Tinerii se întreabă . . .

De ce am aceste sentimente?

„Mă simt ca şi cum în interiorul meu s-ar da o luptă. Nu ştiu încotro să mă îndrept pentru ajutor.“ — Bob.

MULŢI tineri suportă o tortură psihică asemănătoare. Spre deosebire de prietenii lor, care par a fi cu totul absorbiţi de sexul opus, ei descoperă că sunt din ce în ce mai atraşi de persoane de acelaşi sex. În cazul multora, această constatare are un efect devastator.

O femeie a spus despre fiica ei următoarele: „A început să se îmbolnăvească, nu mai putea să mănânce şi să doarmă şi ajunsese deprimată şi capricioasă. Ba chiar a încercat să se sinucidă“. Care a fost principala cauză a acestei suferinţe? „Nutrea sentimente tipice lesbianismului.“ Este posibil ca unora să nu le fie uşor să depăşească astfel de înclinaţii. „Când eram preadolescent — mărturiseşte un tânăr pe care îl vom numi Mark — m-am angajat în relaţii homosexuale cu câţiva dintre prietenii mei. Am continuat şi în timpul adolescenţei, până când am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova. Însă, uneori, în interiorul meu mai stăruiau unele sentimente imorale.“

Ce anume îl face pe un tânăr să se simtă atras de persoane de acelaşi sex? Şi ce trebuie să facă un tânăr dacă este chinuit de asemenea sentimente?

O înclinaţie naturală sau cultivată?

Astăzi se obişnuieşte să se spună că homosexualii s-au născut astfel şi că orientarea sexuală nu se poate schimba. Revista Time, de exemplu, a publicat un anunţ şocant: „Un studiu recent avansează ideea că între creierul bărbaţilor heterosexuali şi cel al bărbaţilor homosexuali există o deosebire de structură“. Însă acest studiu a fost efectuat pe creierul unor bărbaţi care muriseră de SIDA. Cu siguranţă că acest lucru nu susţine ideea respectivă!

O altă teorie se referă la hormoni. Oamenii de ştiinţă au observat că şobolanii folosiţi la experimente, deposedaţi de hormoni masculini, manifestau un comportament „feminin“ caracteristic perioadei de împerechere. Ei au conchis că este posibil ca homosexualii să fie în mod similar victimele unui accident biologic — o expunere la prea mulţi sau la prea puţini hormoni masculini înainte de naştere. Cu toate acestea, mulţi oameni de ştiinţă consideră comportamentul ciudat al şobolanilor aproape un reflex — nu chiar ‘homosexualitate’. În plus, oamenii nu sunt şobolani. Publicaţia The Harvard Medical School Mental Health Letter afirmă: „Este extrem de puţin probabil ca hormonii produşi de corpul matern în perioada prenatală să influenţeze . . . sexualitatea umană într-un mod la fel de direct ca acela în care organizează reflexele implicate în comportamentul de împerechere al şobolanilor“.

S-a acordat, de asemenea, multă atenţie studiilor de genetică. În cazul femeilor şi al bărbaţilor homosexuali care au fraţi gemeni monozigoţi, aproape jumătate din numărul fraţilor lor gemeni sunt şi ei homosexuali. Întrucât gemenii monozigoţi sunt duplicate genetice, se pare că este logic să se tragă concluzia că deviaţia a fost produsă de unele gene misterioase. Remarcaţi însă faptul că jumătate din numărul fraţilor gemeni nu erau homosexuali. Dacă această trăsătură ar fi fost în realitate programată genetic nu ar fi avut-o toţi gemenii? Într-adevăr, genele şi hormonii pot juca un anumit rol. Chiar aşa stând lucrurile, Scientific American a prezentat unele descoperiri potrivit cărora dovezile „sugerează în mod pregnant faptul că mediul contribuie într-o mare măsură la orientarea sexuală“.

Factorii de mediu

Să ne gândim la mediul care exista în Grecia antică. Încurajată de povestirile erotice despre unii dintre zeii mitologiei greceşti, de scrierile unor filozofi cum a fost Platon şi de tradiţia sălilor de gimnastică în care tinerii evoluau dezbrăcaţi, homosexualitatea devenise ultima modă în rândurile elitei lumii de limbă greacă. Potrivit cărţii Love in Ancient Greece (Iubirea în Grecia antică), „în Creta, faptul că un băiat de viţă nobilă nu avea un amant era considerat o ruşine“. O asemenea decadenţă nu fusese produsă de nici o genă misterioasă şi de nici un hormon. Aceasta a proliferat deoarece cultura grecească a permis-o, da, a încurajat-o! Aceasta ilustrează foarte bine cât de puternic este rolul pe care îl poate juca mediul.

Fără îndoială, potopul de propagandă pro-homosexuală contribuie mult la răspândirea acestui punct de vedere în zilele noastre. Programele TV, filmele, muzica şi revistele abundă în aluzii la homosexualitate. Televiziunea prin cablu le-a înlesnit unor tineri accesul la o pornografie explicită. Îmbrăcămintea şi aspectul exterior unisex au devenit şic. Unii specialişti consideră că şi propaganda antimasculină promovată de unele feministe a contribuit la escalada lesbianismului. Tinerii se pot expune, de asemenea, influenţelor rele prin asocierea cu colegi de clasă care susţin în mod deschis modul de viaţă homosexual. — 1 Corinteni 15:33.

Tată şi fiu

Uneori, un mediu familial nesănătos pare să joace, de asemenea, un rol major, în special în rândul băieţilor.a Tatăl îşi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea afectivă a copilului (Efeseni 6:4). Cartea Fă-ţi fericită viaţa de familie afirmă: „Influenţa calităţilor masculine ale tatălui poate avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, echilibrate“.b Un băiat are nevoie şi de exprimări de apreciere, iubire şi aprobare din partea tatălui său (compară cu Luca 3:22). Ce consecinţă poate avea faptul că un tată nu-i acordă copilului său această atenţie necesară? Tulburări afective. Joseph Nicolosi, autorul unor cărţi despre sănătatea mintală, afirmă că homosexualitatea masculină constituie „aproape întotdeauna o consecinţă a problemelor apărute în relaţiile familiale, în special în cele dintre tată şi fiu“.

Se poate întâmpla ca o mamă să agraveze în mod inconştient situaţia, subapreciindu-şi soţul sau fiind extrem de posesivă faţă de fiul ei. Un studiu în legătură cu băieţii efeminaţi a condus la această observaţie: „Unii părinţi îşi doriseră să aibă o fată, nu un băiat, şi şi-au încurajat în mod subtil băieţelul să se îmbrace ca o fetiţă sau l-au îmbrăcat chiar ei astfel“.

Aceasta nu înseamnă că vina pentru sentimentele denaturate de ordin sexual se poate arunca automat asupra părinţilor persoanei. Mulţi bărbaţi care au crescut alături de o mamă posesivă, având taţi neglijenţi, absenţi sau brutali, au dezvoltat totuşi o personalitate masculină. În plus, nu toţi cei care au înclinaţii homosexuale provin neapărat din familii cu probleme. Se pare totuşi că unii băieţi sunt răniţi într-un mod foarte concret. „Ca o consecinţă a sentimentului avut de timpuriu că este respins de tatăl său . . ., pretinde dr. Nicolosi, homosexualul are un sentiment de slăbiciune şi de incompetenţă cu privire la acele trăsături asociate bărbăţiei, şi anume puterea, afirmarea autorităţii şi forţa morală. El este atras de forţa morală bărbătească, în urma eforturilor inconştiente depuse în direcţia dobândirii propriei bărbăţii.“

Peter, un tânăr creştin, scrie: „Tatăl meu a fost alcoolic şi obişnuia să o bată pe mama, iar uneori şi pe noi, copiii. Ne-a părăsit când eu aveam 12 ani. Am resimţit în mod dureros lipsa unui tată. Am tânjit întotdeauna după cineva care să umple golul pe care îl simţeam în fiecare zi. Când în sfârşit am legat o prietenie cu un creştin minunat despre care credeam că va putea satisface această necesitate, am început să nutresc faţă de el sentimente de natură sexuală“.

Este interesant faptul că un mare număr de homosexuali sunt victime ale abuzurilor sexuale din copilărie.c Asemenea abuzuri pot produce daune afective şi fizice de durată. Aceasta poate genera la unii ceea ce o scriitoare a numit o „identitate sexuală denaturată“. Aceasta s-a întâmplat în mod evident în Sodoma, unde băieţii tineri manifestau un apetit vorace pentru relaţii perverse (Geneza 19:4, 5). În mod clar, ei erau un produs al exploatării exercitate de adulţi.

Problema este de natură morală

Este posibil ca oamenii de ştiinţă să nu poată niciodată stabili cu exactitate importanţa rolului pe care îl joacă înclinaţia naturală şi cultivarea acesteia în cazul atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex. Însă un lucru este clar: Toţi oamenii au o tendinţă înnăscută de a ceda unui mod de gândire şi unor înclinaţii imorale. — Romani 3:23.

Prin urmare, un tânăr care doreşte să-i placă lui Dumnezeu trebuie să se conformeze normelor Sale morale şi să evite comportamentul imoral, deşi poate fi cumplit de greu să procedeze astfel. Este adevărat, unele persoane pot fi înclinate spre homosexualitate, exact aşa cum unele persoane sunt, potrivit Bibliei, ‘înclinate spre mânie’ (Tit 1:7, NW). Însă Biblia condamnă manifestările de mânie nejustificată (Efeseni 4:31). În mod asemănător, un creştin nu poate scuza comportamentul imoral spunând că ‘aşa s-a născut’. Cei care le fac avansuri sexuale copiilor invocă aceeaşi scuză jalnică atunci când spun că dorinţa lor lacomă după copii este „înnăscută“. Însă poate cineva să nege faptul că apetitul lor sexual este pervertit? La fel stau lucrurile şi în cazul dorinţei după cineva de acelaşi sex.

Tinerii care descoperă că sunt atraşi de persoane de acelaşi sex trebuie, prin urmare, să se străduiască să nu se lase pradă sentimentelor lor. Dar de ce este condamnată homosexualitatea cu atâta vehemenţă în Biblie? Este acest mod de viaţă realmente nesănătos şi pervertit? Dacă da, ce poate face un tânăr pentru a o evita? Aceste întrebări vor fi analizate într-un număr viitor al revistei Treziţi-vă!

[Note de subsol]