Ingineri iscusiţi

De la corespondentul nostru din Africa de Sud

AŢI văzut vreodată structuri naturale asemănătoare celor din această fotografie? Muşuroaiele de termite constituie o privelişte obişnuită în savanele africane. Unele sunt asemenea unor hornuri înguste atingând uneori înălţimea de peste 6 metri. Altele sunt nişte calote mari de pământ ce constituie un punct de observare preferat de unele animale de pradă, cum sunt leii.

În interiorul fiecărui muşuroi se află numeroase culoare şi încăperi, în care este posibil să existe milioane de termite micuţe. Unele termite îşi întreţin propriile grădini de ciuperci, reuşind să şi le menţină bine udate chiar pe parcursul anilor de secetă. Cum este posibil lucrul acesta? În perioada anilor ’30, când o mare secetă a devastat unele zone ale Africii de Sud, un naturalist, dr. Eugene Marais, a descoperit două coloane de termite, una coborând, alta urcând printr-un tunel. Micile creaturi scormoniseră până la aproximativ 30 de metri adâncime! Ele au ajuns la un izvor de apă. Astfel, Marais a descoperit cum reuşeau ele să-şi menţină grădinile de ciuperci umede pe parcursul secetei.

Un muşuroi tipic de termite, explică Michael Main în cartea sa Kalahari, „se crede că este cel mai perfecţionat cuib construit vreodată de vreun animal. . . . Toate caută să realizeze şi să menţină o umiditate de 100% şi o temperatură ambientală cuprinsă între 29° C [84° F.] şi 31° C [88° F.], care le prieşte atât ciupercilor, cât şi termitelor. . . . Fiecare cuib este dotat cu o instalaţie perfectă de aer condiţionat“.

Să examinăm acum modul în care sunt construite aceste cuiburi. Termitele şlefuiesc granulele de nisip şi apoi le cimentează la un loc. Imaginaţi-vă câte milioane de granule de nisip sunt necesare pentru a construi un muşuroi! „Cele mai solide construcţii pe care le-a ridicat omul pe pământ: piramidele din Egipt, reţeaua subterană de căi ferate din Londra, zgârie-norii din New York . . ., comparate cu realizările termitelor, . . . sunt asemenea muşuroaielor de cârtiţă comparate cu munţii“, a scris Marais în cartea sa The Soul of the White Ant. „Luând în calcul dimensiunile, continuă el, omul ar trebui să ridice o construcţie de înălţimea Matterhorn-ului [un vârf înalt de 4 478 de metri din Elveţia], pentru ca lucrarea lui să echivaleze cu aceea a unui turn de termite înalt de 12 metri.“

Dar ce foloase aduc termitele omului? În primul rând, ele se hrănesc cu vegetaţie moartă, îndepărtând astfel multe deşeuri. „Trăgând în pământ materialele uscate, ele nu numai că reduc riscul incendiilor, dar şi fertilizează solul“, scrie pe o placă indicatoare din Parcul Naţional Kruger.

Probabil şi dumneavoastră sunteţi de acord cu faptul că umilele termite sunt la înălţimea denumirii de ingineri iscusiţi.