și ne mângâie. Așadar, este important să petreci timp cu Iehova cu regularitate, rugându-te și citind din Cuvântul său. (Ps. 77:1, 12-14) Astfel, dacă ai acest obicei, când vei trece prin momente stresante, probabil că primul tău gând va fi acela de a te îndrepta spre Tatăl tău ceresc. Vorbește-i lui Iehova despre temerile și îngrijorările tale. Iar apoi, ascultă-l când te consolează prin intermediul Scripturilor. (Ps. 119:28) w24.01 3:14-16

Motivația joacă un rol-cheie în atingerea obiectivelor spirituale. O persoană motivată are o dorință puternică de a-și atinge obiectivul. Și cu cât suntem mai motivați, cu atât șansele de a ne atinge obiectivele sunt mai mari. Prin urmare, ce poți face pentru a avea o motivație mai puternică? Roagă-te. Prin intermediul spiritului sfânt, Iehova îți poate da motivația de care ai nevoie pentru a-ți realiza obiectivul. Uneori, ne fixăm un obiectiv deoarece știm că trebuie, ceea ce nu este greșit. Însă ne-ar putea lipsi motivația de a-l realiza. Meditează la ceea ce a făcut Iehova pentru tine. (Ps. 143:5) Apostolul Pavel a meditat la bunătatea nemeritată pe care i-a arătat-o Iehova, ceea ce l-a impulsionat să facă mai mult în serviciul său. (1 Cor. 15:9, 10; 1 Tim. 1:12-14) În mod asemănător, cu cât vei medita mai mult la ceea ce a făcut Iehova pentru tine, cu atât vei fi mai stimulat să-ți realizezi obiectivul. (Ps. 116:12) w23.05 24:3-5

Când îi aducem laude Tatălui nostru ceresc, îi suntem plăcuți. (Ps. 119:108) Înseamnă oare aceasta că Dumnezeul atotputernic este asemenea oamenilor imperfecți, care așteaptă laude din partea altora deoarece tânjesc după atenție sau le lipsește încrederea în sine? Nicidecum. Când îi aducem laude Tatălui nostru ceresc, dezmințim o afirmație falsă făcută de Satan, care ne vizează personal. El susține că nimeni nu va apăra cu loialitate numele lui Dumnezeu. Niciun om nu îi este cu adevărat integru, spune el. Satan pretinde că fiecare dintre noi i-am întoarce spatele lui Dumnezeu dacă ar fi în avantajul nostru. (Iov 1:9-11; 2:4) Însă Iov, un slujitor fidel al lui Iehova, a arătat că afirmația lui Satan este o minciună. Ce se poate spune despre noi? Cu toții avem privilegiul de a apăra numele Tatălui nostru și de a-i bucura inima slujindu-i cu fidelitate. (Prov. 27:11) Ce onoare ne-a fost acordată! w24.02 6:3-5

După zilele lui Moise și ale lui Iosua, Iehova și-a îndrumat poporul prin intermediul judecătorilor, iar apoi, în perioada regilor, prin intermediul profeților. Regii fideli urmau sfatul profeților. De exemplu, când profetul Natan l-a mustrat pe regele David, acesta a acceptat cu umilință corectarea. (2 Sam. 12:7, 13; 1 Cron. 17:3, 4) Regele Iosafat s-a bazat pe sfaturile profetului Iahaziel și i-a îndemnat pe cei din Iuda să se încreadă în profeții lui Dumnezeu. (2 Cron. 20:14, 15) Într-o perioadă tulbure din istoria regatului său, regele Ezechia a apelat la profetul Isaia pentru ajutor. (Is. 37:1-6) Ori de câte ori respectau îndrumarea lui Iehova, regii din Iuda și Israel aveau parte de binecuvântări, iar națiunea era ocrotită. (2 Cron. 20:29, 30; 32:22) Era evident că Iehova își îndruma poporul prin intermediul profeților. w24.02 8:8

Satan dorește să stăm în compania unor oameni care ne îngreunează lupta de a-i rămâne loiali lui Iehova. Să nu uităm că a sta în compania cuiva nu înseamnă doar a sta împreună în persoană. Putem petrece timp cu alții și prin intermediul rețelelor de socializare. În prezent, lumea consideră conduita imorală ca fiind ceva acceptabil. Noi însă trebuie să respingem această idee, care este cât se poate de falsă. (Ef. 4:19, 20) Să ne întrebăm: „Conștientizez cât de important este să nu petrec mai mult timp decât e necesar cu colegii de muncă, de clasă sau cu alte persoane care nu respectă normele drepte ale lui Iehova? Susțin curajos principiile divine, chiar dacă unii mă cataloghează drept intolerant?”. Așa cum reiese din 2 Timotei 2:20-22, trebuie să fim atenți și când ne alegem prieteni apropiați din congregația creștină. Să nu uităm că nu toți ne vor ajuta să perseverăm în serviciul lui Iehova. w24.03 12:11-12

Te-ai întrebat vreodată cum este Iehova? Deși este invizibil ochiului uman, Biblia îl descrie în diverse moduri. De exemplu, este numit „un soare și un scut” sau „un foc mistuitor”. (Ps. 84:11; Evr. 12:29) Prezența lui este asemănată cu o piatră de safir, cu strălucirea unui metal și cu un curcubeu. (Ezec. 1:26-28) Întrucât nu putem să-l vedem pe Iehova, probabil că ne este greu să credem că ne iubește. Sau, din cauza experiențelor negative pe care le-au avut în trecut, unii consideră că Iehova nu îi poate iubi. Iehova înțelege aceste sentimente și efectul pe care îl au asupra noastră. Cum ne ajută el să depășim acest obstacol? În Biblie, ne-a dezvăluit personalitatea sa minunată. Iubirea este calitatea care definește esența personalității lui Iehova. (1 Ioan 4:8) Tot ceea ce face Iehova reflectă iubire. Iubirea sa este atât de generoasă și de amplă, încât îi cuprinde chiar și pe cei care nu-l iubesc. (Mat. 5:44, 45) w24.01 4:1-3

Iehova l-a numit pe Moise să-i elibereze pe israeliți din Egipt. De asemenea, le-a dat dovezi clare că el îi îndruma prin intermediul lui Moise. De exemplu, ziua îi conducea prin intermediul unui stâlp de nor, iar noaptea, prin intermediul unui stâlp de foc. (Ex. 13:21) După ieșirea din Egipt, urmând direcția indicată de stâlp, Moise i-a condus pe israeliți la Marea Roșie. Când au observat că egiptenii erau pe urmele lor, simțindu-se prinși ca într-o capcană între mare și armata egipteană, israeliții au intrat în panică și au tras concluzia că Moise făcuse o mare greșeală ducându-i în acel loc. Însă nu era vorba despre o greșeală. Prin intermediul lui Moise, Iehova îi adusese acolo intenționat. (Ex. 14:2) Apoi, el i-a eliberat într-un mod cu totul surprinzător. (Ex. 14:26-28) În următorii 40 de ani, Moise a continuat să conducă poporul lui Dumnezeu prin pustiu urmând stâlpul de nor și de foc. (Ex. 33:7, 9, 10) Iehova îi vorbea lui Moise din acel stâlp, iar Moise, la rândul lui, transmitea poporului instrucțiunile lui Iehova. Așadar, israeliții aveau dovezi incontestabile că Iehova îi îndruma prin intermediul lui Moise. w24.02 8:4-5