Să imităm modul de gândire al lui Iehova și al lui Isus!

1, 2. Cum trebuie să-l iubim pe Iehova și cum a arătat Isus că îl iubea pe Tatăl său „cu toată mintea”?

„SĂ-L IUBEȘTI pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta.” (Matei 22:37) Potrivit cuvintelor lui Isus, aceasta era cea mai importantă poruncă din Legea mozaică. Să remarcăm că trebuie să-l iubim pe Iehova cu toată inima noastră, ceea ce include dorințele, sentimentele și emoțiile noastre. De asemenea, trebuie să-l iubim pe Iehova cu tot sufletul nostru, adică să-i fim pe deplin devotați, și cu toată puterea – energia noastră. Însă iubirea pentru Iehova implică și mintea – modul de a gândi. Desigur, nu vom putea înțelege niciodată pe deplin modul de gândire al lui Iehova. Însă putem înțelege mai bine gândirea sa studiind „mintea lui Cristos” deoarece Isus oglindește în mod perfect gândirea Tatălui său. (1 Cor. 2:16)

² Isus l-a iubit pe Iehova cu toată mintea sa. Întrucât știa care era voința lui Dumnezeu cu privire la el, Isus era hotărât să acționeze în armonie cu ea chiar dacă trebuia să sufere pentru a face ce este drept. El s-a concentrat la îndeplinirea voinței Tatălui său și nu a permis niciunui lucru să-l distragă de la acel obiectiv.

3. Ce a învățat apostolul Petru de la Isus și ce i-a încurajat pe creștini să facă? (1 Petru 4:1)

³ Petru și ceilalți apostoli au avut privilegiul de a sta în compania lui Isus și de a înțelege cum gândea. În prima sa scrisoare inspirată, Petru i-a încurajat pe creștini să se înarmeze cu aceeași „dispoziție a minții” pe care o avea Cristos. (Citește 1 Petru 4:1.) Când i-a îndemnat pe creștini să se ‘înarmeze’, Petru a folosit un termen militar. Așadar, dacă creștinii își însușesc dispoziția minții lui Cristos, adică modul său de gândire, ei vor avea o armă puternică cu care să lupte împotriva înclinațiilor păcătoase și a lumii conduse de Satan. (2 Cor. 10:3-5; Ef. 6:12)

4. Ce vom analiza în acest articol?

⁴ În acest articol, vom analiza modul de gândire al lui Isus și vom vedea cum să ni-l însușim. Vom învăța cum putem: 1) să imităm modul de gândire al lui Iehova, 2) să fim umili și 3) să avem o minte sănătoasă.

SĂ IMITĂM MODUL DE GÂNDIRE AL LUI IEHOVA

5. Cum a arătat Petru într-o ocazie că nu reflecta gândirea lui Iehova?

⁵ Să analizăm o ocazie în care Petru nu a reflectat gândirea lui Iehova. Isus le spusese apostolilor că urma să meargă la Ierusalim, să fie predat conducătorilor religioși de acolo, să fie torturat și apoi omorât. (Mat. 16:21) Probabil, lui Petru îi era greu să accepte ideea că Iehova avea să permită ca Isus – speranța Israelului și promisul Mesia – să fie ucis. (Mat. 16:16) De aceea, Petru l-a luat pe Isus deoparte și i-a spus: „Fii bun cu tine însuți, Doamne! Nu ți se va întâmpla nicidecum lucrul acesta”. (Mat. 16:22) Petru nu-și însușise modul de gândire al lui Iehova în această privință. Prin urmare, nu avea același mod de gândire nici cu Isus.

6. Cum a arătat Isus că gândurile sale erau în armonie cu gândurile lui Iehova?

⁶ Modul de gândire al lui Isus era în deplină armonie cu cel al Tatălui său ceresc. Isus i-a spus lui Petru: „Înapoia mea, Satan! Ești o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor”. (Mat. 16:23) Din câte se pare, Petru era bine intenționat, însă Isus a respins sfatul lui Petru. Voința lui Iehova pentru Isus nu era ca el să se menajeze. Cu acea ocazie, Petru a învățat cât era de important ca gândurile lui Dumnezeu să devină și gândurile lui. Ce lecție valoroasă și pentru noi!

7. Cum a arătat Petru ulterior că era receptiv la modul de gândire al lui Iehova? (Vezi imaginea.)

⁷ Ulterior, Petru a demonstrat că voia să-și alinieze modul de gândire cu cel al lui Iehova. Iehova dorea ca și neevreii care nu erau circumciși să poată face parte din poporul lui Dumnezeu. Astfel, Petru a primit misiunea de a-i predica lui Corneliu, care s-a numărat printre primii neevrei din acest nou grup. Întrucât evreii nu aveau, în general, legături cu oamenii din națiuni, nu este surprinzător că Petru a avut nevoie de ajutor ca să fie pregătit pentru însărcinarea primită. Când a înțeles voința lui Dumnezeu cu privire la această chestiune, Petru și-a corectat punctul de vedere. Drept urmare, când a fost chemat la Corneliu, el a mers ‘fără să ezite’. (Fap. 10:28, 29) Petru le-a predicat lui Corneliu și celor din casa lui, iar aceștia s-au botezat. (Fap. 10:21-23, 34, 35, 44-48)

8. Cum putem arăta că ne armonizăm gândirea cu gândirea lui Iehova? (1 Petru 3:8)

⁸ Ani mai târziu, Petru i-a încurajat pe colaboratorii săi creștini să fie „uniți în gândire”. (Citește 1 Petru 3:8.) Întrucât facem parte din poporul lui Iehova, putem fi uniți în gândire dacă reflectăm modul de a gândi al lui Iehova, așa cum este prezentat în Cuvântul său. De exemplu, Isus i-a îndemnat pe continuatorii săi să pună Regatul pe primul plan în viață. (Mat. 6:33) Dorind să urmeze acest sfat, un vestitor din congregație ar putea decide să slujească într-o formă a serviciului cu timp integral. În loc să-i sugerăm ‘să fie bun cu el însuși’, am putea să-l lăudăm pentru inițiativa lui și să-l susținem.

SĂ FIM UMILI

9, 10. Cum a dat Isus dovadă de o umilință extraordinară?

⁹ În seara dinaintea morții sale, Isus i-a învățat pe Petru și pe ceilalți apostoli o lecție importantă despre umilință. Isus îi trimisese mai devreme pe Petru și pe Ioan să facă pregătirile necesare pentru ultima cină pe care avea s-o ia cu ei înainte de a muri. Probabil, cei doi au trebuit să se asigure, printre altele, că acolo existau un lighean și prosoape, astfel încât oaspeților să le fie spălate picioarele înainte de masă. Însă cine avea să se achite de această muncă umilă?

¹⁰ Isus a îndeplinit această sarcină fără ezitare. Astfel, el a dat dovadă de o umilință extraordinară. Spre uimirea apostolilor, Isus a făcut o muncă ce îi revenea în mod normal unui slujitor. El și-a dat jos mantia, și-a pus un prosop în jurul mijlocului, a turnat apă în lighean și a început să le spele apostolilor picioarele. (Ioan 13:4, 5) Probabil că a durat un timp până când Isus le-a spălat picioarele tuturor celor 12 apostoli, inclusiv lui Iuda, care avea să-l trădeze. Însă Isus a dus la bun sfârșit această sarcină cu umilință. Apoi, le-a explicat apostolilor cu răbdare: „Înțelegeți ce am făcut? Voi mă numiți «Învățător» și «Domn» și aveți dreptate, pentru că aceasta sunt. Deci, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora”. (Ioan 13:12-14)

11. Cum a arătat Petru că și-a însușit o atitudine umilă? (1 Petru 5:5) (Vezi și imaginea.)

¹¹ Petru a urmat exemplul de umilință al lui Isus. După întoarcerea lui Isus la cer, Petru a vindecat în mod miraculos un olog din naștere. (Fap. 1:8, 9; 3:2, 6-8) Așa cum era de așteptat, acest miracol extraordinar a atras în jurul lui Petru o mulțime de oameni. (Fap. 3:11) Avea Petru să fie măgulit de gloria acelui moment, ținând cont că provenea dintr-un mediu în care se punea mare accent pe poziție și proeminență? Nu. Plin de umilință, Petru nu și-a atribuit meritul pentru acel miracol, ci a îndreptat laudele către Iehova și Isus, cei cărora le reveneau pe bună dreptate. El a spus: „Prin numele [lui Isus] și prin credința noastră în numele său a fost întărit omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți”. (Fap. 3:12-16) Când le-a scris creștinilor despre necesitatea de a cultiva umilință, Petru a folosit un cuvânt care amintește de ocazia în care Isus s-a încins cu un prosop în jurul mijlocului și le-a spălat apostolilor picioarele. (Citește 1 Petru 5:5.)

12. Cum putem continua să cultivăm umilință la fel ca Petru?

¹² Și noi putem cultiva umilință urmând exemplul lui Petru. E important să ne amintim că adevărata umilință implică mai mult decât a spune cuvintele potrivite. Termenul folosit de Petru și redat prin „umilință” transmite ideea că această calitate are legătură cu ceea ce gândim despre noi și despre alții, cu gândurile noastre cele mai profunde. Noi le slujim altora deoarece îi iubim pe Iehova și pe semeni, nu pentru că vrem să fim admirați de oameni. Arătăm că suntem cu adevărat umili dacă le slujim cu bucurie lui Iehova și fraților noștri, indiferent că eforturile noastre sunt remarcate sau nu. (Mat. 6:1-4)

SĂ AVEM „O MINTE SĂNĂTOASĂ”

13. Ce înseamnă a avea „o minte sănătoasă”?

¹³ Cum demonstrează un creștin că are „o minte sănătoasă”? (1 Pet. 4:7) El se străduiește să ia decizii bune, care reflectă modul de gândire al lui Iehova. El este conștient că nimic nu e mai important în viața sa decât prietenia cu Iehova. În plus, are o perspectivă echilibrată asupra propriei persoane și știe că nu are răspunsuri la toate întrebările. El își demonstrează încrederea în Dumnezeu cerându-i ajutor în rugăciune de repetate ori și cu umilință.

14. Cum a arătat Petru într-o ocazie că nu s-a bazat pe Iehova?

¹⁴ În noaptea dinaintea morții sale, Isus și-a avertizat discipolii: „Din cauza a ceea ce mi se va întâmpla, toți vă veți poticni în noaptea aceasta”. Sigur pe el, Petru a răspuns: „Chiar dacă toți ceilalți se vor poticni din cauza a ceea ce ți se va întâmpla, eu niciodată nu mă voi poticni!”. În aceeași noapte, Isus i-a sfătuit pe unii dintre discipolii săi: „Vegheați și rugați-vă neîncetat!”. (Mat. 26:31, 33, 41) Dacă ar fi ținut cont de acest sfat, probabil că Petru ar fi avut curajul să recunoască în fața oamenilor că era discipol al lui Isus. În schimb, el l-a renegat pe Stăpânul său, lucru pe care, ulterior, l-a regretat amarnic. (Mat. 26:69-75)

15. Cum a reușit Isus să aibă o minte sănătoasă în ultima noapte petrecută pe pământ?

¹⁵ Isus s-a bazat în mod deplin pe Iehova. Deși era perfect, el s-a rugat de repetate ori. Astfel, a avut curajul de a acționa în armonie cu voința lui Iehova privitoare la el. (Mat. 26:39, 42, 44; Ioan 18:4, 5) Cu siguranță, Petru nu a uitat toată viața exemplul lăsat de Isus în privința rugăciunii.

16. Cum a arătat Petru că dobândise o minte sănătoasă? (1 Petru 4:7)

¹⁶ Cu timpul, Petru a ajuns să se bazeze mai mult pe Iehova, cerându-i ajutor în rugăciune. După înviere, Isus i-a asigurat pe Petru și pe ceilalți apostoli că aveau să primească spirit sfânt ca să-și poată duce la îndeplinire misiunea de a predica. Însă Isus le-a spus că, înainte de a-l primi, trebuiau să aștepte o perioadă în Ierusalim. (Luca 24:49; Fap. 1:4, 5) Ce a făcut Petru în timp ce aștepta? El și ceilalți creștini „stăruiau în rugăciune”. (Fap. 1:13, 14) Mai târziu, când și-a scris prima scrisoare, Petru i-a încurajat pe frați să aibă o minte sănătoasă și să se bazeze pe Iehova, cerându-i ajutor în rugăciune. (Citește 1 Petru 4:7.) Petru a învățat să se încreadă în Iehova și a devenit un stâlp al congregației din secolul I. (Gal. 2:9)

17. Indiferent de capacitățile înnăscute pe care le avem, ce trebuie să continuăm să facem? (Vezi și imaginea.)

¹⁷ Pentru a avea o minte sănătoasă, este necesar să ne rugăm deseori lui Iehova. Suntem conștienți că trebuie să continuăm să-i cerem ajutor în rugăciune, indiferent de capacitățile înnăscute pe care le avem. Trebuie să-i cerem îndrumare, îndeosebi când avem de luat decizii importante, fiind siguri că el știe ce este cel mai bine pentru noi.

18. Cum ne putem armoniza modul de gândire cu cel al lui Iehova?

¹⁸ Cât de recunoscători suntem că Iehova ne-a creat cu capacitatea de a-i reflecta calitățile. (Gen. 1:26) E adevărat că nu putem să-l imităm în mod perfect. (Is. 55:9) Totuși, la fel ca Petru, putem să ne armonizăm într-o măsură mai mare modul de gândire cu cel al Creatorului nostru. Acest lucru este posibil dacă vom continua să imităm modul de gândire al lui Dumnezeu, să fim umili și să avem o minte sănătoasă.