Geneza
48 După un timp, lui Iosif i s-a zis: „Iată că tatăl tău este tot mai slăbit”. Atunci Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim, și s-a dus la tatăl său.+ 2 Și Iacob a fost înștiințat: „A venit la tine fiul tău Iosif”. Atunci Israel și-a adunat toate puterile și s-a ridicat în capul oaselor pe pat. 3 Și Iacob i-a spus lui Iosif:
„Dumnezeul Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaanului, și m-a binecuvântat.+ 4 Și mi-a zis: «Voi face să ai urmași și ei vor deveni numeroși, voi face din tine o adunare de popoare*+ și voi da țara aceasta descendenței* tale ca proprietate permanentă».+ 5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine, în Egipt, sunt ai mei.+ Efraim și Manase vor fi ai mei, așa cum sunt Ruben și Simeon.+ 6 Dar copiii care ți se vor naște după ei vor fi ai tăi. Aceștia vor purta numele celor doi frați ai lor și își vor primi moștenirea în teritoriul acestora.+ 7 Când veneam din Padan, Rahela a murit+ lângă mine în țara Canaanului; mai aveam mult de mers până la Efrata.+ Astfel, am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem”.+
8 Apoi Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif și a întrebat: „Cine sunt aceștia?”. 9 Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu în locul acesta”.+ Atunci el a zis: „Adu-i, te rog, la mine ca să-i binecuvântez!”.+ 10 Vederea lui Israel slăbise din cauza vârstei și el abia mai vedea. Astfel, Iosif i-a adus lângă el, iar el i-a sărutat și i-a îmbrățișat. 11 Și Israel i-a spus lui Iosif: „Nu mă gândeam că te voi mai vedea* vreodată,+ dar iată că Dumnezeu m-a lăsat să-ți văd chiar și urmașii*”. 12 Iosif i-a luat apoi de lângă genunchii lui Israel și s-a plecat cu fața la pământ.
13 După aceea, Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim+ cu mâna dreaptă, ca să fie la stânga lui Israel, și pe Manase+ cu mâna stângă, ca să fie la dreapta lui Israel, și i-a adus lângă el. 14 Dar Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase. Și-a pus intenționat mâinile așa, cu toate că Manase era întâiul născut.+ 15 Și l-a binecuvântat pe Iosif și a zis:+
„Adevăratul Dumnezeu, căruia i-au slujit* părinții mei, Avraam și Isaac,+
adevăratul Dumnezeu, care m-a păstorit toată viața, până în ziua de azi,+
16 Cel care, prin îngerul său, m-a scăpat de toate nenorocirile,+ să-i binecuvânteze pe băieți.+
Prin ei să fie dus mai departe* numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac,
și ei să crească la număr până vor deveni foarte numeroși pe pământ”.+
17 Iosif a văzut că tatăl său își ținea mâna dreaptă pe capul lui Efraim, iar lucrul acesta nu i-a plăcut. Astfel, a încercat să ia mâna tatălui său de pe capul lui Efraim și s-o pună pe capul lui Manase. 18 Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul născut!+ Pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”. 19 Dar tatăl său a refuzat și a zis: „Știu, fiule, știu! Va deveni și el un popor, va deveni și el mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el,+ iar descendența* lui va fi foarte numeroasă, cât multe națiuni la un loc”.+ 20 Și în ziua aceea a continuat să-i binecuvânteze+ zicând:
„Să te amintească poporul lui Israel când va rosti binecuvântări și să spună:
«Să te facă Dumnezeu să devii ca Efraim și ca Manase»”.
Astfel, l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu sunt pe moarte,+ dar Dumnezeu va fi în continuare cu voi și vă va duce înapoi în țara strămoșilor voștri.+ 22 Ție îți dau o parte de pământ* în plus față de ce le dau fraților tăi, pământ pe care l-am luat din mâna amoriților cu sabia și cu arcul meu”.